Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Despre programatorii românii, răspândiţi în lumea largă, se vorbeşte şi nu de azi, ca despre un brand de ţară. Unii, prin vechimea în ţara care i-a „adoptat”, au devenit deja membri importanţi ai comunităţilor locale. Alţii abia şi-au marcat primul „cincinal” de emigrant. Şi totuşi, există şi dintre cei care au luat decizia temerară de a se întoarce în ţară. Nu pentru a trăi lejer cu banii strânşi la corporaţiile IT, ci pentru a se implica activ în diverse aspecte ale complicatei societăţi româneşti. La nivel antreprenorial, dar şi la nivel educaţional sau civic.
Am stat de vorbă cu doi reprezentanţi ai IT-ului românesc, unul aşezat deocamdată în Ţările de Jos, altul revenit în România cu un veritabil elan paşoptist.
Plecat din România cu destinaţia Olanda în septembrie 2010, Victor Mateescu (33 de ani) este în prezent Senior System Administrator - Unix Systems la eBay, unul din giganţii online-ului mondial. Concret, atribuţiile lui Victor sunt acelea de a se asigura că site-urile companiei sunt tot timpul funcţionale, iar daca sunt incidente, să se limiteze impactul asupra utilizatorilor.
„Am avut multe motivaţii să plec, printre care, cele mai importante sunt legate de lipsa de 'normalitate' a întregului mediu din viaţa mea la momentul respectiv. Apoi, evident, aspectul economic nu este de trecut cu vederea nici el, pentru că nivelul de trai pe care îl aveam în România nu era tocmai foarte rău, dar ştiam că nu traiesc nici pe departe de potenţialul mult ridicat al nivelului de trai din alte ţări/continente. Nu în ultimul rând, nu mai suportam bădărania, ura şi răutatea din majoritatea oamenilor cu care interacţionam, şi deşi nu îmi (mai) place să judec oamenii, la momentul acela deranja atitudinea lipsită de bun simţ a mai tuturor; ştiam că nu este aşa absolut peste tot în lumea asta, aşa că în loc să ma lupt cu morile de vânt încercând să schimb eu lumea în jurul meu, am ales calea 'uşoara' (şi unii ar spune plină de laşitate) a emigrării.”
Ce te face mai bun, din punct de vedere profesional
„În Olanda oamenii încearcă şi tind constant să se poarte profesionist (deşi exista şi exceptii, desigur) imparţial, non-personal în decizii, şi e placut să constaţi că toata lumea trage în aceeaşi direcţie, iar munca nu numai că îţi este apreciată cinstit, des şi non personal, dar ce e încântător (pentru mine, cel putin) este că şi se dă feedback obiectiv şi rapid, iar potenţialele greşeli se pot remedia în termen mult mai scurt şi se pune mare accent pe creştere/dezvoltare personală şi profesională a fiecărui angajat, daca el/ea aşa doreşte. De reţinut că nimeni nu te ţine de mână să te ajute să creşti profesional, ci dimpotrivă, angajatul este iniţiatorul planului şi actiunilor care îl vor face mai bun, iar managerii sunt acolo să te ajute la fiecare pas, dar nu te vor obliga şi nu vor decide ei pentru tine ce este mai bun. Se spune că fiecare dintre noi suntem personal responsabili de propriile succese, dar şi eşecuri. Aici tendinţa este să se treacă peste eşecuri din timp, repede, însă nu fără să storci fiecare picătură de informaţie din ele, care să te ajute să creşti, şi nu fără să fii responsabil pentru greşeli. Dar şi mai important, este că se încurajează şi se sărbătoresc reuşitele mult mai accentuat decât în România. E mult mai 'confortabil' emoţional şi moral să greşeşti într-o cultură ca asta. Şi eşti încurajat să înveţi cât poţi din greşeli, dar musai să încerci rapid o altă rezolvare a oricărei probleme. Nimănui nu îi place să arate cu degetul şi nici să zăbovească prea mult pe eşecuri (…) Se pune mare valoare pe 'mentorship' voluntar, şi cum fiecare corporaţie are propria cultura, nici la eBay nu e foarte diferit, şi ca atare, conducerea firmei imprimă credinţa că "oamenii sunt în general buni, şi vor să facă bine", iar asta se vede la mai toate nivelurile ierarhice (toată lumea se ajută reciproc, evident, indiferent de cultură, naţionalitate, culoarea pielii, orientare politică/religioasă/sexuală/etc. şi chiar se vede că sunt fericiţi în mod legitim să ajute, să facă parte dintr-un întreg cu un scop nobil, etc.)”, povesteşte Victor.
Învăţământul românesc, între teorie şi practică
“Învăţământul românesc este considerat şi aici, fără excepţie, ca fiind unul de calitate, dar un alt aspect la fel de bine cunoscut este acela că e unul pur teoretic. Şi chiar şi în domeniul ăsta tehnic, dar mai puţin intens, este la fel. În ţările vestice se preferă pragmatismul, se preferă acţiunea în locul teoriei, se preferă rezultate mai mult sau mai puţin palpabile, în locul îngurgitării lipsite de raţiune. Nu pot să spun cum este mai bine, ca metodă, dar sunt de părere că o combinaţie de învăţământ este un echilibru fain între teorie şi practică. Cred sincer că asta formează oameni foarte capabili, care realizează foarte mult în orice situaţie.
Pot sa fac afirmaţiile de mai sus în regim personal, după ce am urmat (voluntar, evident) niste cursuri pe termen mediu-lung pentru anumite certificări tehnice. Este greu de spus cu certitudine dacă e mai bine sau mai rău faptul că aici se preţuiesc mai mult rezultatele practice (în detrimentul celor teoretice) iar învăţământul în general este structurat un pic diferit faţă de cel din România, mai ales la nivelul liceului, dar şi colegiilor/facultăţilor.”
Meseria de IT-ist, tot de viitor
Despre modul în care este privită meseria de IT-ist, în România sau aiurea, Victor este de părere că este „ o ocupaţie remunerată oarecum superior dar nu musai superioară intrinsec. Dar bănuiesc că părerea asta depinde de la om la om. Suntem cu toţii diferiţi (şi asta e un lucru foarte bun), şi pentru unii fericirea ocupaţiei este maximă când, de exemplu, modelează un articol de mobilă, sau poate alţii sunt fericiti când prestează anumite servicii altora, etc.
Respectat... nu ştiu. Pot sa zic ca nu m-am simţit nerespectat, nici în România, nici în Olanda, şi nici în alte ţări în care am avut ocazia să petrec măcar câteva luni lucrând. Cred că IT-ul în general este o 'meserie' cu şi mai mare potenţial decat are acum, mai ales în viitor, pentru că dupa cum ştim şi putem observa cu toţii, majoritatea aspectelor vieţii omului modern converg cu viteză incredibilă către medii digitale.”
Spre România, Victor Mateescu priveşte cu seninătate, dar fără sentimentalisme. „De când m-am stabilit aici pot să spun că am fost căutat periodic, din punct de vedere profesional, dar nu am dat curs niciunei invitaţii de a reveni. Vin periodic în ţară, pentru a-mi vedea părinţii şi vechii prieteni, si uneori îmi fac şi unii noi (râde – n.red.) De bunăvoie nu m-as întoarce, chiar daca aş fi plătit chiar şi mult mai bine decât sunt acum. Motivele pentru care nu m-aş întoarce sunt aceleaşi din cauza cărora am plecat.”
Cătălin Frâncu – „IT-ul poate fi cheia deşteptării spiritului civic la români”
Inginerul programator Cătălin Frâncu (37 de ani) este unul dintre primii români angajaţi de Google, chiar în SUA, unde a lucrat în perioada 2002-2006, plus câteva luni în 2001 când a fost stagiar. A revenit în România în 2009, continunând să se ocupe de dexonline.ro, proiectul pe care îl începuse încă din perioada în care era în Statele Unite. Iar de doi ani, împreună
cu fratele său, Cristi (şi el fost angajat Google) ţine cercuri de informatică pentru olimpici, la liceul
Tudor Vianu, atât pentru gimnaziu, cât şi pentru liceu.
„Cred că IT-ul poate fi cheia deşteptării spiritului civic la români. În primul rând pentru că trăim în era Internetului şi este atât de uşor să-ţi faci vocea auzită, să iei legătura cu alţi entuziaşti, să pui bazele unui proiect benefic pentru societate. În al doilea rând pentru că existenţa Internetului face mai greu să ţii oamenii în bezna neinformării. Legile europene obligă România la transparenţă, obligă autorităţile să publice seturi mari de date diverse. Un site bine făcut poate prelucra aceste date, le poate distila şi agrega şi poate publica rapoarte interesante. Poate fi vorba de limba română, de codul de legi, de jurisprudenţă, de informaţii imobiliare, de achiziţii publice, de bugete. Dar este nevoie de oameni care pot scrie software-ul pentru aceste rapoarte, este nevoie de programatori. Cred că breasla mea este în postura, că are chiar o datorie morală, să contribuie în acest fel la ridicarea interesului omului de rând pentru treburile cetăţii. Eu am lucrat în principal la Dexonline, care este el însuşi un proiect civic, care a reuşit să adune sute de oameni dedicaţi. Aflu tot mai des veşti îmbucurătoare despre alte grupuri care lucrează la celelalte direcţii enumerate”, povesteşte cu entuziasm Cătalin Frâncu.
În ceea ce priveşte învăţământul românesc, Cătălin propune o serie de măsuri interesante, pe alocuri chiar radicale pentru anumite „gusturi”.
„Desfiinţarea acreditărilor. Reputaţia se câştigă, nu se acordă. Sunt de acord că un om care cere salariu de absolvent trebuie să aibă cunoştinţe de absolvent, dar această problemă trebuie tratată separat. Dar, dacă guvernul declară „tu nu eşti o universitate decât dacă spunem noi că eşti”, riscă să înăbuşe în faşă o universitate care ar putea deveni următorul MIT (Massachusetts Institute of Technolog, acolo unde Cătălin a obţinut un Master, în 2002 – n.red.).
Colectarea şi publicarea de statistici anuale despre universităţi, cum ar fi: procentul din absolvenţi care îşi găsesc de lucru din primul an; salariul mediu după angajare; procentul care continuă cu un doctorat; numărul de absolvenţi care au câştigat distincţii importante sau au ajuns să ocupe funcţii înalte. Acestea sunt măsurile care dau valoarea unei şcoli. Statistici similare sunt necesare şi în licee, gimnazii şi chiar şcoli primare. Altfel, reputaţia unei şcoli se
bazează doar pe vorbe, ceea ce nu are nicio valoare. Schimbarea în continuare a sistemului de cerinţe pentru absolvire. La Facultatea de Automatică, lucrurile s-au schimbat mult în bine, dar mai este loc. Este nevoie de mai multă flexibilitate, este nevoie ca studenţii să aibă mai multă libertate de alegere. Informatica este o ştiinţă tot mai matură, cu zeci de ramuri şi subramuri. Este o misiune eşuată din start să încerci să-i treci pe studenţi prin toate aceste ramuri, la nivel aprofundat.”
Am stat de vorbă cu doi reprezentanţi ai IT-ului românesc, unul aşezat deocamdată în Ţările de Jos, altul revenit în România cu un veritabil elan paşoptist.
Plecat din România cu destinaţia Olanda în septembrie 2010, Victor Mateescu (33 de ani) este în prezent Senior System Administrator - Unix Systems la eBay, unul din giganţii online-ului mondial. Concret, atribuţiile lui Victor sunt acelea de a se asigura că site-urile companiei sunt tot timpul funcţionale, iar daca sunt incidente, să se limiteze impactul asupra utilizatorilor.
„Am avut multe motivaţii să plec, printre care, cele mai importante sunt legate de lipsa de 'normalitate' a întregului mediu din viaţa mea la momentul respectiv. Apoi, evident, aspectul economic nu este de trecut cu vederea nici el, pentru că nivelul de trai pe care îl aveam în România nu era tocmai foarte rău, dar ştiam că nu traiesc nici pe departe de potenţialul mult ridicat al nivelului de trai din alte ţări/continente. Nu în ultimul rând, nu mai suportam bădărania, ura şi răutatea din majoritatea oamenilor cu care interacţionam, şi deşi nu îmi (mai) place să judec oamenii, la momentul acela deranja atitudinea lipsită de bun simţ a mai tuturor; ştiam că nu este aşa absolut peste tot în lumea asta, aşa că în loc să ma lupt cu morile de vânt încercând să schimb eu lumea în jurul meu, am ales calea 'uşoara' (şi unii ar spune plină de laşitate) a emigrării.”
Ce te face mai bun, din punct de vedere profesional
„În Olanda oamenii încearcă şi tind constant să se poarte profesionist (deşi exista şi exceptii, desigur) imparţial, non-personal în decizii, şi e placut să constaţi că toata lumea trage în aceeaşi direcţie, iar munca nu numai că îţi este apreciată cinstit, des şi non personal, dar ce e încântător (pentru mine, cel putin) este că şi se dă feedback obiectiv şi rapid, iar potenţialele greşeli se pot remedia în termen mult mai scurt şi se pune mare accent pe creştere/dezvoltare personală şi profesională a fiecărui angajat, daca el/ea aşa doreşte. De reţinut că nimeni nu te ţine de mână să te ajute să creşti profesional, ci dimpotrivă, angajatul este iniţiatorul planului şi actiunilor care îl vor face mai bun, iar managerii sunt acolo să te ajute la fiecare pas, dar nu te vor obliga şi nu vor decide ei pentru tine ce este mai bun. Se spune că fiecare dintre noi suntem personal responsabili de propriile succese, dar şi eşecuri. Aici tendinţa este să se treacă peste eşecuri din timp, repede, însă nu fără să storci fiecare picătură de informaţie din ele, care să te ajute să creşti, şi nu fără să fii responsabil pentru greşeli. Dar şi mai important, este că se încurajează şi se sărbătoresc reuşitele mult mai accentuat decât în România. E mult mai 'confortabil' emoţional şi moral să greşeşti într-o cultură ca asta. Şi eşti încurajat să înveţi cât poţi din greşeli, dar musai să încerci rapid o altă rezolvare a oricărei probleme. Nimănui nu îi place să arate cu degetul şi nici să zăbovească prea mult pe eşecuri (…) Se pune mare valoare pe 'mentorship' voluntar, şi cum fiecare corporaţie are propria cultura, nici la eBay nu e foarte diferit, şi ca atare, conducerea firmei imprimă credinţa că "oamenii sunt în general buni, şi vor să facă bine", iar asta se vede la mai toate nivelurile ierarhice (toată lumea se ajută reciproc, evident, indiferent de cultură, naţionalitate, culoarea pielii, orientare politică/religioasă/sexuală/etc. şi chiar se vede că sunt fericiţi în mod legitim să ajute, să facă parte dintr-un întreg cu un scop nobil, etc.)”, povesteşte Victor.
Învăţământul românesc, între teorie şi practică
“Învăţământul românesc este considerat şi aici, fără excepţie, ca fiind unul de calitate, dar un alt aspect la fel de bine cunoscut este acela că e unul pur teoretic. Şi chiar şi în domeniul ăsta tehnic, dar mai puţin intens, este la fel. În ţările vestice se preferă pragmatismul, se preferă acţiunea în locul teoriei, se preferă rezultate mai mult sau mai puţin palpabile, în locul îngurgitării lipsite de raţiune. Nu pot să spun cum este mai bine, ca metodă, dar sunt de părere că o combinaţie de învăţământ este un echilibru fain între teorie şi practică. Cred sincer că asta formează oameni foarte capabili, care realizează foarte mult în orice situaţie.
Pot sa fac afirmaţiile de mai sus în regim personal, după ce am urmat (voluntar, evident) niste cursuri pe termen mediu-lung pentru anumite certificări tehnice. Este greu de spus cu certitudine dacă e mai bine sau mai rău faptul că aici se preţuiesc mai mult rezultatele practice (în detrimentul celor teoretice) iar învăţământul în general este structurat un pic diferit faţă de cel din România, mai ales la nivelul liceului, dar şi colegiilor/facultăţilor.”
Meseria de IT-ist, tot de viitor
Despre modul în care este privită meseria de IT-ist, în România sau aiurea, Victor este de părere că este „ o ocupaţie remunerată oarecum superior dar nu musai superioară intrinsec. Dar bănuiesc că părerea asta depinde de la om la om. Suntem cu toţii diferiţi (şi asta e un lucru foarte bun), şi pentru unii fericirea ocupaţiei este maximă când, de exemplu, modelează un articol de mobilă, sau poate alţii sunt fericiti când prestează anumite servicii altora, etc.
Respectat... nu ştiu. Pot sa zic ca nu m-am simţit nerespectat, nici în România, nici în Olanda, şi nici în alte ţări în care am avut ocazia să petrec măcar câteva luni lucrând. Cred că IT-ul în general este o 'meserie' cu şi mai mare potenţial decat are acum, mai ales în viitor, pentru că dupa cum ştim şi putem observa cu toţii, majoritatea aspectelor vieţii omului modern converg cu viteză incredibilă către medii digitale.”
Spre România, Victor Mateescu priveşte cu seninătate, dar fără sentimentalisme. „De când m-am stabilit aici pot să spun că am fost căutat periodic, din punct de vedere profesional, dar nu am dat curs niciunei invitaţii de a reveni. Vin periodic în ţară, pentru a-mi vedea părinţii şi vechii prieteni, si uneori îmi fac şi unii noi (râde – n.red.) De bunăvoie nu m-as întoarce, chiar daca aş fi plătit chiar şi mult mai bine decât sunt acum. Motivele pentru care nu m-aş întoarce sunt aceleaşi din cauza cărora am plecat.”
Cătălin Frâncu – „IT-ul poate fi cheia deşteptării spiritului civic la români”
Inginerul programator Cătălin Frâncu (37 de ani) este unul dintre primii români angajaţi de Google, chiar în SUA, unde a lucrat în perioada 2002-2006, plus câteva luni în 2001 când a fost stagiar. A revenit în România în 2009, continunând să se ocupe de dexonline.ro, proiectul pe care îl începuse încă din perioada în care era în Statele Unite. Iar de doi ani, împreună
cu fratele său, Cristi (şi el fost angajat Google) ţine cercuri de informatică pentru olimpici, la liceul
Tudor Vianu, atât pentru gimnaziu, cât şi pentru liceu.
„Cred că IT-ul poate fi cheia deşteptării spiritului civic la români. În primul rând pentru că trăim în era Internetului şi este atât de uşor să-ţi faci vocea auzită, să iei legătura cu alţi entuziaşti, să pui bazele unui proiect benefic pentru societate. În al doilea rând pentru că existenţa Internetului face mai greu să ţii oamenii în bezna neinformării. Legile europene obligă România la transparenţă, obligă autorităţile să publice seturi mari de date diverse. Un site bine făcut poate prelucra aceste date, le poate distila şi agrega şi poate publica rapoarte interesante. Poate fi vorba de limba română, de codul de legi, de jurisprudenţă, de informaţii imobiliare, de achiziţii publice, de bugete. Dar este nevoie de oameni care pot scrie software-ul pentru aceste rapoarte, este nevoie de programatori. Cred că breasla mea este în postura, că are chiar o datorie morală, să contribuie în acest fel la ridicarea interesului omului de rând pentru treburile cetăţii. Eu am lucrat în principal la Dexonline, care este el însuşi un proiect civic, care a reuşit să adune sute de oameni dedicaţi. Aflu tot mai des veşti îmbucurătoare despre alte grupuri care lucrează la celelalte direcţii enumerate”, povesteşte cu entuziasm Cătalin Frâncu.
În ceea ce priveşte învăţământul românesc, Cătălin propune o serie de măsuri interesante, pe alocuri chiar radicale pentru anumite „gusturi”.
„Desfiinţarea acreditărilor. Reputaţia se câştigă, nu se acordă. Sunt de acord că un om care cere salariu de absolvent trebuie să aibă cunoştinţe de absolvent, dar această problemă trebuie tratată separat. Dar, dacă guvernul declară „tu nu eşti o universitate decât dacă spunem noi că eşti”, riscă să înăbuşe în faşă o universitate care ar putea deveni următorul MIT (Massachusetts Institute of Technolog, acolo unde Cătălin a obţinut un Master, în 2002 – n.red.).
Colectarea şi publicarea de statistici anuale despre universităţi, cum ar fi: procentul din absolvenţi care îşi găsesc de lucru din primul an; salariul mediu după angajare; procentul care continuă cu un doctorat; numărul de absolvenţi care au câştigat distincţii importante sau au ajuns să ocupe funcţii înalte. Acestea sunt măsurile care dau valoarea unei şcoli. Statistici similare sunt necesare şi în licee, gimnazii şi chiar şcoli primare. Altfel, reputaţia unei şcoli se
bazează doar pe vorbe, ceea ce nu are nicio valoare. Schimbarea în continuare a sistemului de cerinţe pentru absolvire. La Facultatea de Automatică, lucrurile s-au schimbat mult în bine, dar mai este loc. Este nevoie de mai multă flexibilitate, este nevoie ca studenţii să aibă mai multă libertate de alegere. Informatica este o ştiinţă tot mai matură, cu zeci de ramuri şi subramuri. Este o misiune eşuată din start să încerci să-i treci pe studenţi prin toate aceste ramuri, la nivel aprofundat.”
Citește pe Antena3.ro
