Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Câţiva afacerişti germani ascunşi în spatele unui offshore din Cipru încercat să preia controlul asupra pavilionului maritim naţional pentru o perioadă de 30 de ani. Deşi acesta era administrat de Autoritatea Navală Română, instituţie aflată în subordinea Ministerului Transporturilor. Afacerea a fost demarată încă din primăvara anului 2012, când nemţii dădeau târcoale Ministerului Transporturilor pentru a primi un contract prin care să le dea dreptul să înmatriculeze navele sub pavilionul maritim românesc. Numai că legislaţia românească nu le permitea în acel moment, deoarece dreptul de a arbora steagul pe navele maritime reprezintă un drept suveran al statului. În august 2012, Autoritatea Navală Română a anunţat organizarea unei licitaţii pentru a găsi o firmă care să intermedieze înmatricularea navelor sub pavilion românesc. Anunţul oficial al licitaţiei a fost făcut de directorul general al ANR, Constantin Matei, care a renunţat subit la funcţie. În locul său a fost numit, pe 12 septembrie, juristul Eugen Olteanu, un apropiat al fostului secretar de stat în Ministerul Transporturilor, Valentin Preda. În acceaşi zi, Olteanu a decis să semneze un contract de agenţie cu firma cipriotă Ilvana Holding Limited, prin care le acorda acestora drepturi depline asupra pavilionului românesc pentru o perioadă de 30 de ani. Dubios, contractul a fost trecut în categoria documentelor secrete.
La începutul lunii iulie, Jurnalul Naţional a început să publice o serie de investigaţii legate de controversatul contract prin care România îşi vindea dreptul de a arbora drapelul pe navele maritime. În urma materialelor publicate, la nivelul Ministerului Transporturilor s-a creat o comisie interministerială coordonată de Cancelaria premierului Victor Ponta, care a analizat contractul semnat cu firma cipriotă. După câteva săptămâni, membrii comisiei au decis să mandateze Autoritatea Navală Română să le propună reprezentanţilor firmei cipriote “încetarea de comun acord a contractului”. La rândul ei, firma cipriotă a demarat procedura pentru a da România în judecată la Curtea de Arbitraj de la Londra. În cazul în care România va pierde procesul, va fi obligată să plătească suma de 22,5 milioane euro, conform unei anexe a contractului semnat de Olteanu. Nici Direcţia Naţională Anticorupţie nu a stat degeaba. Procurorul şef Sorin Constantinescu a infirmat ca nelegală dispoziţia de neîncepere a urmării penale faţă de Eugen Olteanu, acesta fiind cercetat penal pentru abuz în serviciu contra intereselor publice.
Presiuni
Unul dintre reprezentanţii firmei cipriote, Joerg Molzahn, a trimis comisiei interministeriale pe 22 iulie a.c. o contrapropunere pentru a evita litigiul de la Londra. “De nenumărate ori v-am cerut să ne furnizaţi paragrafele exacte ale contractului care ar veni în contradicţie cu legea potrivit opiniei dvs. şi am cerut să ne furnizaţi referinţe juridice specifice. Nici până azi nu ne-aţi dat un răspuns clar. În schimb, am fost informaţi prin procesul-verbal că, în plus, contractul existent, chiar şi procedura de ofertă ar fi invalide. Dorim să semnalăm că procesul de licitaţie a fost anunţat şi îndeplinit în mod corespunzător. Secretarul de stat Constantin Matei, în competenţa sa de director general al ANR, personal, a iniţiat şi semnat acest anunţ oficial de licitaţie.” După ce şi-a expus doleanţele, Joerg Molzahn solicita paragrafele din contract care nu sunt în conformitate cu legislaţia românească. Totodată, specifica că este de acord cu un amendament la contract, care să cuprindă toate punctele din contract care sunt în contradicţie cu legislaţia curentă.
Campanie
2 iulie 2013. Jurnalul Naţional a prezentat pe larg cum a ajuns juristul Eugen Olteanu să semneze contractul cu firma cipriotă Ilvana Holding Limited. Tot atunci a fost prezentată şi încrengătura de afacerişti germani care se ascund în spatele firmei cipriote. La acea dată, Direcţia Naţională Anticorupţie Constanţa clasase dosarul.
3 iulie 2013. Jurnalul Naţional a prezentat în exclusivitate contractul secret prin care România şi-a “vândut” pavilionul maritim. Conform contractului, ANR urma să primească câte 1.000 euro pe an pentru fiecare navă înmatriculată în registru, restul banilor urmând să intre în conturile firmei cipriote.
4 iulie 2013. Dosarul “Flota” face pui. Fostul directorul al Autorităţii Navale Andrian Mihei a acordat un interviu, în care explică dedesubturile acestei afaceri controversate. La scurt timp după ce a sesizat DNA cu privire la abuzul lui Olteanu, a fost schimbat din funcţie.
14 iulie 2013. Salvaţi pavilionul maritim românesc! scria Jurnalul Naţional. Atunci, afaceriştii germani făceau presiuni asupra Guvernului pentru a prelua pavilionul. La 25 iunie, Joerg Molzahn îl informa pe Vlad Stoica, şeful de cabinet al premierului, că ştie despre o ordonanţă de guvern legată de pavilionul maritim, care nu poate fi acceptată, “întrucât conţine chestiuni referitoare la pavilionul românesc ce nu pot fi acceptate de către clientela ţintă şi pentru că vine în contradicţie cu interesul iniţial al proiectului”, susţinea Molzahn.
“Naşul” shippingului vrea în România
Potrivit documentelor obţinute de la Registrul Comerţului din Cipru, Ilvana HoldinG Limited a fost înfiinţată prin asocierea a trei firme: Kyros Shipping Gmbh & CO.KG – patronată de avocatul Albrecht Grundermann, Astherm Services Gmbh deţinută de societatea Astherm Vermogens Vertwaltung, care la rândul ei este patronată de Stefan Schmidt Ammon, şi Bhe Beteilingungen Gmbh controlată de Thomas Kirch şi Kofler Georg. Thomas Kirk este fiul lui Leo Kirch, fostul proprietar al televiziunii Pro7. În schimb, Kofler Georg este un influent om de afaceri din Germania, implicat în companii de minerit, mass-media şi energie verde. La data de 10 septembrie 2012, managementul firmei Ilvana a fost preluat de Albert Gundermann. Câteva săptămâni mai târziu, în structura managerială a fost cooptat neamţul Bernt Gienskey, considerat “naşul” shippingului din Cipru.
Eugen Olteanu
Citește pe Antena3.ro
