Cum se servesc vinurile

În anii '80 nu existau prea multe cărţi de bucate în care să fie prezentate reţete de băuturi sau modul de servire al acestora. Una dintre acestea este "Cartea tinerelor gospodine", apărută la Editura Ceres, în care, pe lângă capitole ca "Apartamentul, spaţiu care se cere cucerit" sau "Cum se servesc preparatele", există şi câteva pagini dedicate servirii vinurilor la masă.

Din cuprinsul acestui capitol aflăm că între vinurile liniştite şi vinurile spumante există câteva deosebiri în ceea ce priveşte modul de servire. La vinurile nespumante, pentru a scoate dopul se încearcă mai întâi scoaterea capsulei, iar dacă aceasta nu cedează cu ajutorul unui cuţit se taie capsula la baza buzei sticlei. Deschiderea sticlei se face fără ca aceasta să se agite, iar după scoaterea dopului se şterge gâtul sticlei şi în interior, pentru ca vinul să nu antreneze impurităţi în momentul turnării în pahare.

Dacă vinul care se serveşte la masă are depuneri, sticla trebuie manipulată uşor, pentru a nu deranja depozitul format, ceea ce ar duce la tulburarea vinului. Paharele folosite pentru servitul vinurilor nu trebuie să diminueze cu nimic însuşirile exterioare ale băuturii, adică limpiditatea şi culoarea. De aceea sunt recomandate paharele cu picior de forma unui pocal, confecţionate dintr-o sticlă incoloră, ce asigură o transparenţă absolută. Paharele se umplu de regulă 2/3 din capacitatea lor, permiţând astfel o apreciere mai bună a buchetului vinului respectiv.

Vinul din pahar se bea cu înghiţituri mici, deoarece numai astfel îi poate fi apreciată aroma. Vinurile dulci, naturale, vinurile spumante, albe licoroase, vinurile albe demiseci, vinurile albe seci şi cele roze se servesc la o temperatură cuprinsă între 5 şi maximum 10° C. Vinurile roşii uşoare, mai puţin extractive, se servesc la temperatura cuprinsă între 10 şi 15° C. Vinurile roşii, puternic extractive, intens colorate se servesc la o temperatură cuprinsă între 15 şi 18° C.

Din carte mai aflăm că pentru servirea corectă a vinurilor trebuie să se ţină seama de următoarele reguli generale: vinurile se servesc în scară calitativă ascendentă, respectându-se principiul: "Un vin pe care îl bem nu trebuie să să ne facă să-l regretăm pe cel pe care l-am băut". Înainte de a se servi un alt vin, pentru a-l savura perfect pe următorul, se recomandă o înghiţitură de apă, care are rolul de a reîmprospăta capacitatea de per­cepţie a papilelor gustative.

Vinurile seci se servesc întotdeauna înaintea celor dulci, cele albe seci înaintea celor roşii, cele roşii înaintea celor albe dulci, licoroase, cele tinere înaintea vinurilor vechi, cele uşoare înaintea celor pline, cele reci înaintea celor mai calde, iar vinurile liniştite înaintea vinurilor spumante. Servirea vi­nurilor se poate face şi în funcţie de anotimp. Astfel, primăvara, vara şi toamna este recomandabil să se consume mai mult vinurile albe tinere, care sunt mai uşoare, iarna se vor consuma în special vinurile roşii.

Vinurile spumante se păstrează culcate, la o temperatură scăzută, ferite de curenţi de aer şi, în special, de lumină. Servirea unor astfel de vinuri creează un cadru festiv plă­cut. Paharele în care se serveşte vinul spumant trebuie să fie de tip lalea sau ovoid şi să aibă picior fin şi înalt. Nu se recomandă agitarea vi­nului din pahar deoarece prin aceasta perlarea încetează. De ase­menea, nu se recomandă folosirea de cuburi de gheaţă în cupele de vin spumant. De regulă, butelia o dată des­făcută, trebuie consumată re­pede. Vinurile spumante sunt ser­vite la începutul mesei, o dată cu aperitivele. Ele pot fi servite şi în continuare, ca unică băutură la masă.

Vinurile spumante de tip de­misec, albe şi roze, cu un conţinut de zahăr de circa 30 g/l se servesc de obicei spre sfârşitul mesei. Spumantele de tip demidulce şi dulce, cu un mare conţinut de zahăr (60 până la 90 g/l) se servesc la sfârşitul mesei şi acompaniază obligatoriu desertul. Dacă la masă se servesc spumantele albe şi roze cu acelaşi conţinut de zahăr se va servi mai întâi spumantul alb şi după aceea cel roze, deoarece întotdeauna acesta din urmă este mai extractiv (mai plin). Dacă se consumă butelii din diferiţi ani de producţie, dar acelaşi tip de vin spumant, se va servi la început vinul spumant cel mai tânăr, urmat de celelalte, în ordinea vechimii.

În carte sunt prezentate şi câteva reţete de băuturi fierbinţi şi băuturi reci. Pentru o porţie de grog negru aveţi nevoie de o lingură de sirop de zahăr, 1/8 l de ceai negru tare, 1/2 felie de lămâie, două păhărele de ţuică cu rom. Se dizolvă siropul de zahăr în ceai fierbinte. Se pune felia de lămâie şi se adaugă romul. Pentru băutura badmington sunt necesare patru portocale, două lămâi, un l de vin alb, sec, 250 ml de apă, 250 ml de rom, cinci linguri de zahăr. Se rade coaja fructelor pe o răzătoare fină, apoi se fierbe în apă cu zahăr timp de 10 minute. Se pasează şi se pune într-un castron mare. În ace­laşi vas se adaugă sucul de lămâie şi cel de portocale, vinul şi romul. Se pune totul la frigider. Băutura se serveşte rece.