Afară din partid şi pedeapsa maximă prevăzută de lege

Imediat după arestare, Mircea Răceanu a fost pus în discuţia organizaţiei de bază de la Ministerul Afacerilor Externe pentru a fi dat afară din partid.

La începutul lui 1990, ziarul România liberă a publicat "luările de poziţie" din acea şedinţă. Reproducem în cele ce urmează câteva dintre acestea, cu menţiunea că şedinţa a fost condusă de Ion Stoian, secretarul CC al PCR pe probleme internaţionale.


Mielcioiu Ion (directorul Direc­ţiei Relaţii IV): Am luat cunoştinţă de comunicatul Procuraturii gene­rale privind actul de spionaj şi tră­dare comis de Răceanu Mircea şi sunt profund indignat. Au fost tră­date grav interesele poporului ro­mân, ale partidului, ale României socia­liste. Condamn actele grave comise de Ră­ceanu, care au adus mari pre­judicii ţării şi poporului nostru.

Consider că se impun o verificare atentă a tuturor cadrelor din centrală şi din minister şi demascarea celor care nu sunt alături de noi, nu slujesc cu credinţă cauza socialismului. Răceanu nu a avut conştiinţa unui diplomat român, el a fost străin de interesele poporului nostru, a introdus în casa noastră duş­manul, trădarea de ţară. Lipsa de vigilenţă, de răspundere politică a celor care i-au coordonat activitatea este condamnabilă. Cum este posibil ca şefii lui, colegii lui să nu fi ob­servat nimic suspect în compor­tarea lui Răceanu?

Pentru toţi lucrătorii din diplomaţie trebuie să fie foarte clară răspunderea pe care o au faţă de păstrarea şi manipularea documentelor secrete. Trebuie să punem capăt cazurilor care se mai întâlnesc prin minister de oameni care-şi bagă nasul prin hârtiile altora. Să terminăm cu discuţiile în grup pe culoarele ministerului şi în afara lui. Respectarea prevederilor legilor privind păstrarea secretului de stat nu este facultativă, este o obligaţie. La fel şi a normelor privind relaţiile cu străinii. În viitor trebuie să muncim şi să acţionăm astfel încât să fie imposibilă apariţia unor trădători de teapa lui Răceanu Mircea.


Constantin Ene (ambasador, di­rec­torul Direcţiei relaţii econo­mice internaţionale şi relaţii inter­na­ţio­nale): Particip la această în­tâlnire cu un sentiment de mâhnire pentru cele întâmplate şi de in-justiţie pentru acest colectiv care lucrează cu de­votament şi abne­gaţie. Condamn actul ticălos de trădare de patrie al acestui om. Cer să se aplice legea cu cea mai mare severitate, să se dea pe­deapsa ma­ximă prevăzută de lege.

Este necesară o muncă politică continuă cu toţi lucrătorii din mi­nister, la nivelul exigenţelor insti­tuţiei noastre. Manipulăm sute de lucrări cu caracter secret de stat şi va trebui să revedem cine are acces la ele şi în ce măsură se respectă pre­vederile legii.

Reafirm condamnarea fermă a actului ticălos comis de Răceanu şi sunt convins că în această instituţie sunt oameni capabili, care vor găsi tăria de a răspunde cu toată demnitatea, cu patriotism la transpunerea în viaţă a politicii externe trasate de partid.


Dumitru Stănescu (directorul Direcţiei relaţii III): Condamn cu indignare actul de trădare săvârşit de Răceanu Mircea, duşman al poporului. El a încălcat în mod repetat legile ţării, s-a aliat cu duşmanii socialismului, cu duşmanii patriei noastre socialiste. Fapta lui trădătoare a stârnit profunda indignare a tuturor lucrătorilor mi­nisterului.

Fapta trădătorului Răceanu apare într-o lumină cu atât mai gravă cu cât România socialistă, preşedintele Nicolae Ceauşescu desfăşoară o vastă şi prodigioasă activitate internaţională pentru a impune un nou sistem de relaţii între state.
Moise Petru (directorul Direcţiei protocol din MAE): Cer să fie pedepsit cu toată asprimea. Nici un fel de clemenţă pentru cei care trădează patria şi poporul. Dimpotrivă, să se aplice circumstanţe agravante pentru faptul că se află în slujba duşmanilor noştri şi trădează de aproape 15 ani.


Ionel Stănculescu (director adjunct al Direcţiei relaţii internaţionale): Acţiunea de trădare săvârşită de Mircea Răceanu, descoperită, din păcate, mult prea târziu, reprezintă un act de maximă gravitate. Ca şi cetăţeni, ca oameni ai muncii, cerem continuarea anchetării pentru stabilirea întregii activităţi criminale a trădătorului şi a răspunderii ce-i revine, a faptelor lui reprobabile de trădare a intereselor ţării şi ale poporului român. Mâhnit că unii dintre noi au răspuns încrederii acordate de partid şi de stat prin trădare, prin acte criminale, consider că, după încheierea cercetărilor, spionul-trădător trebuie să fie deferit justiţiei şi pedepsit aşa cum merită şi cum prevăd legile ţării.


Nicolae Vladimir (director al Direcţiei administrativ-contabilitate): Pare de ne­crezut că un lucrător în diplomaţie, un coleg de-al nostru s-a pus în slujba spionajului străin, a trădat secrete de stat, prejudiciind grav interesele statului. Pare de necrezut, dar acesta este adevărul şi trebuie să condamnăm fără rezerve activitatea mârşavă de trădător a lui Mircea Răceanu.


Ion Beşteliu (directorul Direcţiei a V-a, şeful direct al lui Răceanu): Suntem puşi în faţa unui act de o gravitate deo­sebită, cel mai grav comis de un diplomat, fapta unui ticălos care a trădat tot ce se putea trăda: poporul din mijlocul căruia s-a ridicat şi care l-a ajutat să devină di­plomat, patria, partidul. Actul de trădare comis de Ră­ceanu Mircea, pe care îl infierez cu toată tăria, aruncă o umbră asupra activităţii tuturor lucrătorilor din instituţia noastră. Lucrând pe relaţia SUA, Răceanu a vândut date secrete, sub­mi­nând interesele Ro­mâ­niei, ale poporului român. Propun ca organele de justiţie să aplice trădătorului pedeapsa maximă prevăzută de lege.


Olimpia Solomonescu (ministru ad­junct): Cazul pe care îl discutăm în adu­narea noastră impune concluzia că ne aflăm în faţa unui act de înaltă trădare, de abdicare de la îndatoririle unui lucrător în diplomaţie. El trebuie să fie pedepsit în modul cel mai aspru cu putinţă. Condamn actul reprobabil, duşmănos al lui Răceanu şi cer să se aplice pedeapsa prevăzută de lege pentru actele lui de înaltă trădare.
Ilie Şimon (secretar cu propaganda în comitetul de partid pe MAE, diplomat în cadrul Direcţiei relaţii V, ginerele lui Ilie Ceauşescu): Activitatea de trădare a lui Răceanu Mircea a fost discutată şi în organizaţia de partid şi s-a hotărât excluderea trădătorului din viaţa organizaţiei noastre. Condamn şi eu activitatea mârşavă de trădare a lui Mircea Răceanu, care a lovit în interesele României socialiste, ale poporului român. El a săvârşit o crimă politică, pe placul imperialiştilor şi cercurilor re­acţionare care urmăresc destabilizarea ţărilor socialiste, inclusiv a ţării noastre, faptă ce ne umple inimile de mâhnire şi pe care o condamnăm cu toată tăria. Ce caracter josnic şi mârşav a avut Răceanu Mircea de a putut să se alăture duşmanului îm­potriva propriei ţări, a propriului popor! Dispreţul nostru faţă de acest trădător, care ne-a întinat munca, punând la îndoială loialitatea lucrătorilor din diplomaţie faţă de partid şi popor!


Ioan Totu (ministru al Afacerilor Ex­terne): Grava acţiune de trădare impune condamnarea cu asprime a acestui tră­dător. Ea lasă o pată murdară asupra instituţiei noastre. Să tragem toate concluziile ce decurg de aici, să trecem la reorganizarea întregii noastre activităţi, la în­tronarea ordinii şi disciplinei în ce priveşte accesul şi folosirea documentelor secrete şi a păstrării secretului de stat, astfel încât, în viitor, din ministerul nostru să nu se mai scurgă informaţii în mâini duşmane, lucrătorii din diplomaţie să nu mai poată trăda.


Ştefan Ciurezu (directorul Oficiului pentru deservirea corpului diplomatic): Speculând lipsa noastră de vigilenţă şi funcţionarea defectuoasă a biroului de documente secrete, a reuşit să obţină şi să difuzeze date şi informaţii cu caracter secret, să desfăşoare o activitate de subminare a intereselor statului. Mă pronunţ şi eu pentru condamnarea lui exemplară, aşa cum prevăd legile ţării pentru in­fracţiunea de înaltă trădare.


Nicolae Turturea (consilier la Direcţia relaţii V): Condamn actul josnic de trădare comis de Răceanu. El şi-a trădat colegii, a trădat patria, poporul, partidul. Suntem profund mâhniţi de cele întâmplate, înmărmuriţi că un lucrător al Ministerului de Externe a putut trăda.

Să tragem învăţămintele necesare din această tristă experienţă, să muncim cu devotament, cu spirit revoluţionar şi să aplicăm cu consecvenţă politica partidului, hotărârile de partid şi de stat, să fim intransigenţi cu cei care ar încerca să trădeze.


Constantin Vasiliu (ambasador şi directorul Direcţiei pentru cultură şi presă): Acest individ, pentru care partidul şi statul au investit enorm şcolindu-l prin străinătate, ajutându-l să devină diplomat, în loc să-şi exprime mulţumirea prin de­votament şi slujire partinică, prin muncă pusă în slujba societăţii noastre socialiste, a trădat cu neruşinare ţara în care s-a născut şi l-a hrănit, poporul din mijlocul căruia s-a ridicat, partidul, căruia îi datorează totul. Mi-e ruşine că am făcut parte din aceleaşi institute cu mârşavul trădător care, iată, prin atitudinea lui degajată, prin manierele lui de om din înalta societate, prin jovialitatea lui de diplomat rasat ne-a înşelat vigilenţa, ne-a împiedicat să ve­dem adevărata lui faţă, chipul lui de trădător şi spion înrăit. Dar să fim con­ştienţi, tovarăşi, că nu e atât meritul lui Răceanu, cât vina noastră pentru tot ce s-a întâmplat. Dacă noi am fi fost vigilenţi, dacă n-am fi fost gură-cască, acest trădător n-ar fi putut să-şi desfăşoare activitatea lui criminală timp de 15 ani. Noi, cei din jurul lui, ce-am făcut în această perioadă? De ce l-am lăsat să lucreze un deceniu şi jumătate pe aceeaşi relaţie? Cum a ajuns el la Direcţia SUA, deşi era vorbitor de limbă rusă? De ce n-a lucrat pe ţările socialiste şi a fost dat pe relaţia SUA?

Aprob excluderea lui din partid şi consider că fapta lui de înaltă trădare merită pedeapsa cea mai aspră pe care o prevăd legile ţării.
Axente Frăsincar (directorul Direcţiei consultare): Mă alătur tuturor celor care au cerut sancţionarea cu cea mai mare seve­ritate a faptei lui Răceanu, trădarea lui fiind cea mai gravă comisă de un diplomat român în istoria instituţiei noastre.


Constantin Oancea (ministru adjunct de Externe): Fapta criminală, deosebit de gravă, de trădare, comisă de un lucrător al Ministerului de Externe este fără precedent în rândul diplomaţilor români. Tră­dând tot ce avem mai scump - patria -, fapta atât de gravă a lui Răceanu Mircea se condamnă singură. Sunt de acord cu ex­cluderea lui din partid, trădarea lui fiind incompatibilă cu calitatea de membru al Partidului Comunist Român.


Aurel Duma (ministru secretar de stat): Fapta mârşavă comisă de Mircea Răceanu nu trebuie să umbrească marile realizări obţinute de poporul nostru, prestigiul de care se bucură ţara noastră în lume.

Actul de trădare comis de Mircea Ră­ceanu este incompatibil cu calitatea de diplomat şi cer să i se aplice cu toată seve­ritatea pedeapsa prevăzută de legile ţării.


Mihai Mazilu (directorul Direcţiei personal): Cazul în discuţie este deosebit de grav, fără precedent în istoria instituţiei noastre, cu repercusiuni deosebite pentru ţară. Actul unui trădător mârşav, pe care îl condamn cu tărie.


Ioan Stoian (secretar al CC cu pro­bleme internaţionale): Adunarea oamenilor mun­cii din Ministerul Afacerilor Externe a condamnat cu asprime activitatea tră­dătorului Mircea Răceanu, care a lucrat ani întregi în această instituţie, şi a cerut aplicarea unei pedepse aspre, maxime, aşa cum prevăd legile ţării pentru înaltă trădare.

Trădătorul Mircea Răceanu a lucrat aici multă vreme, desfăşurând o activitate de spionaj de nimeni împiedicată; este o pată pe obrazul acestei instituţii, o ruşine că în rândurile lucrătorilor MAE s-a strecurat un astfel de spion înrăit. În faţa acestui element trădător, datoria tuturor lucrătorilor din diplomaţie era să ridice un zid de netrecut, să bareze orice încercare de trădare. Era o obligaţie elementară, o ce­rinţă primordială pentru toţi comu­niştii, subliniată de fiecare dată de secretarul general al partidului, tovarăşul N. Ceauşescu.

Nu organele de securitate sunt chemate să vegheze asupra respectării legilor Mi­nisterului de Externe, să prevină în­călcarea legilor ţării şi demascarea şi prinderea spionilor şi trădătorilor. Noi, cei care lucrăm în MAE, avem această obli­gaţie, noi ar fi trebuit să fim mai vi­gilenţi, să veghem ca nici un element înrăit, străin de interesele partidului şi poporului să nu se strecoare în rândurile noastre. Vinovăţia noastră este foarte mare, cu toţii trebuie să ne simţim implicaţi pentru simplul fapt că trădătorul n-a lucrat izolat, a trăit şi muncit tot timpul în mijlocul nostru. Respingem cu in­dignare, condamnăm cu toată fiinţa noastră activitatea trădătorului Răceanu Mircea şi cerem să i se aplice pedeapsa maximă prevăzută de lege.