Vine primăvara. După alegerile din decembrie, partidele îşi stabilesc noua conducere şi noile aliniamente politice. Mai întâi, PNL - cel care a folosit congresul său pentru un transfer de jucători dar şi pentru a-i aşeza pe unii din membrii mai vechi pe banca de rezervă. PNL trebuie să "digere" rezultatele foarte bune ob?inute în alianţa cu PSD - spectaculoase în raport cu cele ob?inute în alianţa cu PD, în 2004, sau, separat, în 2008. Această "criză de creştere" oferă avantaje dar determină şi unele frustrări interne sau scenarii alternative pentru perioada de după 2014 sau 2016.
PDL a oscilat între un congres de 5000 de delegaţi şi unul de 10000. Părea că PDL a câştigat alegerile şi dorea să sărbătorească. Apăruse şi o mică problemă - nu există încă o sală suficient de încăpătoare pentru un astfel de proiect în Bucureşti. Pe de altă parte, aşa cum arată sondajele, după alegeri, PDL pare un fel de vulpe amorţită de pe care fug puricii.
Ceea ce mi se pare însă penibil este discuţia despre "moţiunea intelectualilor" din partid. Este o formulă jignitoare la adresa celorlalţi colegi. În plus, care ar fi motivul pentru care, de exemplu, fostul procuror ceauşist, Monica Macovei, ar fi considerată "o intelectuală"?
Ceea ce este şi mai ciudat este faptul că "intelectualii" nu au nicio legătură cu PDL. Ei au venit, în ultima vreme, în partid, fiind paraşutaţi acolo de Băsescu, după ce fuseseră consilierii săi. În această calitate au beneficiat de diverse sinecuri în numele PDL iar acum, încearcă să-şi pregătească un "culcuş politic pentru perioada post-Băsescu, căutându-şi o legitimare în partid printr-o moţiune a "diriginţilor" specializaţi în sfaturi.
În paranteză, bănuiesc că Traian Băsescu nu a aflat că la "marea schismă", din 1991-1992, "facţuinea" lui Petre Roman a păstrat denumirea de FSN, - transformată ulterior în PD - în timp de "facţiunea" lui Iliescu a trebuit să-şi schimbe numele în FDSN, ulterior PDSR, ulterior PSD.
Pentru PSD, congresul din aprilie va avea, în opinia mea, mai multe mize: "regionalizarea" partidului vs. conducerea unitară; departajarea priorităţilor şi actvităţilor guvernamentale de cele de partid; redemararea preocupărilor pentru identitatea ideologică - luând în considerare faptul că activitatea guvernamentală se desfăşoară pe o bază pragmatică şi că, inevitabil, "creşterea" PNL va genera o tendinţă de "autonomizare".
Va trebui ţinut seama şi de faptul că "recipientul" în care Dan Diaconescu a strâns voturile anti-sistem este găurit iar acum preferinţele electorale migrează spre op?iuni "utile".
Mai există un risc evident. În condiţiile în care se va contura - poate - o forţă credibilă de opoziţie iar nemulţumirile sociale se pot ampifica în următoarele luni, erodarea politică va afecta mai mult PSD decât PNL, conducerea guvernului fiind asigurată de PSD. În timpul acesta, PNL poate încerca să folosească activitatea guvernamentală şi - sau mai ales - ca platformă pentru alegerile prezidenţiale de anul viitor.
Este clar, partidele politice se ocupă, în aceste săptămâni, de "curăţenia de primăvară" în interiorul lor. Sper însă ca partidele componente ale USL să arate că înţeleg nevoia de a oferi şi o viziune comună care să dea societăţii româneşti încredere şi optimism.