Klaus Werner Iohannis s-a hotărât să face pace. A folosit comemorarea victimelor Holocaustului pentru a poza la intrarea în ultimul an de mandat ca președinte al tuturor românilor. Haina îmbrăcată în grabă, croită de consilierii neștiuți, îi vine șui. Straiele pacificatoare, trase peste geaca roșie de la proteste, fac din el o sperietoare pusă în vie să alunge dăunătorii zburători.
Trecutul vine însă peste KWI și-l lasă mereu fără replică. Apărătorii lui din Sibiu nu au reușit încă să producă o dovadă credibilă care să alunge suspiciunea că a avut un talent de scouter, când bătea județul împreună cu doamna Carmen să descopere copii buni de înfiat. Faptul că s-a pus apoi vârtos pe meditații pentru care nu tăia chitanță dă motiv de bancuri, ghinion!, tocmai la adresa celui mai lipsit de umor președinte pe care l-a avut România. Cu zâmbetul chinuit, de un om dus la dentist, a trecut peste mina de aur secretă pe care a convertit-o în investiții imobiliare. Procesele contestate în mod penibil îl ajută să intre în termenul de prescripție pentru chiriile luate fără drept. Nășiile trimise în Florida și plimbate ca rachetele de tenis pentru a servi ași la nevoie sunt și ele trecute la capitolul “vulnerabilități prezidențiale”.
Partea cea mai grea abia vine. Din străinătate a fost depusă o cerere de investigare a preluării bunurilor de la Forumul German. Demersul dă coșmaruri celor care s-au aflat pe traseul mistificării istoriei cu acte juridice semnate de notari și judecători la Tribunalul Sibiu. O gașcă cu interese transfrontaliere, pusă sub crucea creștină, a reușit să răstălmăcească juridic hotărâri ale Comisiei Aliate de Armistițiu care confiscase imediat după 23 august 1944 averea organizației naziste din România. Să adăugăm că în Europa se naște un curent care cere socoteală și mai ales despăgubiri Germaniei pentru distrugerile provocate de regimul lui Hitler. Problema a ajuns deja să fie un motiv de tensiune politică între Polonia și Germania.
Proiecte imobiliare din Sibiu și de la granița orașului dau și ele griji celor care au condus municipalitatea. Dosarul Măricuța este ținut ca monedă de schimb pentru siguranța Codruței Kovesi, dar scheleții de peste o sută de milioane de euro pot ieși din fișetele DNA. Iohannis nu vrea pace; el vrea, de fapt, să cadă la pace, expresie cu înțelesuri multiple.