Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De cîţiva ani buni, România a adoptat tacit un sistem anume de curte cu juraţi. Spun "sistem anume" pentru că juraţii în cauză nu judecă inculpaţii, ca în dreptul anglo-saxon, ci justiţia însăşi. Magistraţii continuă "să-şi facă treaba", mai bine sau mai rău, aici în România. Curtea cu juri e afară, la Bruxelles, şi, din timp în timp, votează dacă sistemul judiciar românesc e "guilty" sau "not guilty".
De cîţiva ani buni, România a adoptat tacit un sistem anume de curte cu juraţi. Spun "sistem anume" pentru că juraţii în cauză nu judecă inculpaţii, ca în dreptul anglo-saxon, ci justiţia însăşi. Magistraţii continuă "să-şi facă treaba", mai bine sau mai rău, aici în România. Curtea cu juri e afară, la Bruxelles, şi, din timp în timp, votează dacă sistemul judiciar românesc e "guilty" sau "not guilty".
Monitorizarea unor zone sensibile dintr-o ţară care tocmai a aderat la un sistem complex cum e Uniunea Europeană reprezintă un fenomen firesc şi nu acest fenomen încerc eu să-l pun în discuţie. Mi se pare interesant însă felul în care se petrec lucrurile în concret pentru că, în realitate, curtea cu juri despre care vorbesc e influenţată de o mulţime de factori. Nu numai de cei la care vă vine să vă gîndiţi imediat. E vorba, inclusiv, de timp, de indiferenţa sau informaţie trunchiată, "absorbită" formal, rapid, confuz.
Există acum două dimensiuni ale luptei cu corupţia în ţara noastră. Prima se desfăşoară în plan intern. Aici nu contează prezumţia de nevinovăţie, conţinutul dosarelor, natura faptelor sau derularea procedurilor, ci faptul în sine. Începerea urmăririi penale, intens mediatizată din primul moment, maculează şi punct. Cîţiva foşti miniştri şi funcţionari guvernamentali au fost anchetaţi vreme de aproape doi ani, unii dintre ei inclusiv în stare de arest. Miniştrii şi-au dat demisia, cariera lor viitoare, ca oameni tineri, e sub semnul întrebării. Deşi, într-un tîrziu, a venit NUP-ul procuraturii. Dar cîte NUP-uri ar fi necesare ca să spele o imagine afectată de zeci de prezenţe în faţa uşii de la DNA sau de la DIICOT? Cîţi dintre români nu au rămas cu sentimentul că ceva-ceva tot e în neregulă acolo?
A doua dimensiune este în plan extern, unde funcţionează alte reguli şi alte perspective. Cea mai importantă rămîne statistica. Cîte NUP-uri, UP-uri sau SUP-uri am avut într-un interval de? Cîte bucăţi, cîte kilograme? Cîţi peşti mari, cîţi peşti mici, cîtă plevuşcă? Care este situaţia acvariului politic din România şi cine pescuieşte în el? Care era calitatea politică sau administrativă a celor pescuiţi? Se trage linia. Se trag concluzii. Juraţii se exprimă. Dubioşeniile de tot felul, cîrdăşiile umilitoare sau destinele frînte nu se văd de la depărtare.
Înşişi juraţii sînt de două feluri. Unii sînt interesaţi în acest joc şi sprijină una din tabere, cum a fost cazul fostului comisar Frattini, pe care îl vedem acum jucîndu-se în Italia tocmai de cealaltă parte a baricadei. Ei au informaţii mai multe şi ştiu să le folosească pe cele utile pentru tabăra lor. Ceilalti sînt indiferenţi. Statistica în sine e suficientă. Am votat. Ţara următoare?
În felul ăsta e imposibil de găsit o oglindă cu ape cît de cît limpezi ca să privim cum se cuvine realitatea judiciară de la noi. Confuzia din ţară se perpetuează "mondializat" şi peste graniţele ei. Cine sînt cei trimişi în justiţie, pentru ce, pe ce bază, cu ce rezultat? Pentru cei care orchestrează operaţiunea foarte important e ca totul să rămînă confuz. Procesul de frăgezire continuă. S-a mai deschis o fereastră de oportunităţi către Poartă (otomană) pe care unii au descoperit-o la Bruxelles. Importantă rămîne numai statistică: cîte NUP-uri, cîte UP-uri, cîte SUP-uri... care pot fi interpretate în funcţie de obiective. Totuşi, ar mai fi o problemă de rezolvat: funcţionarea independentă a justiţiei.
