Partidă plicticoasă ca o mâncare de regim

Meciul cu Austria a fost adormitor, se plecau genele spre somn și nu poţi povesti vreo 2-3 faze mai acătării. Meciul trâmbiţat că va trezi naţionala a fost fără niciun chichirez, ca o mâncare de regim: nici sărată, nici picantă, nici dulce. Este drept, tricolorii au fost parcă mai puţin anemici, au mai pornit câte o alergare, dar au reprezentat tot o sită prin care austriecii se puteau strecura. Dar şi ei au cam dormitat, faţă de norvegieni şi islandezi, care au jucat bâza cu ai noştri. Dacă partida cu Austria a fost fadă ca o mâncare de regim, meciurile cu Norvegia şi Islanda pentru noi au fost ca mâncăruri care produc indigestie. În aceste partide, cu noi îngenunchiaţi, am pierdut tot, eventuala înaintare în barajul final pentru Europene, am ratat şi posibilitatea de a pătrunde la turneul final al Mondialului prin filiera Ligii Naţiunilor. Grav este însă că nu se vede malul celălalt şi fotbalul românesc calcă apa tot mai greu, nu înoată să înainteze, chiar are apa în gură. 

O ciulama care se întindea în toate partidele din aceste zile, o ciulama sleită şi atotcuprinzătoare. Nu poţi să formulezi nişte reproşuri că n-au fost titularizaţi unii din lot, pasămite pe nedret lăsaţi pe banca de rezerve. Toţi, o apă şi-un pământ, mai toţi fotbaliştii au ajuns pe teren în cele trei meciuri, n-au adus nimic proaspăt. Nu numai coronavirusul e contagios, mediocritatea de la naţională este şi ea molipsitoare. Mitriţă, bun pentru un film cu Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, a străbătut degeaba o jumătate din harta planetei sosind din America, n-a făcut nicio scamatorie, a căzut mai la fiecare duel în iarbă, cum putea 1,67 metri să răzbească împotriva a 1,91 metri, doar printr-o magie, pe care n-am văzut-o. Deac, în afara codiţei de samurai, n-a arătat nicio şarjă fulgerătoare ca sabia de ninja. Păi, singurul lăudat a fost Tătăruşanu. Asta spune cât de bine am atacat, ceva - ceva a mişcat şi Burcă, acuzat că e rudimentar. În rest, „na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie”, o bălmăjeală fără niciun pericol la poarta adversarilor.

Înfrângerile astea, înşirate ca mărgelele kitch, l-au scos din muţenie şi pe Gigi Becali: „Rădoi îmi e fin şi-l iubesc, dar a greşit selecţia, nu puteau lipsi din naţională Tănase, Man, Coman şi Olaru”!