Tabloide quality

O cunoştinţă mi-a spus că ar conta în ce ziar scriu. I-am zis că dacă doreşte pot să o fac la fel de bine şi în revista care îi găzduieşte textele, n-am nicio problemă. Spre uimirea mea însă persoana mi-a replicat: “Ai vrea tu!” Un alt amic, când i-am atras atenţia că am abordat un anumit subiect cu mult înainte lui şi că e mai mereu reactiv, mi-a răspuns ofensat: “Bine, dar contează şi cine o spune. Am spus-o eu!” Din cele două discuţii am realizat că lumea e atât de snoabă încât nu contează ceea ce scrii, ci unde scrii şi cine eşti. În curând se va ajunge, dacă nu se întâmplă deja, ca membrii unei anumite grupări (strânşi nu vreau să spun de ce sub aceeaşi umbrelă, prietenii ştiu de ce) să se citească între ei şi să-şi dea like-uri pe facebook. Iar cei de la cealaltă grupare să procedeze la fel. Dacă ar exista şi opţiunea “Aplauze!!!” pe Facebook, n-ar ezita să apeleze şi la ea.

Este evident că-i pretenţios să numeşti presă această artă cu tendinţă. Îmi amintesc însă că la un moment dat presa chiar a existat. Era o revistă economică, suficient de echidistantă, care a revoluţionat piaţa. Şi încă un fapt ce merită evidenţiat, la acel moment nu avea nimeni tupeul să le spună ziariştilor că are importanţă unde scrii şi cine eşti. Conta doar ceea ce scrii.

Spre deosebire de alţi publicişti cei de la revista dispărută din varii motive aveau obiceiul să mai şi citească. Să citească cărţi - la asta mă refer. Dar respectivii jurnalişti s-au risipit în cele patru zări şi au rămas pe piaţă publicaţii corporatiste, chiar dacă meseria de ziarist e una liberală. Iar corporatiştii se citesc între ei, îşi dau like-uri, dacă s-ar putea şi aplauda ar face-o. Şi deşi publicaţiile economice ar trebui să meargă pe nişa lăsată de lucrul bun ce s-a stricat ele preferă să se tabloidizeaze.

De fapt manelizarea, de care nu scapă nici presa economică, a venit pe fondul lipsei de concurenţă. E inadmisibil să citim tot felul de siropele, să ne desfătăm cu tot soiul de soap-uri, să asistăm la concursuri de truisme “ambalate” sub forma unor editoriale scrise de snobi corporatişti, dar să nu analizeze nimeni interviul din Mediafax cu Mugur Isărescu.

În fine, dacă respectivele ziare consideră că ceea ce fac se numeşte presă, n-au decât să continue să-şi publice producţiile. Şi să angajeze debutanţi pentru a-şi reduce costurile. Nu contează dacă ştiu meserie, pentru că tabloidele n-au nevoie. E adevărat că mai sunt conducători de instituţii ce se plâng că vin tot soiul de persoane pe care nu le-au mai văzut în viaţa lor să le ia interviuri şi habar n-au ce să-i întrebe. Dar acesta este un “amănunt”, important e brandul.