“Sunt depăşită…”

Atât a mai apucat să spună ministrul Justiţiei la încheierea scurtului său mandat. Înfrângerea i se putea citi pe chip, în gesturile parcă amorţite. Cuvintele i se opriseră pe trahee, sugrumate de neputinţă şi amărăciune. Cu capul plecat şi cu privirea tristă,  aşa a părăsit scena doamna Pivniceru. Şi încolţită de reporterii veniţi să-i zgândăre sinceritatea  ulcerată de ciudă. Fiindcă, de la Emil Constantinescu încoace, n-am întâlnit altă figură publică dispusă să-şi recunoască nefardat eşecul. Pe fostul preşedinte, o ştim,  l-au învins “Seviciile”, lucrurile s-au lămurit de mult, întâmplarea nu mai interesează pe nimeni. Oricum, nu învăţăm  nimic din lecţiile trecutului, ignoranţa noastră e desăvârşită. Repetăm aceleaşi greşeli, cu o inconştienţă revoltătoare, o luăm mereu de la capăt, refăcând  degeaba silnicia Golgotei. În anii de crâncenă  şi riscantă  opoziţie, vocea uşor tabacică a moldovencei de la Iaşi a sunat altfel în  peisajul anost şi cenuşiu populat de  zilierii în  robă. Curajul de a înfrunta, cu argumente juridice, un bădăran ajuns tartor peste o ţară de mojici i-a adus notorietate. Unii au simpatizat-o fără rezerve, alţii au antipatizat-o aşijderea, în funcţie de şuia preferinţă politică. Pentru că lumea era  ruptă în jumătăţi ireconciliabile de un singur ins – impostorul de la Cotroceni. Destui au acuzat-o de oportunism, de exhibiţionism mediatic. Hm, o veleitară pragmatică !, i-am auzit pe câţiva strâmbând din  nas la ascensiunea  “provincialei”. Bătăioasă şi tenace, n-a ţinut seama de clevetirile din jur. Semn de inteligenţă, căci e o nerozie să-ţi potriveşti  respiraţia în funcţie de toanele părelnicilor susţinători ori adversari. Graniţa dintre taberele cu pricina este extrem de sensibilă, cel  care azi te aclamă, mâine te va înjura birjăreşte. Unsă înalt dregător, judecătorii au sperat că unul   de-al lor le va  rezolva problemele amânate întruna. Dacă nu ea, atunci cine ?, se întrebau suporterii din instanţe. Habar  n-are de treburile dinlăuntrul Ministerului Public !, şuşoteau suspicios pe la colţuri procurorii. Un biet lefegiu temporar prin str.Apolodor !, se amuzau  avocaţii, indiferenţi la primenirile funcţionăreşti. După vreo nouă luni de ministeriat, Mona Pivniceru şi-a redescoperit vocaţia de magistrat, nu înainte de a-şi mărturisi, în două cuvinte, nevolnicia. “Sunt depăşită !”, nu altceva, iar propoziţia a încremenit suspendată în aer, neterminată, ca şi proiectul managerial al glăsuitoarei.  Răzbunătorul individ din Deal n-a ratat momentul şi s-a ivit iarăşi strigoieşte, pe geamlâcul televizorului. “O catastrofă !”, a condamnat-o  în lipsă “liderul autoritar” pe cea care odinioară îl umilise în direct, în văzul plebeilor. Politicienii s-au vădit şi de data aceasta mai abili şi mai cinici decât tehnocraţii. Ministresa şi-a închipuit probabil că va conduce cu adevărat un sistem transformat de stăpânii  zilei în cel mai eficient instrument de  reglare de conturi şi de şantaj. Miza era uriaşă, cum să scapi de sub control ditamai mecanismul de represiune ? Prinsă în menghina scârbavnicei coabitări, Mona Pivniceru a realizat că e de prisos, că e o piesă de decor. Înjosită de tocmelile purtate între palate pentru  numirea şefilor principalelor parchete, a ales să se retragă demn. Să nu accepte rolul de marionetă a indigeştilor păpuşari, semnatari pe furiş ai ruşinosului pact. Culmea, care se şi jignesc grosier pe unde se nimereşte, să nu cumva să observe prostimea că au pus de-un blat ordinar! De ce şi-ar fi întârziat plecarea, de dragul de a iscăli hârtii neînsemnate şi de a  zâmbi protocolar comisarilor bruxellezi ? Sunt destui instruiţi de mici să stea pe burtă  sau în genunchi, şcolile de cadre cu petliţe clonează pe bandă rulantă  nevertebraţi  din ăştia. Instituţiile statului sunt pline de ei, abia mai răsuflă  nenorocitele ! Îndepărtarea Monei Pivniceru din executiv  este dovada (a câta  oară ?) că Justiţia rămâne în continuare captivă intereselor politice. Ca să-ţi păstrezi portofoliul pe  termen lung acolo trebuie să te ocupi (sanchi !) de cooperare internaţională şi de MCV, asemenea predecesorului Predoiu, demnitarul care nu cred că a  deranjat pe careva. Oricum, cine  va încerca să  scoată ministerul din sfera de influenţă brutală a politicienilor va fi transferat, pe motiv de inadecvare, la …Curtea Constituţională.