Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Marele câştigător al ultimelor alegeri este, după părerea mea, Traian Băsescu. Ştiu că pare suprinzător ceea ce scriu, mai ales în contextul în care apar peste noapte contestatari noi care până acum au stat ascunşi sub plapumă şi-i profeţesc brusc şi apocaliptic sfârşitul politic, dar voi argumenta cu exemple concrete din viaţa politică reală.
În primul rând, n-a dat doi bani pe rezultatul votului popular, punând partidele politice şi opinia publică în faţa faptului împlinit. După ce o campanie întreagă a bătut câmpii cu nonsubiectul "virtuţile dreptei versus carenţele stângii", a trasat din condei linia PSD-PD-L fără nici o apăsare sau umbră de respect faţă de electoratele celor două formaţiuni politice. Şi nu în urma vreunor consultări politice (mascarada aia televizată de la Cotroceni chiar nu poate fi suspectată de aşa ceva), ci fix printr-un dictat al propriilor muşchi. A comunicat celor doi lideri care-i mănâncă din palmă, Geoană şi Boc, că sunt condamnaţi să convieţuiască la guvernare, iar aceştia au luat act şi şi-au înghiţit, fără a le mesteca în prealabil, ocările reciproce pe care şi le-au aruncat ani de zile. Când a văzut că robotul său credincios, pe care iniţial l-a desemnat candidat de premier în pofida oricărei logici politice şi de bun-simţ, a început să aibă păreri proprii şi pretenţii, i-a dat rapid viteză, înlocuindu-l cu argatul său preferat de la Cluj.
În al doilea rând, şi-a calcat în picioare toate promisiunile ferme pe care le-a făcut în ultima perioadă. S-a jurat că nu acceptă-n guvern picior de suspectat de corupţie şi colcăiau sâmbătă (la audierile televizate ale candidaţilor pentru portofoliile ministeriale) comisiile parlamentare de bănuiţi de malversaţiuni financiare. A scuipat patru ani pe "regimul ticăloşit" al lui Adrian Năstase, iar acum are-n faţă, întru desemnare, jumătate din cabinetul marelui său rival politic. Dupe ce l-a bălăcărit ca la uşa cortului pe imberbul Predoiu în timpul guvernării Tăriceanu, l-a scos din pălărie pe post de independentu’ lu’ Peşte Prăjit, calul său troian din curtea liberalilor, care cică va scoate ţara de sub monitorizarea atentă a UE. E drept, a fost nevoit să dea impresia că lasă de la el când cu votul pro-Voiculescu în Senat, dar nu se putea împiedica ditamai uninominalul number one al ţării de amintirea chinuitoare a "soluţiei imorale" care părea că-i dă insomnii. Sigur, de promisa Monica Macovei nu-şi mai aduce aminte aproape nimeni, că nu prea-i voie de la Palat să urle conştiinţele intelectualilor stipendiaţi de la buget într-un aşa moment de importanţă istorică. A anunţat că nu va accepta decât nominalizări de miniştri cu expertiză şi recunoaştere în domeniile pe care aceştia le vor coordona. Cu toate acestea, lista viitorului Cabinet Boc musteşte de amatorism şi impostură. A zis că aleşii locali n-au ce căuta la Palatul Victoria şi l-a pus pe post de moţ al băştii de coaliţie pe primarul recent reales al Clujului. Dar, ca să fie treaba oablă şi să nu cumva să aibă ăl mic accese subite de independenţă, şi-a plasat două cuconeturi, bănuite pe nedrept de sexoşenie, în posturi de miniştri plini. Desigur, uitând strategic faptul că Guvernul reînfiinţează pentru asta nişte ministere în loc să le desfiinţeze pe alea inutile şi părând că acceptă, la schimb, revigorarea pe bază de ţeava cu bani publici a vechii gărzi portocalii.
D-aia mi se par distractivi spre ridicoli cei care strigă la televizor de parcă-s muşcaţi de şarpe că Băsescu-şi trăieşte ultimele zile de politică la vârf. Un om care – după ce patru ani şi-a bătut joc nonşalant de orice şi de oricine – îşi permite să întoarcă ţara cu josu-n sus, iar nimeni să nu mişte-n front, nu poate fi învins, după părerea mea, decât de propriul ficat...
