Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 4 martie 1977, un cutremur devastator a lovit Romania. Ce s-a intamplat in Capitala? Ce a spus Toma Caragiu cu o seara inainte sa moara? Cum s-a comportat Ceausescu, pe atunci in vizita in Nigeria, la aflarea vestii?
Timpul se oprise la 21:22
4 martie 1977. Se prevedea a fi o zi ca toate de pana atunci. Dar n-a fost sa fie asa. Nenorocirea a lovit Romania.
Ce s-a intamplat in Capitala? Cum s-a comportat Ceausescu la aflarea vestii?De ce un film despre cutremur? De ce a sarutat Elena Ceausescu mana unei fetite ranite? Ce a spus Toma Caragiu cu o seara inainte? De ce un actor de valoare a locuit in doua cabine de teatru timp de doua luni?
Intrebari cu raspunsuri in exclusivitate oferite de Pantelie Tutuleasa - fost operator de film al familiei Ceausescu, Andrei Bacalu - in 1977 seful sectiei emisiunilor de stiinta de la TVR, regizorul David Reu - fost angajat al Sahia Film, actorul Ion Lucian, scriitorul George Mihalache. In plus, despre Vrancea, locul unde se nasc cutremurele, si un interviu cu Gheorghe Marmureanu, de la care aflam cat de sigure sunt, din punct de vedere seismic, Casa Scanteii si Casa Poporului. Ce a fost acum 30 ani, ce e dupa 30 de ani, in paginile care urmeaza.
IN AFARA. Moartea a luat atunci 1.570 de vieti omenesti. Le-a luat, pur si simplu. Restul e istorie.
La 4 martie 1977, Nicolae Ceausescu se afla in fruntea unei delegatii de partid si de stat intr-o vizita oficiala in Nigeria. Penultima destinatie a unui turneu pe continentul african. Dupa Nigeria urma o vizita particulara in Palma de Majorca. N-a mai fost sa fie.
Pantelie Tutuleasa era pe atunci regizor si operator la Sahia Film. Facea parte din delegatia oficiala ce-l insotea pe Ceausescu in Nigeria. "Ziua de 4 martie in Nigeria a presupus pentru delegatia Romaniei un program foarte dens, legat de provincia Biafra", spune Tutuleasa. Biafra era fost stat secesionist (in perioada 1967-1970) si aici se gaseau cele mai mari rezerve de petrol ale tarii. "Nigeria era bogata in petrol. Noi pe atunci eram singurii din Europa care faceam instalatii de foraj cu posibilitatea de a descoperi zacamant la o adancime de cinci kilometri. Miza mare era petrolul, de-aia s-a dus Ceausescu acolo."
In 1977, Romania era foarte cunoscuta in lume. Masurile de politica externa ale Romaniei au culminat cu neparticiparea tarii, in august 1968, la interventia militara din Cehoslovacia. Pentru Occident, Ceausescu a reprezentat atunci posibilitatea unei noi orientari in cadrul sistemului comunist. Aceasta si explica curtea asidua ce i s-a facut din afara in anii '70-'80 si desele lui iesiri in lume.
DISCURSUL. La 4 martie 1977, seara, la receptia din capitala Nigeriei, Lagos, in cinstea vizitei delegatiei din Romania, conform programului, s-a inceput cu discursuri de ambele parti. "El a tinut un discurs foarte bun, dar chinuit... De ce? La un moment dat au inceput sa soseasca mesaje care veneau pe telex. Au venit pe toata suprafata discursului. Mai tarziu am aflat ce era cu ele: ora 21:27 - mesajul preciza ca blocul de la Continental este o ruina; ora 21:34 - mesajul preciza ca blocul de la cofetaria Casata s-a prabusit. Si asa mai departe. Discursul lui era de un calm desavarsit. Elena Ceausescu, care statea alaturi de seful statului nigerian, parea trista. Noi nu intelegeam ce se intampla, dar dupa privirea ei am inteles ca se petrece ceva grav acasa", isi aminteste Pantelie Tutuleasa. La inceput, stirile ajunsesera in Nigeria pe cai ocolite, erau confuze, vorbind ba despre un cutremur de gradul 10, ba despre o revolta. Varianta preponderenta era cea despre cutremur.
Dupa restabilirea legaturii cu tara, Nicolae Ceausescu a cerut un raport sumar al situatiei din tara si a dat primele ordine de actiune, insotite de un apel catre populatie. "Decretul prezidential ce trebuia sa apara pe prima pagina in Scanteia a doua zi, 5 martie, l-a dictat prin telex din Nigeria." Seara, dupa discursul tinut la banchetul oficial, Ceausescu l-a anuntat in particular, prin intermediul translatorului, pe seful statului nigerian, Olusegun Obasanjo, ca are probleme acasa si ca trebuie sa plece urgent. "Toata lumea era stresata si grabita. Bagajele trebuiau facute in cel mai scurt timp. In zapaceala generala m-am inteles cu Mihai Romascu, operator TVR, sa ma atentioneze daca se naste vreo urgenta de filmat. Liderul nigerian l-a dus pe Ceausescu pana la aeroport. Documentele care urmau sa fie semnate in cadru oficial au fost parafate la salonul aerogarii aeroportului din Lagos, in mod cu totul exceptional."
DIMINEATA. Tutuleasa subliniaza ca traseul pana la aeroport a fost dificil: "Am mers peste 10 kilometri, pe o autostrada suspendata. Un efort pentru o coloana oficiala cu masina blindata in fata. Si toate astea, la 11 noaptea". Atmosfera din avion era tensionata. "Cei care erau chemati de el plecau cu o fata hotarata si se intorceau pamantii. Am inteles ca era foarte suparat si foarte nervos. Nu dormise toata noaptea. Trebuia sa aiba toate stirile de acasa si le avea prin intermediul pilotilor". "Inca de cand am aterizat, la Otopeni, soarele se vedea prin praf. Dimineata zilei de 5 martie era plina de praf de la daramaturi", isi aminteste Tutuleasa. Dupa un zbor in care cei din avion n-au prea vorbit intre ei, aparuse revelatia dezastrului. Instalatiile de control al traficului aerian nu functionau, asa ca aeronava prezidentiala a fost dirijata la sol de o statie instalata pe un camion militar.
In tara, timpul se oprise la ora 21:22.
"Era scufundarea Titanicului"
Sahia Film a realizat zilele acestea filmul documentar numit "7,2 grade", ce va fi prezentat in exclusivitate, de Antena 3, in cadrul Editiei Speciale - dedicata tragicului eveniment, ce poate fi urmarita astazi, incepand cu ora 16:00. Printre cei care rememoreaza momentul 1977 in documentar se numara si actorul Adrian Pintea, care spune, printre altele: "Eram pe scena Teatrului Bulandra. Noi n-am auzit vuietul groaznic. Camerele (spectacolul era filmat) au inceput sa se miste. A urmat o panica cumplita, cum numai la Revolutie am vazut. Am vazut un Florin Piersic impunator, care striga multimii: «Nu intrati in panica!». Pe urma am mers in centru si am vazut un oras de carton. Ceea ce am vazut era scufundarea Titanicului. Cascadorii munceau ca niste disperati. Soldatii erau minunati. Ajutam la scoaterea cadavrelor, cel putin la blocul unde s-au prapadit Toma si Bocanet. L-am vazut pe Caramitru plangand ca un copil. Mi-e foarte teama ca nenorocirea care s-a intamplat a fost un avertisment din cele pe care le da din cand in cand Dumnezeu". Documentarul mai cuprinde cadre din "Invingem" (pelicula din martie, 1977), precum si imagini deosebite de arhiva din 1940, anul primului mare cutremur din Romania contemporana. Imaginile il prezinta pe Regele Mihai evaluand distrugerile din Capitala.
"Bulgarii ziceau ca Bucurestiul a disparut!"
Cutremurul i-a dat o senzatie stranie lui Andrei Bacalu. "La etajul 10 al blocului turn in care locuiam in Balta Alba, vedeam cum se schimba unghiurile dintre tavan si pereti, auzeam cum scrasnesc si se rup barele de fier din beton si ma gandeam in ce parte se va prabusi blocul, spre Bulevardul Ion Sulea (acum Camil Ressu) sau spre termocentrala Sud. Dar nu a cazut. Afara cerul era rosu, atmosfera ionizata. A mai fost curent electric cam un sfert de ora si se vedea TV Sofia (a noastra disparuse de la zgaltaiala Palatului Telefoanelor unde erau releele). Legatura cu lumea era radioul. Ambulante, traficul aerian intrerupt, masini de militie treceau urland. "Iesiti din blocuri, ca mai vine unul!", "Nu iesiti, ca nu e nici un pericol!". O dezordine infernala. O poanta dura a fost pe la 1:30 dimineata. Un avion bulgaresc, ce venea dinspre Vest, cred ca de la Budapesta, a incercat sa intre in legatura cu Bucurestiul Control (pe atunci 123,9 Mhz sau 129,75 Mhz). Evident ca nu a reusit, a luat legatura cu Varna control si a inceput sa urle ca un turbat: "A disparut Bucurestiul!" Lumina nu era si de la inaltime nu se prea vedea si era si un praf... Pe la 2 dimineata, Radio Bucuresti a transmis concertul pentru vioara si orchestra in mi minor de Mendelssohn Bartholdy (cu aplauze cu tot!) si apoi, in fine, un comunicat, dictat din avionul lui Ceausescu. La 5 martie am luat-o pe jos din Balta Alba spre Calarasi. Am vazut casele cazute pe Mantuleasa, am vazut un bloc din care atarnau birouri si case de bani pe Academiei, blocul Lido prabusit pe jumatate, Scala morman de moloz... Apoi au inceput saptamani de groaza, interviuri cu toti specialistii din Romania si cei veniti de peste hotare, telefoane cu urlete isterice de la faimosul Popescu-Dumnezeu, emisiuni de cate doua-trei ori pe zi, nervi, incercarea de a linisti poporul. Fizicienii invitati la emisiuni se scuzau ca nu prea stiu seismologie, ci doar discriminare intre cutremure si explozii nucleare subterane. O exceptie: un anume Constantinescu (nu, nu fostul presedinte), care a explicat ca Vrancea ar avea un ciclu de acumulare a energiei, lung de aproximativ 37 de ani".
"Am vrut ca filmul sa fie o marturie"
ARHIVA. Imagini din documentarul despre cutremur realizat in martie 1977. Amestec de comanda propagandistica si momente reale, filmul este totusi o marturie.
Dupa cutremur, toate ceasurile de pe strazile Bucurestiului s-au oprit la ora 21:22. Oprirea brusca a timpului a ramas imortalizata pe pelicula. Chiar in noaptea de 4 martie 1977, Studioul Cinematografic Sahia Film a primit comanda de la Consiliul Culturii sa realizeze un film de propaganda despre cutremur. Noaptea s-a format echipa care la 5 martie, dimineata, era deja pe daramaturi. In fruntea echipei, regizorii David Reu si Ion Visu. David Reu isi aminteste: "Am fost anuntati ca vine tovarasul din Nigeria, si ca trebuie sa facem un film despre implicarea marelui conducator in ceea ce s-a intamplat. N-am putut iesi din asta. Pe noi ne-a interesat efectuarea filmului ca marturie. Titlul trebuia sa fie «Cu conducerea aproape». Am reusit sa-l numim «Invingem». Din punctul nostru de vedere, se referea la cei care salvau vieti". I-a ajutat la impunerea titlului si faptul ca in film apareau si cadre de la conferinta de presa pe care Ceausescu a tinut-o in acea perioada, in fata a peste 200 de ziaristi romani si straini, la care a spus: "Invingem si am invins". "Am reusit sa imbinam ceea ce trebuia sa fie propaganda, n-aveam ce sa facem, cu momentele reale". Excluzand partea propagandistica, filmul contine momente distincte: lacrimile celor scosi de sub daramaturi, eforturile supraomenesti ale pompierilor si armatei, infrigurarea cainilor dresati special pentru a gasi supravietuitori, delicatetea fetei care ii punea masca antiseptica soldatului, alt soldat sters pe frunte cu apa oxigenata de superior (foto 3)... Un cadru socant: Elena Ceausescu sarutand mana unei fetite ranite (foto 2). "La familia Ceausescu se amesteca dorinta de a poza cu momente in care voiau sa impresioneze", spune Reu. "Eu n-am crezut niciodata in ceea ce facea ea, dar am prins momentul! Ei ii placea sa pozeze". Au stiut Ceausestii sa pozeze si la patul de spital al lui Sorin Crainic, baiatul care a supravietuit 11 zile sub daramaturi (poveste amanuntit relatata de Jurnalul National, in numarul din 4 martie 2004). Dupa trei saptamani de la cutremur, cei ramasi pe drumuri au fost repartizati in apartamente noi (foto 1 - Ceausescu imbarbatand o familie in noul apartament). "Se implinesc deja 30 de ani? Cum a trecut timpul...", incheie Reu.
"Nu era usor sa fii peste tot cu seful statului"
Pantelie Tutuleasa a devenit din 1965 operatorul personal al familiei Ceausescu, totodata lucrand ca regizor si operator la Sahia Film: "Asa s-a intamplat, a fost un concurs de imprejurari, acela de a deveni operatorul personal al lui Ceausescu", puncteaza Tutuleasa, acum in varsta de 81 de ani. "Era mult de munca, nu era usor sa fii peste tot cu seful statului, sa fii atent la orice privire, la orice gest, daca ii convine ceva, daca nu, sa fii atent la aparatura". Inainte de plecarea lui Ceausescu intr-o vizita - interna sau externa, operatorul se documenta. "Imi placea ca inainte de a pleca intr-un anumit loc sa stiu cate ceva despre acea zona. Mai ales daca era in strainatate. Ma ajuta sa-mi fac o imagine, sa stiu unde as putea sa trag cele mai bune cadre. Bineinteles, trebuia sa tin seama si de cerintele lui Nicolae Ceausescu, daca dorea sa filmez ceva la o zona anume". Actorii lui nu mai sunt. Asa ii place sa le spuna lui Nixon, Ford, Brejnev si multi altii pe care i-a filmat. "Imi aduc aminte de ziua cand a venit Nixon in Romania. Imi aduc aminte de fiecare gest al lui, de fiecare expresie a fetei lui. Era o zi luminoasa, numai buna de filmat". La 5 martie 1977, Tutuleasa a aflat ca prietena baiatului lui a murit. "La 4 martie, la ora 19:00, trebuia sa mearga impreuna la film. Ea l-a sunat mai devreme si i-a spus ca nu mai merge, ca are o reuniune de familie. Statea in blocul de la Scala. Daca mergea cu el la film, scapa. Nu inteleg de ce nici pana acum nu exista o placa memoriala in amintirea tuturor victimelor de atunci".
# Multumiri Studioului Cinematografic Sahia Film pentru sprijinul acordat
Citește pe Antena3.ro
