Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Această analiză se va concentra asupra modului în care Erdogan, cu ambițiile sale politice și viziunea sa autoritară, s-a distanțat de valorile modernizatoare ale lui Mustafa Kemal Atatürk, considerat fondatorul Republicii Turce. După perioada de prosperitate și modernizare pe care Atatürk a instituit-o, Erdogan pare să încerce să restabilească funcția de lider suprem al națiunii, imitând dubla sa identitate, de politician și „sultan”, contrast care sugerează o regresie a democrației în Turcia, în timp ce țara se confruntă cu multe provocări socio-politice.
După al Doilea Război Mondial, Turcia a reușit să se alinieze cu valorile occidentale prin reformele lui Atatürk, care a instituit o serie de măsuri menite să secularizeze statul și să modernizeze instituțiile. Scopul său era clar: Turcia urma să devină un model de democrație și dezvoltare pentru alte națiuni musulmane. Însă, odată cu ascensiunea lui Erdogan și a Partidului Justiției și Dezvoltării (AKP), o nouă eră a început; una în care retorica naționalistă și islamistă a început să stea la baza unei politici interne și externe bazate pe controlul autoritar.
De-a lungul timpului, Erdogan a adoptat decizii care s-au dovedit a fi periculoase pentru democrație, consolidând puterea executivă și subminând independența justiției, creând astfel un climat de frică și cenzură. Conducerea sa a fost marcată de descentralizarea deciziilor bazate pe puterea lor în relația cu cetățenii, consecințele acestor acțiuni fiind devastatoare, libertatea presei a fost restrânsă, iar milioane de oameni au fost privați de exprimarea liberă a opiniilor lor.
Prin promovarea unui discurs care se bazează pe nostalgia după perioada otomană, Erdogan a căutat să îmbălsămeze națiunea turcă în tradiții puternice, cu ideologii extremiste care îngustau orizonturile procentajului democrat. Compararea sa cu un sultan contemporan a devenit din ce în ce mai evidentă: autoritarismul său este asociat cu o conducere despotică și cu eliminarea opozanților politici. Această tendință a revigorării tradițiilor otomane subliniază modul în care Erdogan se percepe pe sine nu doar ca lider, ci și ca protector al valorilor ”tradiționale” turcești.
Multe din acțiunile sale, de la purtarea vălului de către femei și până la controlul mass-media, reflectă o dorință de a restabili imaginea unei societăți turce care se îndreaptă spre istoria sa imperială, proces care este însoțit de o retorică ce provoacă diviziuni în societate, precum și tensiuni internaționale în raport cu Occidentul. Demn de amintit este faptul că pretențiile lui Erdogan la o ”Turcia mai puternică” sunt o mască pentru abuzurile de putere și pentru înfrânarea libertăților fundamentale ale cetățenilor.
Una din caracteristicile regimului lui Erdogan este promovarea politicii de distanțare față de valorile fundamentale ale democrației, viziune întărită de numeroase încălcări ale drepturilor omului, represaliile împotriva jurnaliștilor și cenzura pe care regimul o impune asupra mass-mediei. În actuala configurație geopolitică, Turcia se confruntă cu provocări multiple, inclusiv o criză economică acută și escaladarea tensiunilor interne care pot duce la conflicte sociale imediate.
Pe lângă aspectele interne, Turcia se confruntă și cu presiuni externe, fiind prinsă între diferitele blocuri de putere, cum ar fi NATO, SUA și Rusia, o situație complexă care complică și mai mult poziția lui Erdogan, care trebuie să jongleze între a menține relații strategice cu Occidentul și a gestiona o aliniere fragilă la politicile rusești, ceea ce denotă un joc politic strâns, în care Erdogan încearcă să îmbine un naționalism promovat pe plan intern cu o politică externă de diversificare a relațiilor internaționale.
Citește pe Antena3.ro
Unii scriitori turci, precum Orhan Pamuk, au abordat aceste dileme în lucrările lor, subliniind conflictul dintre tradiție și modernitate, Pamuk afirmând că ”Turcia se află într-o criză identitară, între a rămâne în umbra istoriei sale imperiale și a deveni un stat modern democratic”, observație care captează esența tensionată a situației actuale, ilustrând modul în care Erdoğan îmbrățișează un trecut glorios, dar ignoră problemele sociale și economice acute.
Alți scriitori, cum ar fi Elif Shafak, sugerează că în spatele orchestrării puterii stă un sentiment profund de insecuritate, afirmând că ”legătura dintre politică și cultură este inseparabilă în Turcia, iar Erdogan beneficiază de această interdependență pentru a-și consolida controlul”.
Toate acestea subliniază pericolele care însoțesc manipularea identității naționale, reliefând dilemele cu care se confruntă în prezent societatea turcă în fața provocărilor interne și externe. Pe scurt, dilema lui Erdogan de a se crede un sultan modern, în contrast cu moștenirea reformatoare a lui Atatürk, prezintă o complexitate dramatică și îngrijorătoare. Politica internă devine astfel un spectacol prin care se încearcă restabilirea controlului autoritar, în detrimentul aspirațiilor de democrație și progres social, iar scriitorii turci continuă să reflecte aceste tensiuni în lucrările lor, având rolul de a pune în lumină adevărata natură a provocărilor cu care se confruntă Turcia în această eră tulbure.
Din aceste motive, Turcia se află la o răscruce, confruntându-se cu o dilemă profundă în ceea ce privește viitorul său. Sub conducerea lui Erdogan, aspectele autoritare au început să submineze progresele realizate în perioada post-Atatürk, iar această întoarcere la o imagine de sultan modern denotă o regie orchestrată de Erdogan pentru a-și întări puterea într-un peisaj politic înfricoșător. Cu toate acestea, scriitorii și gânditorii din Turcia continuă supună atenției aceste probleme complexe, ridicând steaguri de alarmă asupra potențialei decăderi a valorilor democratice și a statului de drept.
Într-o perioadă în care Turcia își revendică locul pe scena internațională, rămâne de văzut cum va reuși să se împace cu propriile sale contradicții aflate la intersecția dintre trecut și viitor, autoritate și democrație și care va fi drumul pe care îl va alege.
