"Lucrurile devin cu adevarat grave cand concluziile razboinice sunt trase de presedintele insusi, domnul Traian Basescu. El pune capac fierturii pentru a mari miza, iar explozia generata de condensarea aburilor sa urneasca in romani o locomotiva nationalista de voturi"
Politica, se zice, e curva in toata lumea. Nu doar la noi. Nu sunt convins daca asta suna a elogiu sau a insulta. Poate fi insulta pentru curve si elogiu pentru politica. Ma rog, intre atatea omagii pe care le recolteaza politica poate figura si acesta, stingheritor pentru cinstitele practicante ale amorului pe bani. Imi ingadui totusi o nuantare. Nu-i exclus sa gresesc. Am urmarit traiectul unor practicanti ai prostitutiei politice in Vest. Rujul discursului nu-i atat de strident ca la noi, minciuna e inmuiata, ca un pesmet delicat, intr-un sirop fin. Lenjeria intima a intelegerilor politice, cand se arata din greseala privirii, in dezvaluiri accidentale, arata chilotei cu franjuri si dantele. Curvasaria politica de la noi e din topor, iar chiloteii sunt budigai. Budigaii, pentru cei care nu stiu, regionalismul nefigurand in toate dictionarele, sunt un fel de izmene muieresti cu maneca scurta, ispravite deasupra genunchiului, unde sunt prevazute cu elastic sau cu un mat de sfoara. Curvele noastre politice vor, inaintea oricarei satisfactii cu care sunt obligate fata de client, bani, bani si iarasi bani. Sigur, ei se cheama mai intai voturi, iar preschimbarea in valuta grea se face pe durata mandatului. Luni am asistat la cele mai jalnice iesiri la rampa ale politicii dambovitene. Sa incepem cu cel care a inceput. De la altitudinea unui baston, domnul Emil Boc, presedinte al PD, ataca vitejeste referendumul secuiesc din cele trei judete transilvane. Tonul este vehement, mimica sprijina o fermitate neclatinata. Dupa discursul de atentionare te astepti ca domnul Boc sa plece direct din televizor acasa, unde-si tine in pod, pentru momentele grave ale natiei, puscociul de infanterist si o prajina de batut unguri. Ti se face pielea gaina. Il si vad pe domnul Boc in nadragi militari, cu tricolorul in stanga si ciomagul in dreapta, dand iama prin secuime. Cu un discurs similar, ceva mai moale, s-a simtit dator si domnul Tariceanu. Si el isi zugraveste pe chip trairi patriotice si fermitati care se straduiesc sa para de neciobit. Vorbeste in numele PNL, dar si in calitatea anexa de premier. Lucrurile devin cu adevarat grave cand concluziile razboinice sunt trase de presedintele insusi, domnul Traian Basescu. El pune capac fierturii pentru a mari miza, iar explozia generata de condensarea aburilor sa urneasca in romani o locomotiva nationalista de voturi. Vitejia domnului Basescu o intrece pe a domnului Boc, fiindca locatarul de la Cotroceni graieste, bombandu-si pieptul ca pe vapor, chiar in fata omologului sau de la Budapesta, pe care-l are oaspete.