Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am văzut pe site-ul Ziarului Financiar joi dimineaţă următorul titlu: “Cursul BNR. Cursul valutar euro al zilei de miercuri, 3 decembrie 2014”. Sub el era o poză mare cu nişte monede de un euro. Sub fotografie un tabel numit Cursul BNR de miercuri cu două cotaţii: Euro - 4,4282 şi Dolar american - 3,5914. Iar sub tabel o bară de click în genul tabloidelor: “Cursul valutar BNR. Vedeţi aici evoluţia principalelor valute la cursul oficial BNR”.
Ce am reţinut din cotidianul economic au fost formulările - Cursul BNR, Cursul BNR de miercuri, Cursul valutar BNR sau cursul oficial BNR -, dar, în acelaşi timp, m-am uitat şi pe site-ul Băncii Centrale Europene (BCE) unde am observat un alt curs euro – leu: 4,4268. Care curs este bun, cel al BNR sau cel al BCE? Amândouă-s la fel bune, cu precizarea că acestea nu sunt cursurile vreunei autorităţi monetare, aşa cum se înţelege din Ziarul Financiar, ci ale pieţei. Iar cotaţiile diferă deoarece au fost culese la ore diferite. Joi la ora 8:30, de pildă, când m-am uitat pe “Blogu’ lui Balan” am văzut o a treia variantă de curs: 4,4230 lei/euro. Ceea ce creşte gradul de confuzie. Însă şi acest curs e la fel de bun ca şi cele ale BNR şi BCE, pentru că arată la cât se cota euro faţă de leu la un anumit moment.
Aşadar nu există Cursul BNR, Cursul BCE sau Cursu’ lui Balan, ci doar cotaţii de piaţă, stabilite pe baza cererii şi a ofertei. E drept că într-o economie cu preţuri în euro, când se vinde un produs, cel care îl comercializeză trebuie să justifice Fiscului de ce a folosit un nivel de curs într-o anumită zi. Şi atunci cea mai simplă variantă e ca vânzătorul să se uite la cotaţiile afişate pe site-ul Băncii Naţionale a României şi să le preia ca atare. Deoarece BNR e garantul că acel curs valutar a existat pe piaţă la respectiva dată. Un curs care s-a tranzacţionat în mod real. Dar la fel de bine se poate utiliza şi cursul EUR/RON de pe portalul Băncii Centrale Europene, pentru că şi această instituţie e un garant la fel de bun.
Ca să explicam mai clar care-i de fapt problema, Fiscului îi e teamă că atunci când pe piaţă e un curs de 4,4 lei/euro, importatorul să nu înregistreze în contabilitate că a cumpărat marfa la 4,5 lei/euro şi astfel să văduvească bugetul de o parte a impozitului pe profit datorat. Dar această chestiune se poate rezolva foarte simplu dacă firmele ar plăti un impozit forfetar - o taxă de funcţionare - pe care după ce Fiscul o primeşte n-ar mai trebui să fie interesat de ceea ce fac companiile. Dacă se duc cu preţurile de vânzare sub cele de achiziţie, dacă depun bilanţ ori în ce ritm realizează ele amortizările.
Iar când inspectorilor fiscali nu le va mai păsa de cursul la care se realizează înregistrările contabile, cu siguranţă că nu se va mai vorbi de Cursul BNR sau de Cursul BCE, ci doar de cursul pieţei. Sau, în fine, dacă Ziarul Financiar va considera că rata de schimb publicată de el trebuie să poarte un nume o va putea boteza Cursul ZF, aşa cum sunt Ştirile ZF şi cum erau indicii ZF.
