Ca femeie, am rămas interzisă când am aflat că primarul de Iași nu e un pericol public. Nici nu mi-am bătut capul să aflu dacă judecătorul care a decis asta e bărbat sau femeie. Ca judecător cred că, mai întâi de orice, trebuie să te situezi deasupra oricăror prejudecăți, inclusiv a celor de rasă, religie sau sex. N-am să fiu judecător, dar citind referatul procurorilor, n-am putut, după decizie, să-mi scot din cap două întrebări: ori procurorii mint, ori criteriile judecăţii sunt de neînţeles pentru muritorii de rând. După regulile bunului-simţ, un om care tocmeşte interlopi ca să-şi amenințe rivalul în amor, un individ care se folosește de tot ce are la îndemână ca să forţeze o femeie să-şi schimbe deciziile, un specimen care terorizează prin hărţuirea permanentă o femeie, e un pericol public!
Primarele de Iași i-a ridicat pe baronii locali la rangul de faraoni. Până acum, stăpânii din teritoriu erau niște indivizi care foloseau banul și bunul public după propriul chef. Acum, se vede treaba, ei dispun şi de vieți. Oare câţi astfel de faraoni avem? Partea proastă e alta. Nichita nu e singurul lider politic bănuit că a călcat strâmb. Sunt lideri naționali despre care, mă rog, se spun diverse. Unul dintre ei face deliciul aluziilor de vreo 10 ani. Treaba lor, e povara lor și a familiilor. Nichita e însă singurul care s-a folosit de puterea lui ca să câștige o noapte de amor? Tare mi-e teamă că nu!