Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La începutul lui 1989, bancul "la modă" a fost, fără doar şi poate, cel care se termina cu poanta: "Dumneavoastră, la cine vă gândeaţi?!". Anii au trecut, dar bancul îmi revine deseori în minte şi, în ceea ce mă priveşte, nu am nici cea mai mică îndoială că el poate figura cu brio în topul primelor zece bancuri politice ale "Epocii de aur". Îl reproduc, fără alte comentarii (de altfel, inutile):
Cam pe la orele 5 după-amiază, un bătrânel intră voios în magazinul "Crevedia" din Bulevardul Titulescu.
- Bună ziua! Vreau vreo patru-cinci fleici să îmi fac o friptură ca la mama acasă!
- Friptură vrei mata? Da' de nişte tacâmuri de-alea, ca la fraţii Petreuş, ţi se apleacă? Uite cum faci, deseară, după ce închidem prăvălia, vii şi te aşezi frumuşel la coadă, ca să prinzi rând. Dar să fii atent, dimineaţă să nu te vadă t'arşu şi t'arşa, că nu le place să vadă cozi. Ne-am înţeles?
- Cum adică, n-avem carne macră?
- N-avem! E bine?!
- 'tu-l în... pe mă-sa p'ăla datorită căruia n-avem noi azi friptură. Las' că ştiu eu cine e!
Iese pensionarul din "Crevedia" şi intră în magazinul de delicatese:
- Vreau vreo 500 de cafea boabe să mi-o râşnesc eu, cu mâna mea, pentru o cafea gingirlie...
- Cafea vrei matale? Da' la nechezol ai alergie? Câte 100 de grame de cap de locuitor.
- Cum adică, n-avem nici cafea? 'pe mă-sa p'ăla pentru care nu avem noi cafea boabe. Las' că ştiu eu pe cine.
Nervos până la Dumnezeu, pensionarul intră în magazinul de produse de panificaţie:
- Vreau trei franzele mai rumene, pentru nişte sandvişuri,
- Unde locuieşti matale şi câţi membri de familie sunteţi în apartament?
- Ce te priveşte?
- Cum de ce? Ca să ştiu câtă pâine ai voie, ce te faci că n-ai auzit de alimentaţia raţională?
- Asta-i culmea, nici pâine la liber nu mai avem. 'pe mă-sa pe ăla datorită căruia n-avem noi azi pâine. Las' că ştiu eu pe cine!
Când să treacă strada se simte prins de braţ:
- Pssst! Vezi maşina aia cu perdeluţele trase, mergem cu ea, stăm la un birou liniştiţi şi ne povesteşti şi nouă la cine te refereai.
- Nu-i nevoie să mai mergem, vă spun pe loc, eu sunt un cetăţean sincer, fiindcă aşa m-a învăţat partidul.
- Bine, ne plimbăm şi discutăm tovărăşeşte, dar nu gesticula, că atragi atenţia. Ia spune, pentru carne pe cine ai înjurat?
- Cum pe cine? Pe Khomeiny. Toată lumea ştie că şahinşahul luase carne de la noi, contra petrol, şi acuma ăsta nu vrea să ne plătească datoria. Să nu îl bagi în mă'sa?
- Şi pentru cafea?
- Pe fostul preşedinte al Braziliei, generalul Juao Goulart, i-am dat tractoare şi el nu ne-a dat nici până în ziua de azi cafeaua la schimb. Să nu îl bagi în mă'sa?
- Da, dar pentru pâine, la un român te-ai gândit. La nea Nicu –- nu-i aşa?
- Aşa e!
- Şi la nevastă-sa, la coana Leana?
- Exact. La nea Nicu Popescu de la mine din bloc, şi la nevastă-sa, la coana Leana. Le-am dat recomandare la cadre ca să meargă la specializare în SUA pentru doctorat în ştiinţe agricole şi ei, pe urmă, în loc să meargă la ţară, ca să înfăptuiască revoluţia agrară şi să obţină recolte sigure şi stabile, stau într-un birou, la minister, şi plimbă hârtii. Să nu îi bagi în mama lor?
- Aveţi dreptate, ne-am lămurit. La revedere şi, aveţi grijă, nu spuneţi la nimeni ce-am discutat.
După câţiva paşi, pensionarul strigă după insul care tocmai dădea să se urce în maşina neagră:
- Alo, tovarăşu', staţi puţin, vreau să vă întreb ceva foarte important.
- Spune repede, că mă grăbesc.
- Păi vreau şi eu să ştiu: dumneavoastră la cine vă gândeaţi?
P.S. Asistenţa, în picioare, ovaţionează îndelung.
