Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-o scrisoare de protest adresată lui Nicolae Ceauşescu, poetul disident Dan Deşliu l-a acuzat pe preşedinte că a pus pe picioare un sistem mai rău decât monarhia ereditară, că se comportă ca şi cum ţara i-ar aparţine, că duce economia pe căi greşite şi că violează Constituţia României.
Scriitorul se află sub urmărirea poliţiei secrete. Deşi nu există vreo legătură aparentă între scrisoarea lui şi scrisoarea celor şase veterani ai PCR, aceste incidente sunt semnul unei tot mai mari nemulţumiri în România. Totuşi, este încă prea devreme să anticipăm care dintre aceste luări de poziţie separate va coagula într-o zi o opoziţie.
Deşliu a scris că se va folosi de posturile radio din Vest pentru a transmite mesajul său preşedintelui, din moment ce "se ştie că scrisorile adresate direct nu ajung la tine". Potrivit scrisorii, el a învăţat acest lucru din experienţa personală: în 1988, a spus el, i-a scris lui Ceauşescu despre planul de restructurare rurală. Ce a obţinut în urma acestei tentative este că "am avut probleme cu poşta şi telefoanele".
Scrisorea I se adresează lui Ceauşescu cu "Dle preşedinte", iar Deşliu explică de ce a folosit această formulă. În 1945, scrie el, s-a înscris în Partidul Comunist sperând că acesta va crea "un drum anunţat ca total diferit de actualul itinerariu". Dacă ar fi ştiut că partidul va înlocui fosta monarhie ereditară cu "o dictatură inflexibilă" s-ar fi alăturat "celeilalte părţi fără nici o ezitare". În consecinţă, este mult mai cinstit să i se adreseze lui Ceauşescu cu "Dle Preşedinte", din cauză că "nu poţi fi tovarăş cu aceia care te calcă în picioare în fiecare zi", crezând că sunt "mai mari decât oricine altcineva".
Deşliu, care s-a născut în 1927, a fost un susţinător timpuriu şi entuziast al noului regim şi al realismului socialist în artă. El este cunoscut pentru poemele sale foarte militante cum ar fi "Lazăr de la Ruşca", "Minerii din Maramureş" şi "Cântec pentru Planul Tovărăşilor". El a fost de asemenea membru al Comitetului Central al UTC (1956-1960), a ocupat mai multe funcţii de conducere la Uniunea Scriitorilor şi a fost recompensat cu numeroase premii.
Totuşi, în 1971, Deşliu a protestat împotriva lansării de către Ceauşescu a aşa-zisei "revoluţii miniculturale", iar mai târziu a devenit un susţinător şi un protector al scriitorilor disidenţi din Uniunea Scriitorilor. În 1985, de exemplu, el l-a sfidat pe preşedintele uniunii şi a citit o scrisoare de protest adresată uniunii de scriitorul disident Dorin Tudoran. Mai înainte chiar, la sfârşitul anului 1980, el şi-a dat demisia din partid în semn de protest faţă de amestecul politic în cadrul Uniunii Scriitorilor.
"Absurdul multilateral dezvoltat"
În scrisoarea sa, Deşliu i-a spus preşedintelui că poporul "a ajuns la capătul puterilor şi al răbdării". România, care potrivit regimului merge pe drumul către o "societate socialistă multilateral dezvoltată", nu era de fapt decât "un absurd multilateral dezvoltat". El l-a acuzat pe Ceauşescu de faptul că e convins că nu este nici mai mult, nici mai puţin decât stăpânul României şi de faptul că este convins că deţine "puteri supraomeneşti". Altfel, a spus el, nu se poate explica "faptul că, deşi nu ai educaţie (în nici un domeniu), la tot pasul le spui fermierilor cum să semene, arhitecţilor oraşelor cum să proiecteze şi constructorilor cum să construiască... (la fel) metalurgiştilor, pictorilor, comercianţilor, fotbaliştilor şi profesorilor".
Deşliu spunea că în 1965, când Ceauşescu a ajuns la putere, el a mărturisit că "nu a fost şi nu ar putea fi vreodată o fiinţă omniscientă". Totuşi, "fenomenul a devenit o realitate în închisoarea ta (România). Rezultatul este un adevărat dezastru naţional. Ne luminăm casele cu becuri de puterea unei lumânări, în timp ce şantierul în care se construieşte Palatul Republicii ard mari volume de electricitate. Televiziunea şi presa sunt proprietatea familiei tale".
"Tu şi cu mine, îi scrie Deşliu preşedintelui, ne-am născut amândoi în timpul regimului Regelui Ferdinand." Moştenitorul lui Ferdinand, regele Carol al II-lea, a spus Deşliu, a fost adesea văzut "în timp ce se plimba ca un pieton de-a lungul Căii Victoriei" (unul dintre principalele bulevarde ale Bucureştiului). Astăzi însă, "apropierea maşinii prezidenţiale este precedată de sunet de sirenă".
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir.
Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere de Eliza DUMITRESCU
