Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Revizuind contextul ultimelor luni de frământări politice, degringolada administrației și haosul în care era cât pe ce să fim aruncați, precum și anxietatea societală generată de acestea, cred că momentul este foarte potrivit pentru parcurgerea lucrării citate mai sus, atât de către cei obișnuiți cu lectura, dar mai ales de către cei cărora Tik-Tok-ul li se pare a fi enciclopedia universală.
Autorii descriu prin „coridorul îngust” zona fragilă de echilibru în care statul și societatea se sprijină reciproc, evitând atât dictatura, cât și anarhia. Este nevoie de vigilență pentru a menține un echilibru potrivit între stat și societate pentru că libertatea și libertățile nu se nasc ușor și nici nu se păstrează cu ușurință. Doar prin cooperare și echilibru între puterea statului și participarea activă a societății se poate construi o societate liberă și prosperă departe și de haos și de tiranie.
Continui cu încă o recomandare de lectură: „Drumul spre nelibertate” a istoricului american Timothy Snyder, care scria în 2018 că, după ce am lăsat în urmă secolul XX cu lecțiile neînvățate, „o nouă formă de politică apărea în Rusia, Europa și America, o nouă nelibertate potrivită pentru o nouă epocă”. Snyder susține că „autoritarismul începe atunci când nu mai putem face diferența dintre ce e adevărat și ce e atrăgător. În același timp, cinicii care decid că nu există adevăr sunt cetățenii care îl primesc pe tiran cu brațele deschise”.
Snyder avertiza cititorul că „America sub Președintele Trump devenea asemenea Rusiei”, subliniind că Trump a guvernat în primul său mandat așa cum candidase: „ca producător de indignare, nu ca inițiator de politici”, fiind de fapt un „sadopopulist” care a adus vătămare gravă celor mai vulnerabile părți ale electoratului său, impunând SUA o „politică a eternității” care va triumfa, prezentându-se ca o oligarhie rasială ce va duce la sfârșitul democrației americane.
În 2018 Snyder nu avea cum să știe că, iată, șapte ani mai târziu, Donald Trump avea să revină la Casa Albă încă și mai hotărât să facă din mandatul său un „ciclu al conflictului” pavoazat de pretenția restabilirii păcii. Astăzi, Trump încearcă să construiască o nouă ordine mondială pe care aș numi-o „realpolitik hipertranzacțional”. „Realpolitik”, pentru că vedem o politică a impunerii forței, o politică în care puterea militară, economică, tehnologică, informațională este singura care dictează relațiile, atât față de partenerii odinioară „consacrați” cât și față de „vechii dușmani-actualii amici”; o politică în care cel mare, puternic și bogat își impune voința asupra celor mici și mai puțin dezvoltați. „Hipertranzacțional”, pentru că antreprenorul-președinte nu alege altă cale de a-și atinge obiectivele decât prin tranzacționarea a orice, oricui, oricând; politica sa e bazată exclusiv pe pragmatism și interese materiale, mai degrabă decât pe ideologii, principii etice sau morale.
„Make America Great Again” (MAGA -„Să facem America din nou grozavă”) și „America mai întâi” sunt sloganurile care guvernează SUA, iar impunerea de tarife vamale sporite semnificativ pare a fi doar o parte din aplicarea lor în practică economică. Partenerii tradiționali ai Statelor Unite, atât cei comerciali, cât și cei politico-militari, primesc săptămână după săptămână serioase lovituri sub centură. Hegemonia lui Trump deschide o eră incertă privind dezvoltarea industrială, relațiile comerciale și cooperarea pentru securitate între SUA și UE, crescând presiunea pe umerii foștilor parteneri europeni. Cu presiunea pe umeri crescută, acestora le va fi foarte greu să respingă abordarea tranzacțională caracteristică liderului de la Casa Albă. Orice negociere diplomatică peste Atlantic se reduce la o tranzacție pe bani grei, pe resurse naturale spoliate, pe influențe teritoriale și pe (ne)libertăți impuse: „realpolitik hipertranzacțional”!
Timothy Snyder ne spune că „toate virtuțile depind de adevăr, iar adevărul depinde de toate virtuțile”. Virtuțile se regăsesc la lideri, nu la hegemoni. La aceștia se găsește doar puterea brută.
Citește pe Antena3.ro
Vremurile grele creează lideri puternici. Liderii puternici aduc vremuri bune. Vremurile bune produc lideri slabi, iar liderii slabi dau naștere la vremuri grele. Cred că suntem în etapa în care avem parte de conducători slabi, urmare a unui ciclu de prosperitate, pace și libertăți pe care nu am fost înțelepți să-l prezervăm. Iar acești conducători slabi stârnesc furtuni ce vor aduce vremuri de restriște care ne pot arunca de pe „coridorul îngust” al lui Acemoglu&Robinson direct în „nelibertatea” despre care ne avertiza Timothy Snyder.
