x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Venirea Comisarului european

Venirea Comisarului european

de Ion Cristoiu    |    29 Oct 2006   •   00:00
Venirea Comisarului european
ROMANIA CA TELENOVELA
  • Moto: "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"
    Mircea Badea - realizator tv

    Anuntat printr-o adresa la Prefectura, urmata indeaproape de un telefon dat de prefect in persoana, primarul Atanasie Brad organiza Comisarului european o primire ca-n povesti. Pe cai specifice (avea un fin care spala masina sefului SRI pe judet), aflase ca nevasta Comisarului, o belgiana de origine nobila, ajunsa la sapa de lemn (taica-sau prapadise averea colectionand instantanee cu extraterestri casatoriti cu pamantence), se dadea in vant dupa traditiile ce se pierd in negura veacurilor. Ca sa-i faca pe plac, barbatu-sau, incurcat cu asistenta sa de PR, o juna cu ochelari de intelectuala, dar cu temperament de fata din port, filma personal obiceiurile misterioase din tarile pe unde trecea in control.

    Satul n-avea nici o traditie mai acatarii. Locuitorii beau vin pe post de apa incepand chiar din copilarie si, in consecinta, fiind tot timpul mahmuri, n-avusesera ragaz sa-si transmita din tata-n fiu obiceiurile stramosesti. E drept, insi din sat mergeau cu capra, de Craciun, la Floresti, dar nu pentru a cultiva traditiile seculare, ci pentru a vedea cum s-ar putea da o spargere fara a fi prinsi imediat. Astfel ca Anastasie Brad avea in fata o mie si una de posibilitati din tezaurul pe care-l constituiau traditiile diferitelor zone ale tarii. Ramasese sa aleaga, pana la urma, intre Calusari, Capra cu tamburina si Nunta Zamfirei. Fiecare dintre acestea ridica insa unele probleme. Calusarii aveau momentul cu Falusul, si autoritatile judetene aveau indoieli ca insotitoarei de la minister o sa-i placa. Despre respectiva circulau multe barfe chicotinde, si chestia cu Falusul o putea lua ca o aluzie.
    Si asta ne-ar mai trebui! Ziceau ei.
    Ne-am lins pe bot de fondurile Phare!
    Capra era un spectacol mai mult pentru copii, decat pentru barbati in toata firea si, in plus, nu se stia daca nevasta comisarului nu era cumva luptatoare pentru drepturile animalelor. Scenele cu capra care juca, la indemnul celor din jur, "ta-ta, Caprita-ta", incalcau grav dreptul caprei la o imagine corecta si, pe deasupra, sugera supunerea ei la perversiuni sexuale. Astfel ca, pana la urma, s-a optat pentru Nunta Zamfirei.

    Comisarul ii asigura nevestei un film splendid, cu multa culoare si, mai ales, cu multe obiceiuri din Balcani. Amantei i se dadea posibilitatea de a se prinde in hora intre Zamfira si Comisar. I se va spune, numai ei, fireste, lui in nici un caz, ca, potrivit unei stravechi traditii, cine tine de mana mireasa in hora asta se marita cu barbatul tinut cu cealalta mana. Precizare care nu putea decat s-o bucure pe asistenta, pentru ca, vorba primarului, om harsit, toate astea ca ea se dau de ceasul mortii sa se marite cu amantul mai in varsta si, pe deasupra, om insurat.

    Nunta Zamfirei convenea si prefectului, dat fiind ca pe post de Zamfira putea fi pusa Lilica, ospatarita de la Kilometrul 20, dupa care i se scurgeau ochii prefectului, ori de cate ori venea prin sat. Cand i s-a facut propunerea, prefectul a intrebat, inrosindu-se tot, pentru ca o iubea sincer, daca Lilica va accepta. N-ar putea lua drept insulta faptul ca poetul zicea despre Zamfira: "frumoasa ca un gind razlet"? Va accepta, garantez eu, raspunsese prompt primarul. Lilica facuse cerere de retrocedare a unei vii de- a maica-si fara sa aiba dreptul si, in consecinta, era la mana lui. In plus, costumul Zamfirei ii putea ramane ei, drept rasplata pentru contributia deosebita la viitorul european al satului.

    In optiunea finala pentru Nunta Zamfirei cantari greu insa cheful din finalul poemului, la care urmau sa se puna la bataie hectolitri de vin, bun prilej pentru primar de a scapa de niste posirca pe care n-o putuse vinde pana acum.
  • ×
    Subiecte în articol: editorial