Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Două lovituri succesive pentru DNA, primite de la judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în aceeaşi zi. Instanţa Supremă a achitat definitiv fosta conducere a IPJ Suceava, trimisă în judecată, în august 2013, pentru săvârşirea, în opinia procurorilor lui Kovesi, a unor infracţiuni cu prilejul achiziţionării unui sediu pentru instituţie. Toate capetele de acuzare a fost desfiinţate. Tot Înalta Curte a decis, în procesul în care este judecat pentru corupţie un avocat din Constanţa, că DNA trebuie să spună cine l-a interceptat pe inculpat, în perioada în care procurorii efectuau urmărirea penală: SRI sau Ministerul de Interne. Asta, deoarece informaţia nu există la dosar, iar, de la trimiterea în judecată a cauzei, CCR a pronunţat deja două decizii prin care a statuat că utilizarea, ca probe, a interceptărilor făcute de SRI în dosarele care nu au legătură cu infracţiuni contra siguranţei naţionale este ilegală. În aceeaşi zi, şi CSM a atras atenţia DNA că trebuie să efectueze un control intern la Secţia Judiciară, pentru a identifica “vina” pentru care Parchetul condus de Kovesi a încasat achitări în perioada 2016-2017.
Prima lovitură primită, la mijlocul acestei săptămâni, de DNA a avut loc în dosarul 106/36/2016, aflat pe rolul Secţiei Penale de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde DNA, Serviciul Teritorial Constanţa, a atacat cu apel o sentinţă pronunţată, în luna noiembrie a anului trecut, de către Curtea de Apel Constanţa. Vizat în acest dosar este avocatul Sorin Şandru, din cadrul Baroului Constanţa, trimis în judecată, în luna februarie a anului 2016, pentru trafic de influenţă şi spălare de bani.
Miercuri, instanţa supremă a dispus, pe de o parte, reaudierea denunţătoarei avocatului, expert CECCAR Constanţa Ioana Dobriţă, şi, pe de altă parte, a încuviinţat emiterea unei adrese către DNA – Serviciul Teritorial Constanţa, pentru a răspunde în scris “care au fost organele care au asigurat punerea în mşicare a măsurilor de interceptare a convorbirilor telefonice efectuate în perioada 2015-2016”.
Relevant, din acest punct de vedere, este faptul că Sorin Şandru a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, în 19 februarie 2016, pentru presupuse fapte săvârşite în cursul lunii iulie a anului 2014. Conform rechizitoriului, acesta ar fi pretins, atunci, de la denunţătoarea Ioana Dobriţă, 40.000 de lei, în schimbul folosirii influenţei pe care afirma că o are asupra primarului unei localităţi din judeţ şi asupra mai multor funcţionari publici din cadrul acestei instituţii, promiţând că îi va determina să efecteze la timp plata unor sume de bani către biroul denunţătoarei, în temeiul unui contract de consultanţă încheiat de aceasta din urmă cu primăria respectivă. Procurorii mai susţin că, pentru a disimula provenienţa ilicită a celor 40.000 de lei, avocatul Şandru a încheiat cu denunţătoarea sa un contract fictiv de asistenţă juridică, “pentru a crea aparenţa mincinoasă a originii licite a sumei respective”.
Interceptat cu un an înainte de a fi urmărit penal
Aşa cum am arătat mai sus, la dosarul cauzei, procurorii au folosit ca probe interceptarea convorbirilor telefonice avute de avocatul Sorin Şandru în perioada 2015-2016, până la momentul arestării şi trimiterii lui în judecată. Din comunicatul oficial al DNA cu privire la trimiterea în judecată a acestui dosar rezultă că, în cauză, procurorii au beneficiat de sprijinul de specialitate a trei instituţii de forţă: Serviciul Român de Informaţii, Direcţia de Informaţii şi Protecţie Internă, precum şi Direcţia Generală Anticorupţie din Ministerul de Interne. Înalta Curte cere, astfel, DNA-ului să spună care dintre aceste instituţii sprijinitoare a efectuat, propriu-zis, interceptarea comunicaţiilor, începând cu anul 2015.
Informaţia, care lipseşte de la dosar, este una extrem de relevantă, având în vedere că, în 2016, Curtea Constituţională a constatat că probele obţinute prin interceptări de către Serviciul Român de Informaţii şi folosite de parchete în dosarele care nu au legătură cu săvârşirea infracţiunilor de siguranţă naţională, sunt nelegale. Astfel, CCR a declarat neconstituţional articolul 142, alineatul (1) din Codul de Procedură Penală, care permitea, până la momentul pronunţării deciziei CCR, SRI-ului să producă pentru parchete astfel de probe. O statistică din bilanţul SRI de acum doi ani arăta că, în 2014, Serviciul Român de Informaţii a pus în executare 42.263 de mandate de supraveghere tehnică şi 2.140 de ordonanţe aparţinând Parchetului General şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
În dosarul avocatului constănţean, însă, lucrurile sunt şi mai interesante, din acest punct de vedere, întrucât, din informaţiile furnizate chiar de instanţa de judecată, rezultă faptul că Sorin Şandru a avut convorbirile telefonice interceptate încă din anul 2013, cu toate că faptele pentru care a fost trimis în judecată au fost iniţiate şi, potrivit rechizitoriului, săvârşite în luna iunie a anului 2014. Inculpatul a cerut instanţei să oblige DNA să spună cine anume a efectuat aceste interceptări şi pentru perioada 2013, însă acest capăt de cerere a fost respins. Cu toate acestea, DNA este obligată, prin hotărâre definitivă, să pună la dispoziţia instanţei informaţii cu privire la structura de informaţii de la care a primit interceptările în perioada 2015-2016. Dacă răspunsul va fi că SRI a livrat probele, dosarul riscă să fie aruncat în aer.
Rezultatul tevaturii: doi ani cu suspendare. Sentinţa nu este definitivă
Dosarul de corupţie al avocatului constănţean Sorin Şandru este unul dintre sutele de dosare în care DNA a folosit interceptări ale comunicaţiilor livrate de SRI. În februarie 2018, Curtea Constituţională a emis o a doua decizie prin care a stabilit că interceptările nu mai pot fi utilizate în justiţie, dacă ele au fost făcute de SRI în dosare care nu ţin de siguranţa naţională.
Angrenarea structurilor de informaţii în efectuarea urmăririi penale în această cauză este cu atât mai nepotrivită când afli ce s-a întâmplat, la fond, în instanţa care a judecat-o. La 24 noiembrie 2017, Curtea de Apel Constanţa l-a condamnat pe Sorin Şandru la doi ani de închisoare, cu suspendare,pe o perioadă de încercare de patru ani. În acest interval, Şandru trebuie să efectueze 120 de ore de muncă în folosul comunităţii, fie la Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii Constanţa, fie la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa. Din cei doi ani, magistraţii au decis deducerea perioadei 8 ianuarie 2016 – 15 aprilie 2016, în care avocatul s-a aflat în arest preventiv sau în arest la domiciliu. Dosarul a costat DNA Constanţa suma de 6.000 de lei, pe care inculpatul condamnat nedefinitiv trebuie să o achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Dosar de corupţie desfiinţat, acuzaţii achitaţi pe linie
A doua lovitură primită de DNA, în aceeaşi zi, tot la ÎCCJ, este ponunţarea unei achitări definitive într-un dosar instrumentat de DNA Iaşi, trimis în judecată în august 2013, la câteva luni după ce Laura Codruţa Kovesi a preluat mandatul de procuror-şef al “anticorupţiei” din România. Este vorba despre o cauză ce priveşte fosta conducere a Inspectoratului Judeţean de Poliţie Suceava. Ioan Nicuşor Todiruţ, fost şef al IPJ Suceava, Alexa Dumitru Teodorovici, fost şef al Serviciului Logistic din IPJ Suceava, experţii ANEVAR Gheorghe Licurici şi Sorin Muntean, precum şi patronul unei firme, Constantin Bujorean, au fost trimişi în judecată, în 13 august 2013, pentru că, în a doua jumătate a anului 2006, IPJ Suceava a achiziţionat un imobil în care să-şi desfăşoare activitatea.
Concret, DNA spunea în rechizitoriu că, în perioada iulie-octombrie 2006, în contextul desfăşurării procedurii de achiziţie a unui imobil în care urma a fi stabilit sediul Poliţiei Municipiului Suceava, Ioan Nicuşor Todiruţ a semnat un contract prin care a dispus, din bani publici, plata unei sume cu 5.865.152 lei mai mari. Sumă care ar fi fost achitată nejustificat din bugetul Ministerului de Interne. Prejudiciul total reţinut de procurori se ridică la 6.606.234 lei, din care 5.865.152 lei reprezentând diferenţa dintre valoarea achitată de IPJ Suceava firmei SC Servicii Comerciale SRL şi valoarea de piaţă reală a imobilului de la data tranzacţiei şi 741.082 lei, reprezentând taxe şi impozite neplătite de SC Servicii Comerciale SRL prin dispunerea de înregistrări fictive în contabilitatea SC Servicii Comerciale SRL. Procurorii au dispus instituirea de sechestre asigurătorii pentru recuperarea prejudiciului.
Ei bine, Înalta Curte de Casaţie a decis, în 25 aprilie, achitarea definitivă a tuturor inculpaţilor din dosar, respingând, totodată, acţiunile civile formulate de MAI şi ANAF. ÎCCJ a dispus ca toate documentele în original, ridicate de DNA şi depuse la dosarul cauzei, să fie restituite Ministerului de Interne, Poliţiei Române şi IPJ Suceava. Mai mult, instanţa a dispus ridicarea sechestrelor asigurătorii instituite de procuror, printr-o ordonanţă emisă în 2 iulie 2013.
CSM îndeamnă la control intern pe linia achitărilor
Achitarea încasată de DNA în dosarul de la IPJ Suceava face parte dintr-un lung şir de achitări cu care Parchetul condus de Laura Codruţa Kovesi se confruntă de mai bine de doi ani. Până şi raportul Inspecţiei Judiciare de anul trecut privind activitatea DNA, cosmetizat la Secţia pentru Procurori de la CSM, a constatat, finalmente, că există o problemă din acest punct de vedere.
În legătură cu achitările pe care le-a primit DNA în perioada 2016 – primul semestru al anului 2017, tot miercuri, 25 aprilie 2018, Secţia pentru Procurori de la CSM a îndemnat conducerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie să efectueze, în termen de şase luni, un control la Secţia Judiciară a DNA, control care să vizeze “o analiză detaliată a situaţiei achitărilor definitive” în perioada de referinţă, “în raport cu data sesizării primei instanţe şi momentul pronunţării soluţiei definitive”. Procurorii din CSM au răspuns, astfel, unei întrebări adresate chiar de către DNA în legătură cu o secţiune a raportului de control aprobat, parţial, prin Hotărârea 686 din 31 august 2017 al Secţiei pentru Procurori.
Sute de mii de notificări ale ANAF către Servicii şi Parchete, în 2017
Scandalul protocoalelor secrete, în centrul cărora se află SRI, instanţele şi conducerea Parchetelor, continuă. Conform raportului privind activitatea ANAF pe anul 2017, rezultă că, anul trecut, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a soluţionat, pentru instituţiile de forţă ale statului, cereri cu privire la nu mai puţin de 177.477 de persoane fizice şi juridice. Beneficiari ai cererilor soluţionate sunt, conform raportului oficial, DNA, Ministerul de Interne, DIICOT, Direcţia de Informaţii şi Protecţie Internă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Corpul de Control al Primului Ministru şi Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc.
Tot anul trecut, la nivelul ANAF a fost implementată o aplicaţie informatică de verificare a transferurilor de numerar şi transferuri externe, fiind efectuate analize asupra informărilor şi datelor din această aplicaţie concretizate în 33 de rapoarte. Din acestea, 29 au vizat transferuri externe efectuate de cetăţeni sau firme româneşti în China, valoarea acestor transferuri depăşind un miliard de lei.
ANAF mai dezvăluie faptul că, în colaborare cu MAI, MAE, Ministerul Comerţului, MApN, DNA, Oficiul Naţional pentru Spălarea Banilor, Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi SRI, a organizat un program naţional de prevenţie, denumit SPROTECTOR. Acesta are drept scop “contracararea riscurilor ce decurg din nerespectarea sancţiunilor internaţionale impuse anumitor state, pe considerentul derulării unor programe de dezvoltare a armelor de distrugere în masă, precum şi al riscurilor generate de nerespectarea regimului naţional de control al exporturilor pentru anumite categorii de bunuri şi servicii”.
În cauza în care ÎCCJ cere DNA-ului să precizeze cine a pus în executare mandatele de interceptare, procurorii au lucrat cu trei structuri de informaţii: DIPI, DGA şi SRI. Ultimii nu aveau dreptul constituţional să furnizeze aceste probe.
DNA va trebui să răspundă, în scris, ce structură a efectuat interceptarea telefoanelor avocatului, în perioada 2015-2016. Însă, la dosar, există interceptări inclusiv din anul 2013, cu toate că faptele reţinute în dosar datează din 2014.
