Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sunt un tuberculos ! Nu râde, fiindcă şi tu, cel care mă citeşti acum, eşti aidoma mie, tuberculosule ! Amândoi purtăm în sângele traco-dacic un superbacil ucigaş, devastator. Cică avem plămânii bolnavi şi am devenit “bomba cu ceas” a Europei. Aşa ne descrie un “jurnalist” britanic, după ce ne-ar fi pipăit bojocii, trupurile betege, la noi acasă. Iar concluzia este înmărmuritoare: un român e în stare să infesteze cincisprezece persoane pe an. Englezi, bineînţeles, comunitari sensibili la microbii esticilor ! Piaţa muncii din insula de peste Canalul Mânecii trebuie apărată cu orice preţ. Chiar dacă preţul este imaginea României. Oricum, străinătatea s-a convins de mult de ce suntem capabili, ne priveşte ca pe o adunătură de ciudăţenii oripilante, prin clişee nedezminţite vreodată. Stereotipuri a căror zburdare în voie nu numai că am permis-o nestingherit, dar am şi încurajat-o nătâng, sporind perplexitatea ălora de afară. De unde argumente, de unde credibilitate, când trecerea noastră prin lume lasă dâre de mizerie şi fărădelege? “Este de aşteptat să se întâmple un dezastru”, atenţionează apocaliptic un “expert” londonez în maladii pulmonare. Mă gândesc că şi eu aş putea scrie un articol despre orgiile bahice văzute pe malurile Tamisei, despre beţia colectivă de la sfârşit de săptămână. Căci şi aia tot boală e, şi tot contagioasă ! Ori despre consumul de droguri, dar la ce bun, Anglia nu e nici numai Jack Spintecătorul, şi nici doar Shakespeare. Din nefericire, propaganda antiromânească e de neoprit, s-a pornit ca un tăvălug nimicitor. Nişte ciumaţi, ăştia suntem în ochii lor şi, mă încumet la un pronostic, astfel vom rămâne de-a pururi…
Care imagine, monşer ? Păi, pe Cheiul Dâmboviţei, la întretăierea cu Calea Victoriei, capitala e prezentată ca un cuib de hoţi şi tâlhari. Oficial, întrucât cartonul publicitar e al Poliţiei Române, nu al Organizaţiei Creştine a Şpringarilor. O bătrânică îmbrobodită, cu figură uşor oligofrenă, stă îngrozită în pragul uşii. Are pupilele dilatate dizgraţios şi colţurile gurii tremurânde. “ Nu deschide uşa oricui !”, citesc literele mari şi iresponsabile, tipărite preventiv, pe banii “victimelor”. Simt că-mi plesnesc tâmplele de furie, îmi reneg obârşia şi suduiesc cu obidă. Dau să plec, însă pe dosul panoului zăresc o altă scenă de spaimă. Un individ cu cagulă pe faţă îi smulge geanta unei tinere, pe stradă, nu în vreun loc dosnic. “Organele” au grijă să ne asigure că, în Bucureşti, “Cea mai frecventă modalitate utilizată în comiterea tâlhăriei este smulgerea”. Bine aţi venit în cetatea tuberculozei şi a ciordelii ! Mai izbutită reclamă negativă zău că nu reuşea altcineva ! Chiar, cum e să fii turist într-un oraş în care poliţia te avertizează la fiecare pas că eşti pradă sigură, că hoţii şi tâlharii te pândesc oriunde ? Băăăăi, autorităţi române, vorba interlopului Boenică, ascundeţi afişele alea cretine, că ne facem şi mai rău de râs !
După ce s-a tăvălit de oftică pe un blog, înjurându-i de nesupunere pe “vechii fesenişti”, Păcălici Vodă ne-a mai scuipat o minciună gogonată. Fără să-i plesnească obrazul de ruşine, individul din Deal ne-a povestit că victoria Elenei Udrea, dacă s-ar fi petrecut, i-ar fi picat nasol la biografie. Un dezastru, ce mai, l-ar fi distrus mediatic ! Să te cruceşti şi alta nu, tipul e “Time Bomb”, vorba englezoiului ! Imaginea României este şi el, mai ales el, uzurpatorul din Deal, pacientul care a infestat cu bacilul său devastator un popor întreg. De unde respect, de vreme ce şeful statului e demn de dispreţ ?
România a mai ratat o şansă să se salveze. Nu mi s-a năzărit mie s-o spun, scornita dezamăgire aparţine Ilegitimului însuşi, de n-o fi stricat iarăşi vorbe sub influenţa alcoolului, ca să-l citez pe şmecherul cu melic de satrap. Salvarea şedea, chipurile, în numirea unor procurori, nu a vreunui economist miraculos, în stare să micşoreze deficitele şi să înmulţească locurile de muncă. Dumnezeule, unde s-a mai pomenit o ţară care să fie salvată de procurori ? E clar, insul a luat-o razna definitiv, ţicneala s-a cronicizat, şi mă întreb cine ne scapă de el. Cineva e musai să salveze România de tumoarea ce i-a crescut la “mansardă”… Să nu-mi ziceţi că tot procurorii, că-mi iau câmpii şi cer azil politic în… Congo !
La Gura Humorului, capii urbei, înşeuaţi cu betele tricolore, au tăiat panglica la liftul spitalului. Gravi şi solemni, asudaţi de parcă inaugurau un centru aerospaţial. Au rostit discursuri tâmpe, s-au tămâiat între ei, cu limbile puţind a closet. N-au lipsit de la caraghioasa sindrofie pesedistă nici reprezentanţii Bisericii strămoşeşti. Popii, trei la număr, au sfinţit cu vrednicie ascensorul, stropindu-l cu agheasmă şi implorând Duhul cel Bun să binecuvânteze cutia de oţel umblătoare. Abia înscăunată, puterea de uniune social-liberală nu e altcumva decât cea democrat-liberală. Aceiaşi burtoşi, cu sau fără patrafir, aceleaşi proaste obiceiuri, rânduieli fanariote nezdruncinate… Deh, Românica e eternă, vai de imaginea ei !
