Elegie la moartea caprei vecinului

Una dintre ele ii apartine unui anume Guy Savelli, participant la un experiment in care soldatii se concentrau si incercau sa omoare capre doar cu privirea.

Nu stiu ce termen nu s-a folosit in legatura cu asa-zisele fenomene paranormale, de la ESP (perceptie extrasenzoriala, mult prea general) la descrieri detaliate, dar nu intotdeauna foarte convingatoare (telepatie, telekinezie, vedere la distanta, teleportatie), plus toate formele de ghicit, in palma, carti, zat de cafea, bobi, plumb topit, sfere de cristal, asociate inevitabil cu presupusele calitati paranormale ale celui sau mai ales celei care le practica. In ultimii ani este la moda sintagma "fenomene psi", nu foarte greu de inteles.

In literatura SF exista o povestire de neuitat, o culme a domeniului, semnata de Alfred Bester: "Night Star, Bright Star", ai carei eroi, copii de scoala, se nasc inzestrati fiecare cu o calitate psi, teleportatie, transformarea materiei, productia de roboti inteligenti si foarte supusi, manipularea antimateriei si chiar o putere care le permite realizarea oricarei dorinte exprimate. Urmaritorii lor se trezesc aruncati undeva departe, intr-un infinit cenusiu, pusi in imposibilitatea de a-i mai tulbura vreodata pe tinerii eroi. Imi amintesc prima lectura (o traducere frantuzeasca "L’homme que Venus allait condamner") si fiorul de placere pe care l-am simtit si interminabilele conversatii pe tema povestirii purtate cu putinii mei prieteni.

Toate bune si frumoase in materie de fictiune. In realitate, cine nu a auzit de faimosul Uri Geller, cel care indoaie linguri, repara de la mare distanta, prin intermediul televiziunii, ceasurile stricate, "vede" de foarte departe desene inchise in plicuri sigilate? Si tot in realitate, cine a auzit de implacabilul demistificator al lui Geller, Randi, scamatorul cunoscut sub numele de "Uimitorul Randi", capabil sa faca tot ceea ce face Uri Geller, inclusiv sa-si strapunga bratul cu o andrea de 30 de centimetri, fara a pierde nici macar o picatura de sange, toate astea si in fata unui public obisnuit, dar si a unui grup de experti?

Sa nu uitam gloria relativ repede risipita a "chirurgiei psihice" din Filipine, cu adeptii si denigratorii ei.

Subiectul ar fi putut ramane in domeniul divertismentului, daca nu l-ar fi luat foarte in serios unele institutii cu acces la fonduri practic nelimitate, militarii si serviciile secrete ale marilor puteri. In fosta URSS, accentul era pe telepatie, inclusiv spionaj telepatic - unul dintre putinele experimente ajunse la public consta in uciderea sistematica a unor iepurasi intr-o baza navala si urmarirea reactiilor mamei lor, iepuroaica, aflata intr-un submarin nuclear, undeva departe in largul oceanului (descris cam sentimental de o tanara neozeelandeza, Chris Niles, in "Bucataria iadului").

Mai ambitiosi, americanii, cu programele lor Stargate, Grill Flame si Seanate, ar fi vrut sa ajunga la invizibilitate (desi o facuse H.G. Wells), la levitatie, telekinezie, vedere si manipulare fizica la distanta si chiar penetrarea zidurilor (oare nu auzisera de Marcel Ayme?), sperand, printre altele, ca asa isi vor recupera prizonierii de razboi si disparutii in lupta sau vor da lovituri neasteptate inamicului.

Unii spioni psi apareau sistematic la o emisiune de radio condusa de un anume Art Bell, individ legat de sinuciderea in grup a membrilor unui cult (Heaven’s Gate), care isi cautau nava-mama ascunsa in spatele cometei Hale Bopp, dand la iveala amanunte cel putin ciudate, cum ar fi utilizarea tehnicilor psi, dezvoltate in programele de mai sus, in tortura individuala sau de grup (cum ar fi la Guantanamo sau la inchisoarea Abu Ghraib) sau in asalturi terminate foarte prost (un singur exemplu: catastrofa de la Waco, Texas). Orice analiza statistica a rezultatelor "cercetarii" in domeniul psi a ajuns la o concluzie perfect previzibila - nimic in plus fata de ce s-ar fi putut obtine prin ghicit. Levitatie, invizibilitate, trecere prin zid, vedere la distanta? Nu. In schimb, multe amintiri.

Una dintre ele ii apartine unui anume Guy Savelli, participant la un experiment in care soldatii se concentrau si incercau sa omoare capre doar cu privirea. Oare cat de urat se uitau la ele? Incercau poate sa le deoache? Nu se stie exact. Savelli sustine ca a incercat sa omoare capra cu numarul de ordine 16, nu s-a putut concentra suficient, dar a aflat mai tarziu ca a murit capra cu numarul 17. O inregistrare video pe care ar fi trebuit sa apara o capra careia i se opreste inima (de cautatura aprigilor razboinici) ne arata doar o scadere a pulsului bietului animal, de la 65 la 55 de batai pe minut. Nesemnificativ.

Evident, nu a fost publicat nici un detaliu care sa aiba cat de cat valoare stiintifica (temperaturi, durata, iluminare, distanta si mai stiu eu ce), ca mai intotdeauna cand e vorba de paranormal sau psi daca preferati concizia.

Nici de data aceasta nu s-au gasit dovezi convingatoare pentru succesele fenomenelor psi. Am omis intentionat marturiile unor participanti la experimente din simplul motiv ca mi s-a parut ca frizeaza patologicul, desi ele apar intr-o publicatie de mare prestigiu, "Buletinul savantilor atomisti", cel care are pe coperta ceasul care ne spune cum stam in raport cu razboiul nuclear. La ultima lectura mai erau 7 minute pana la miezul noptii. Regret din toata inima, dar se pare ca nu vom reusi niciodata sa omoram capra vecinului doar cu privirea, fie ea si incarcata de discutabila putere a deochiului. Iar daca o fi sa moara totusi capra, nu stiu daca am sa plang. Sper ca aceste modeste randuri vor juca rolul de elegie pentru ipoteticul deces.