Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unul dintre modelele de urmat pentru îndeplinirea condiţiilor necesare atingerii stării de decorporalizare este propus de Gavin şi Yvonne Frost. Cei cinci paşi propuşi de ei sunt:
1) Necesitatea urgentă - reprezintă scopul ales pentru conştientizarea astrală;
2) Emoţia - este unul dintre elementele de bază. Pentru călătoria astrală, cea mai dăunătoare emoţie este frica. Dacă aceasta apare, dedublarea nu se mai poate realiza. O altă stare emoţională inhibatoare este furia.
3) Condiţiile de mediu - acestea sunt: securitatea - asigurarea izolării de anturaj; poziţia corpului, care trebuie să fie relaxat, nemişcat, cu capul către est; temperatura mediului ambiant - ideal pare a fi de 22ºC-23ºC; obiectele şi perturbările magnetice - corpul nu va fi în contact cu bijuterii, agrafe etc. şi nici în preajma cablurilor şi aparatelor electrice cuplate la energie electrică; intensitatea luminii - încăperea trebuie să fie aproape întunecată; zgomotul - experimentul se va face într-o perioadă liniştită a zilei; dieta trebuie să fie uşoară; masa se serveşte cu cel puţin două ore înainte de experiment;
4) Activitatea sexuală - o persoană frustrată sexual nu va putea realiza cu uşurinţă decorporalizarea.
5) Timpul - cel mai potrivit moment este noaptea, între orele 22:00 şi 23:00.
PROIECŢIA ASTRALĂ
Cercetătoarea Jeanine Mora consideră esenţiale următoarele elemente pentru realizarea proiecţiei astrale:
1) Relaxarea înţeleasă ca procedeu neuromuscular, prin care se elimină anxietatea, stresul, gândurile negative, tensiunile interioare. În minte trebuie să fie mereu vie următoarea sugestie: "Sunt perfect relaxat!".
2) Respiraţia trebuie să se facă amplu, complet, natural şi să cuprindă trei etape, ca în tehnicile yoga (pranayama) şi anume cea abdominală, toracică şi claviculară. Lipsa bunei oxigenări micşorează capacitatea de concentrare şi oboseşte prematur creierul. Respiraţia completă ajută, în final, la trezirea armonioasă a celor şapte centri energetici (chakra), fapt ce contribuie ulterior la realizarea dedublării astrale.
3) Concentrarea constă în efortul făcut prin voinţă, pentru a fi în stare să se realizeze fixarea creierului pe un singur gând, pe o singură lungime de undă, asemenea aparatului de radio racordat pe lungimea de undă a unui post, fără a avea paraziţi care bruiază calitatea audiţiei.
Atât în articolul din numărul trecut al revistei, cât şi în acesta, am prezentat câteva posibilităţi de pregătire pentru îndeplinirea condiţiilor de realizare a decorporalizării. Cu cât sunt înţelese mai bine aceste condiţii, cu atât reuşita experimentului este mai sigură.
Persoanele care au trăit experienţe de dedublare nu mai au nici o îndoială în legătură cu supravieţuirea conştiinţei după moartea corpului fizic.
FIECARE DINTRE NOI
Creatorul de modă Paco Rabanne şi-a început de la 7 ani experienţele sale parapsihologice. Având insomnii, el se trezea deseori noaptea, citea şi apoi, într-o stare de meditaţie creatoare, în faţa lui se desfăşurau imagini din lumi necunoscute, peisaje superbe, scene din epoci trecute. Într-o noapte şi-a propus să oprească timpul. "Am căutat şi am găsit tehnica de a opri timpul.
Ascultând cum îmi bate inima, încep să respir exact după ritmul meu cardiac. Îmi apăs puternic pleoapele, strângând din ochi, şi atunci simt cum plec. Brusc, timpul se strânge în jurul meu. Mă simt prins într-o formă de plumb. Tone de materie înţepenită îmi zdrobesc faţa, mă apasă pe corp şi apoi mă proiectez cu o viteză colosală într-un lung tub de argint.
Mi-e cam frică. Este frumos şi totodată halucinant, ca şi cum a-i pătrunde într-un tablou de Bruegel. Apoi, dintr-o dată, mă regăsesc într-o lume înstelată, strălucitoare, parfumată, luminoasă. Călătoresc în afara corpului meu fizic. La început mă îndepărtam prea mult de corpul meu. Mi-era prea teamă. După mai multe «ieşiri» am devenit stăpânul timpului, ajungând să închei un «contract» cu el."
Fiecare dintre noi poseda această calitate. Este o posibilitate dintre atâtea cu care suntem înzestraţi de natură. Atunci când învăţăm să ieşim din corpul propriu, să călătorim în spaţiu, să ne jucăm cu timpul, vom putea apoi să ne reamintim toate vieţile anterioare.
ŞAPTE ETAPE
Să ştiţi că aceste experienţe nu sunt nicidecum halucinaţii. Robert Monroe a stabilit că dedublarea conştientă se realizează trecând prin şapte etape: pregătirea, relaxarea, concentrarea, starea vibratorie, plecarea, separarea şi întoarcerea.
În orice metodă de desprindere folosită, dacă apar senzaţii de oboseală, tulburări cardiace şi o respiraţie grea, este bine să fie întreruptă dorinţa de continuare a dedublării.
Între vis şi dedublare există similitudini. Trezirile spontane din somn reprezintă germenii rari şi rudimentări ai dedublării. Se întâmplă deseori să spunem spre dimineaţă, când avem un somn uşor, în dorinţa de a mai sta "numai puţin" în pat: "În acest moment visez...!". Acesta este germenul stării de trezire în vis sau dedublare.
Un alt caz interesant este, pentru astfel de experienţe, şi cel al reverendului T.L. Barlow Westerdale din Winchester, Anglia, care era obişnuit cu proiecţia astrală. El simţea cum se ridică deasupra propriului corp şi, de fiecare dată în poziţie orizontală, zboară prin pereţii camerei sale şi călătoreşte deasupra unor frumoase câmpii şi mări magnifice. Uneori, zbura deasupra unor aşezări de o mare frumuseţe pe care nu le mai văzuse niciodată în viaţă. Într-o seară a zburat pe deasupra unei mulţimi de oameni necunoscuţi, care păreau să fie foarte îngrijoraţi. A înţeles că ei salutau două fete cu cuvintele: "Fii binevenită, Violette, fii binevenită, Liliane!". Două zile mai târziu, reverendul a aflat că a avut loc un accident cumplit care a curmat viaţa a două tinere. Numele lor erau Violette şi Liliane.
MOARTEA CLINICĂ
În cadrul fenomenelor de decorporalizare este inclusă şi moartea clinică, perioada în care persoana respectivă trece prin mai multe etape, incluzând şi părăsirea, pentru un timp, de către spirit a corpului fizic.
În acest sens, câţiva cercetători au realizat studii aprofundate. Dintre aceştia, dr Raymond Moody, doctor în filosofie şi medicină, a declanşat o anchetă sistematică asupra dovezilor existenţei unei "vieţi" de după moarte. Este vorba despre 150 de cazuri adunate din mediul studenţilor la filosofie, dar şi a bolnavilor pe care i-a întâlnit, începând din 1972, dată la care a început să practice medicina.
Aceste cazuri sunt împărţite în trei categorii principale:
1) Experienţe trăite de persoane care au fost reanimate după ce au fost considerate decedate sau diagnosticate, de medici clinic decedate;
2) Experienţe trăite de persoane care, în urma unor accidente, a unor răni foarte grave sau maladii, au văzut moartea foarte aproape;
3) Experienţe trăite de persoane care, pe punctul de a muri, au oferit descrierea a ceea ce au perceput în acele momente.
DEDUBLAREA ASTRALĂ. Prin vise, omul experimentează, de fapt, dedublarea astrală spontană. În vechea Indie, iniţiaţii spuneau că: "Somnul ne este dat pentru a ne aminti de moarte, în timp ce visele ne obişnuiesc cu lumile astrale". La început, dedublarea provocată este bine să fie făcută sub îndrumarea unui maestru spiritual, căci producerea bruscă a stării de decorporalizare poate duce la şoc psihic, emoţional, asfixiere, supraexcitare.
HEMINGWAY. Winfred Borton, în lucrarea sa "Expérience mistique et projection astrale", publicată în 1990, prezintă cazuri remarcabile în acest sens. Astfel, Hemingway, autorul multor opere nemuritoare printre care şi "Adio arme", a trăit o experienţă de dedublare într-o situaţie excepţională. În iulie 1918, el a fost rănit de schijele unui obuz care i s-au înfipt în picioare, în luptele de pe frontul italian: "Sufletul meu sau aşa ceva ce-mi ieşea din trup, aşa cum scoţi o batistă din buzunar, s-a desfăşurat în jurul meu, apoi a revenit şi s-a reintegrat în corp, însă nu murisem". Hemingway relatează aici o ieşire din corp ce seamănă în numeroase puncte cu cele descrise de multe alte persoane.
