Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Protocolul de cooperare dintre SRI, Parchetul General și Înalta Curte de Casație și Justiție, încheiat în 2009, poartă semnătura și ștampila președintelui Instanței Supreme, judectorul Nicolae Popa, deși acesta nu a semnat documentul, nu a negociat conținutul protocolului și, în fapt, părăsise, prin pensionare, funcția, cu o zi înainte de parafarea protocolului. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a decis, cu unanimitate de voturi, că eliberarea din funcția de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justțiție a profesorului universitar Nicolae Popa operează din data de 1 septembrie 2009, fapt certificat și de decretul prezidenșial nr. 1.333/2009, emis, în acest sens, de Traian Băsescu. Înalta Curte apare ca semnatară a protocolului de cooperare cu SRI-ul lui George Maior și cu Parchetul General, condus de Laura Kovesi, din data de 2 septembrie 2009, iar pe document există semnătura olografă a lui Nicolae Popa. Acest lucru arată că protocol secret a fost îcheiat în fals, este nul de drept din punct de vedere juridic, și că și-a produs în mod ilegal efecte juridice.
Situație fără precedent în România cu privire la un document secret, care riscă să zguduie din temelii trei instituții de forță ale statului. “Jurnalul” a intrat în posesia documentului care atestă, fără niciun dubiu, că judecătorul Nicolae Popa era oficial pensionat în ziua în care semnătura lui a apărut pe Protocolul de Cooperare dintre Serviciul Român de Informații, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justișie și Înalta Curte de Casație și Justiție pentru îndeplinirea sarcinior ce le revin în domeniul siguranței naționale.
S-a restras în ziua în care a împlinit 70 de ani
Este vorba despre Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1420, din 10 septembrie 2009, în care se arată că, “prin nota înregistrată sub numărul 1/26619/1154/28637/ST/2009, Direcția Resurse Umane și Organizare a înaintat Plenului Consilului Superior al Magistraturi cererea domului judecător prof. univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de eliberare din funcție, începând cu data de 1.09.2009, ca urmare a împlinirii vârstei de pensionare”.
Analizând solicitarea judecătorului Popa, plenul CSM a reținut că, potivit artucolului 65, alineat (1), litera “b”, raportat la articolul 83 alineat (1) din Legea nr. 304/2004, privind Statutul Judecătorilor și Procurorilor, republicată, cu completările ulterioare, judecătorii și procurorii sunt eliberați din funcție ca urmare a pensionării, potrivit legii. “Judecători, procurorii, magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și personalul de specialitate juridică asimilat pot fi menținuți în funcție după împlinirea vârstei de pesionare prevăzută de lege, până la vârsta de 70 de ani”, arată Plenul CSM
Din datele deținute de direcția de specialitate a Consiliului Superior al Magistraturii reiese că “domnul judecător prof. univ. dr. Nicolae Popa a împlinit vârsta de 70 de ani la data de 1 septembrie 2009 și are o vechime în funcțiile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 303/2004, privind Statutul Judecătorilor și Procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare, de 48 de ani, 10 luni și 11 zile”.
Decretul prezidențial, emis întocmai cu solicitarea CSM
În acest sens, în data de 10 septembrie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, față de cele expuse și având în vedere vârsta maximă de 70 de ani prevăzută de lege pentru menținerea în funcția de judecător, prin vot direct, cu majoritatea voturilor, a hotărât două lucruri, care conțni două articole ale Hotărârii nr. 1420/2009. Respectiv că “propune președintelui României eliberarea, prin pensionare, a domnului judecător prof. univ. doctor Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu data de 1 septembrie 2009”, precum și că “prezenta Hotărâre se înaintează președintelui României, în vederea emiterii decretului de eliberare din funcție”. Documentul este semnat de către judecătorul Viorel Virgil Andreieș, în calitate de președinte al Consiliului Superior al Magistraturii.
Iată, așadar, că CSM a decis să-i propună președintelui de atunci al României, Traian Băsescu, eliberarea din funcția de președinte judecător al instanței supreme, prin pensionare, a lui Nicolae Popa, începând cu data de 1 septembrie 2009, când judecătorul a împlinit vârsta de 70 de ani. Iar lucrurile s-au definitivat, în acest sens, din punct de vedere juridic, în data de 14 septembrie același ani, când Traian Băsescu emite Decretul nr. 1.333, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu numărul 0619 din data de 15 septembrie 2009. Pensionarea lui Nicolae Popa operează, așadar, din data de 1 septembrie 2009.
În aceste condiții, devine mai mult decât evident faptul că semnătura judecătorului Nicolae Popa, în calitate de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe Protocolul de Cooperare încheiat între SRI, Parchetul General și Înalta Curte de Casație și Justiție, este nulă de drept.
Exemplarele Prototocolului, înregistrate la cele trei instituții, conțin diferențe flagrante
Declasificarea Protocolului încheiat în 2009 între SRI, Parchetul General și Înalta Curte, reprezintă, prin ea însăși, un cutremur de proporții pentru modul în care a funcționat, în ultimii ani, sistemul judiciar din România. Însă, surprizele au apărut abia după ce toate cele trei instiuții parte ale acestui protocol au publicat documentul. Astfel, Exemplarul nr. 1 este cel înegistrat la SRI, Exemplarul nr. 2 este înregistrat la Parchetul General și Exemplarul nr. 3 este înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție. Este de-a dreptul spectaculos ce reiese atunci când compari cele trei documente.
Astfel, Exemplarul nr. 1, înregistrat la SRI sub numărul 00645 din 21 august 2009, dată actualizată cu numărul de declasificare 7510 din data de 14 iunie 2018, este scris cu cerneală de culoare neagră, î timp ce același document a fost înregistrat la Parchetul General sub numărul 006727 din 21 august 2009, scris cu cerneală neagră subțire. Înalta Curte notează că a înregistrat document sub numărul 0044 din data de 2 septembrie 2009, mențiune scrisă cu cerneală de culoare albastră, fără alte semene distinctive.
Exemplarul numărul 2 conține aceleași elemente de identificare cu privire la numerele și datele la care au fost înregistrate în evidențele celor trei instituții, cu diferența că, în dreptul rubricii Parchetului General este trecută, de această dată, și numărul declasificării (1544/C1/18.06.2018). Toate aceste date sunt însă copii xerox alb-negru de pe exemplarul nr. 1 al SRI.
Exemplarul nr. 3, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justie, conține, în partea de sus, datele de identificare referitoare la numerele de înregistrare în arhivele celor trei instituții semnatare, cerneala fiind de această dată coloră. Sub numărul de înregistrare la Înalta Curte apare, însă, un element distinctiv, constând într-o linie trasă cu cerneală de aceeași culoare albastră cu care a fost scrisă data înregistrării, element care nu se regăsește pe celelalte două exemplare.
Lucrurile nu se opresc aici. Ștampila SRI (de culoare roșie) și semnătura lui George Maior, pe Exemplarul nr. 1, este identică cu ceea ce există pe Exemplarul nr. 2. Ștampila Parchetului, de culoare neagră, și semnătura Laurei Kovesi, de pe Exemplarul 1, sunt identice cu ce apare pe Exemplarul 2 cu singura diferență că, pe Exemplarul 2 aceste elemente sunt fotocopii ale elementelor de pe Exemplarul 1. Pe Exemplarul nr. 3, ștampila SRI, cea a PÎCCJ și semnăturile lui George Maior și ale Laurei Kovesi conțin elemente grafice și cromatice diferite de cele existente pe celelalte două exemplare.
Însă interesant este că ștampila președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și semnătura lui Nicolae Popa, deși sunt alb-negru (xerocopii) pe toate cele trei exemplare, diferă din punct de vedere grafic. Astfel, pe Exemplarul nr. 1, de la SRI, conține o semnătură trecută în partea de sus a ștampilei, pe Exemplarul nr. 2, de la Parchet, semnătura este deasupra ștampilei, iar pe exemplarul nr. 3 este amplasată chiar pe mijlocul ștampilei.
Protocolul, în vigoare pentru ÎCCJ în 2013, dar fără efecte, pentru Parchet, din 2012
O altă inadvertență majoră cu privire la acest protocol vine din faptul că Exemplarul nr. 3 al documentului, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție și declasificat în 14 iunie 2018, conține două anexe. Prima anexă prezintă două adrese emise de președinta ÎCCJ, Cristian Tarcea, la data de 25 mai 2018, în atenția directorului SRI, Eduard Hellvig, și a procurorului general Augustin Lazăr, prin care le adresează rugămintea ca cererea ÎCCJ cu privire la declasificarea protocolului să fie soluționată cu celeritate, “având în vedere faptul că prelungirea acelei proceduri este de natură a afecta încrederea în actul de justiție”.
Anexa 2 este datată 12 aprilie 2018 și este transmisă de aceeași președintă a ÎCCJ către SRI, î atenția șefului Drecției Juridice, colonel Coralia Panaite, prin care Înalta Curte comunică serviciului secret acordul de declasificare a protocolului. Ei, bine, Cristina Tarcea arată, în acest document, faptul că “Protocolul a fost înregistrat la SRI în data de 21 august 2009 și a fost comunicat Înaltei Curți la data de 16 mai 2013”. Cu alte cuvinte, în luna mai a anului 2013, acest protocol se afla în vigoare.
Informația se bate cap în cap cu un comunicat de presă, dat publicității, luni, de către Parchetul General, care arată că “Protocolul și-a încetat efectele prin atingerea scopului pentru care a fost semnat, și anume la data de 18 septembrie 2012”. “Dată la care Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat a aprobat documentația privind acreditarea de securitate a SIC (sistemul informatic și de comunicații), iar ORNISS a emis un certificat de acreditare de securitate pentru fincționarea sistemului informatic de comunicații creat între SRI, PÎCCJ și ÎCCJ”.
Plângere penală pentru fals, în cazul semnăturii lui Nicolae Popa
Fostul președinte al ÎCCJ, Nicolae Popa, neagă că ar fi semnat un asemenea Protocol cu SRI și cu Parchetul General. Mai mult, jdecătorul a atras atenția că, la data la care apare semnătura sa pe acest document, era deja la pensie. Ieri, Fundația pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) a anunțat că a sesizat Parchetul General, solicitând demararea unei anchete în cazul suspiciunilor de fals și uz de fals din protocolul dintre SRI, Parchetul General și ÎCCJ.
“FACIAS cere autorităților să verifice informațiile apărute în spațiul public potrivit cărora profesorul Nicolae Popa, fost președinte al Instanței Supreme nu a semnat protocolul, nu a participat la negocierea acestuia cu celelalte instituții contractante (SRI și PÎCCJ) și nu și-a dat acordul pentru încheierea lui.Situația este cu atât mai gravă în condițiile în care doamna Lidia Bărbulescu, care a ocupat funcția de președinte interimar al ÎCCJ după pensionarea prof. Nicolae Popa, a declarat că nu a avut cunoștință despre acest protocol. În aceste condiții, Parchetul trebuie să cerceteze suspiciunile de fals și uz de fals și să descopere cine a falsificat acest document oficial care, în lipsa altor mențiuni, este în continuare valabil și produce efecte juridice”, arată FACIAS.
CSM a luat act că, îm momentul semnării protocplului dintre SRI, Parchet și instanța supremă, judecătorul Nicolae Popa era pensionat. Decretul prezidențial prevede încetarea activități acestuia la ÎCCJ, începând cu 1 septembrie 2009
Fundația FACIAS a depus, deja, o plâgere penală petru fals și uz de fals în legătură cu modul în care semnătrua fostului președinte al Înaltei Curți a apărut pe cele trei exemplare ale protocolului încheiat în anul 2009
