Deducerile fiscale – un subiect tabu

Fiscalitatea e nevoie să fie dimensionată în așa fel încât să genereze potențial investițional în contextul în care în ultimii 10 – 15 ani tocmai asta a reprimat.

Și exemplific prin faptul că dacă investiția în bunuri cu viteză mare de rotație a stocurilor – de la hârtie igienică și săpun, până la carne, lapte, ouă – ar beneficia de deduceri fiscale, s-ar putea asigura premisele de a realiza producție internă de bunuri de larg consum, care să concureze brandurile străine. Pentru că nu e posibil să fie mai ieftin untul din Slovacia sau iaurtul din Olanda.

Dar spunând asta, e bine de precizat și ceea ce nu trebuie făcut. Nu poţi să forţezi, prin amenzi, să se investească în industria alimentară, să nu mai staţioneze maşinile pe drum, după ce ai luat o dată banii pentru parcări şi nu le-ai făcut sau să te aperi de riscul de cutremur cu asigurări obligatorii de locuinţe. Lucrurile trebuie făcute în ordinea firească. Mai întâi ai mediu de afaceri, care îţi permite să crească investiţiile şi oferta agregată. Economia generează abundenţă de produse, în paralel cu majorarea cantităţii de capital pe locuitor, după care, pe seama volumelor mari de marfă şi a consumului în creştere, mărfurile din import sunt substituite cu produse proaspete autohtone şi se ajunge la o situaţie căreia i se poate zice bunăstare.

Ce au înțeles politicienii din acest ultim enunț? În loc să pemită mărirea investițiilor pe locuitor, au majorat cantitatea de reglementări. Ei ar dori să se cumpere mărfuri românești, dar fără a fi stimulate să fie mai ieftine. Deci fără a acorda deducerile fiscale pe care le-am menționat, ci încearcă să producă schimbarea „prin efectul legii”, deoarece e de acoperit „gaura” din urmă, produsă de corupție.

În fine, este foarte ușor să controlezi cererea cu taxe, dar e mult mai greu să generezi creșterea ofertei, ca să se micșoreze prețurile. Cam asta e diferența între a gestiona milițienește cererea și a generea extensia ofertei agregate, cu instrumente de piață. În cel de-al doilea caz, creșterea economică este sănătoasă, în primul, ajungi uneori la macrostabilitate, fără a fi microstabil.