Datina - La fugarit de fete...

Ziua de 24 februarie, cand biserica crestina sarbatoreste aflarea capului Sfantului Ioan Botezatorul, este cunoscuta in popor ca data de celebrare a Dragobetelui.

Ziua de 24 februarie, cand biserica crestina sarbatoreste aflarea capului Sfantului Ioan Botezatorul, este cunoscuta in popor ca data de celebrare a Dragobetelui.

Surse mitologice fac din Dragobete feciorul Babei Dochia, reprezentand prin opozitie cu ea principiul pozitiv, binele, iubirea. Dragobetele este patronul pasarilor care, la primele semne ale primaverii, incep a se aduna si a-si cauta pereche. Ele incep a se nunti si a-si construi cuib. Asemenea pasarilor care se trezesc la viata o data cu natura, tinerii se aduna in aceasta zi si participa la o serie de actiuni menite a le conferi un plus de frumusete fizica, dar si morala. "In Oltenia, in Muntenia si in Dobrogea este considerat un zeu tanar, un flacau iubaret, echivalent al anticelor divinitati ale dragostei: Osiris, Adonis, Eros sau Cupidon. In functie de zona etnografica, Dragobetele este numit Dragomir, Iovan, Iorgovan sau Dragobete-cap de primavara", ne spune cercetatoarea Doina Isfanoni, de la Muzeul Satului din Bucuresti. Nenumarate credinte stravechi, consemnate in diverse scrieri ale secolelor trecute, vorbesc despre un fecior frumos si iubaret, Dragobetele. El patroneaza legarea prieteniilor. Inainte de Dragobete a fost Sfantul mucenic Vlasie, celebrat la 11 februarie, protectorul pasarilor de padure si al femeilor gravide. Romanii cred ca de ziua lui se intorc pasarile migratoare, ca li se deschide ciocul si incep sa cante, ne spune si etnologul Ion Ghinoiu.

IN POIANA. Pasarile neinsotite in ziua de Dragobete raman stinghere si fara pui pana la Dragobetele urmator. Ca sa nu ramana singuri, asemenea pasarilor, fetele si baietii trebuie sa se intalneasca. In folclorul romanesc, pasarea, in special cucul, este personificarea dragostei, dar oarecum triste, provocata de lipsa si departarea persoanei dragi. In multe sate din Oltenia si Muntenia, fete si flacai, imbracati de sarbatoare, pornesc dis-de-dimineata, daca vremea este frumoasa, spre poienile si padurile din preajma satelor. Ei merg impreuna dupa flori de primavara. Adesea, in poienile unde se duc fac un foc, pentru a se mai incalzi, in jurul caruia glumesc si se distreaza pana spre amiaza. Intoarcerea acasa se face intr-o maniera originala. Fiecare flacau isi fugareste perechea, iar cand o prinde are voie sa o sarute in fata tuturor. Pentru acest motiv, tinerii sunt asteptati la marginea satului de parinti sau de alte persoane interesate, deoarece acest sarut echivaleaza cu o declaratie publica de dragoste, prefigurand un viitor cuplu. Acestia isi afisau astfel sentimentele si se casatoreau in toamna anului respectiv, satenii afland din vreme la cate nunti trebuie sa mearga. Ziua Dragobetelui trebuie respectata, mai ales de femei, prin abtinerea de la lucru, deoarece se crede ca, daca nu respecti aceasta interdictie, vei carai ca pasarile toata viata. Dorinta de a fi atragatoare le determina pe unele femei ca in aceasta zi "macar mana s-o puie pe un barbat strain, ca sa fie dragastoasa barbatilor tot anul". Ele trebuie sa stranga si zapada care se mai afla prin cate o poiana curata sau chiar prin gradinile de langa casa. Din neaua topita, apa se pastreaza tot anul, folosindu-se pentru a se spala atunci cand tinerele doresc sa devina mai atragatoare, mai placute si chiar fascinante. Zapada de la Dragobete este capabila sa pastreze frumusetea si sa o sporeasca, deoarece este trimisa de zane pe pamant, nascuta din zambetul lor, iar cine se spala cu ea poate deveni la fel de frumoasa ca zanele. Cat despre tinerete si iubire, despre redesteptare la viata, precum natura dupa o iarna grea, fiecare epoca a avut un cuvant de spus, iar afirmarea sentimentelor s-a manifestat dupa obiceiul locului intr-o maniera originala, unica si inconfundabila, spune dr. Doina Isfanoni, cercetator.

PREGATIRI. Muzeul Satului considera ca este de datoria lui sa organizeze o manifestare dedicata zilei de Dragobete, mai ales ca cercetatorii acestei institutii de cultura au scos la lumina aceasta datina. Obiceiul, atestat etnografic pe un intins teritoriu, este inca viu in nordul si vestul Olteniei. Sfantul Valentin, sarbatoare de import, a devenit un concurent de temut. Fara publicitatea zgomotoasa care minimalizeaza unul dintre cele mai frumoase sentimente, dragostea, Sfantul Valentin n-ar avea sansa de izbanda. Dragobetele este o sarbatoare de care romanii au uitat putin cate putin si despre ea nu mai vorbesc decat batranii. Poate reusim sa o salvam. Asa ca in cadrul Muzeului Satului, in colaborare cu Ministerul Culturii si Cultelor si Primaria Sectorului 2, Centrul Cultural "Mihai Eminescu" organizeaza in ziua de 25 februarie, intre orele 12:00 si 17:00, "Dragobetele - Sarbatoarea Indragostitilor la romani". Invitati speciali vor fi Elena Merisoreanu, Emilia Bubulac, Aneta Stan, Dumitru Zamfira, grupul vocal barbatesc Burnas, Teleorman, formatia folclorica Padureanca din comuna Lelese, Hunedoara, dar si Teatrul Masca. Cei care isi vor gasi timp vor putea fi martori la datini si obiceiuri specifice sarbatorii si nu numai. Vor mai participa Gheorghe Turda, Andreea Botez, Mariana Suciu, Carmen Muntean, Constantin Lataretu, Dumitru Zamfira si taraful sau. Tot cu acest prilej, profesorul Ion Ghinoiu va lansa cartea "Comoara satelor", vor avea loc concursuri cu premii, dar vor putea fi consumate si bucate traditionale romanesti.

PUTEREA DE A FI TU INSUTI

LOGODNA. De Dragobete se hotarasc nuntile din toamna Inalt Prea Sfintitul Andrei Andreicut, Arhiepiscopul Alba-Iuliei, le vorbeste tinerilor despre iubirea adevarata in cartea sa, "Dragoste, libertate si sex responsabil". "Intre 13 si 20 de ani, primavara iubirii bate la poarta sufletului. Ai intalnit o persoana care te fascineaza. Valul ti-a cazut de pe ochi. Pana acum te gandeai numai la tine. Acum ai descoperit o alta fiinta, nespus de draga. O persoana al carei farmec te-a captivat. O persoana care ai dori sa-ti apartina toata viata si careia ai vrea sa-i oferi proiectele tale, succesele tale, munca ta, iubirea ta. Cand esti langa ea, te simti bine, cand esti departe, ii simti lipsa. Colegii tai, prietenii tai au facut-o. De ce sa n-o faci si tu? Eu iti spun sa n-o faci. Va veni si vremea sexului. Mai sunt tineri integri care n-o fac pana la casatorie. Daca esti cu adevarat barbat, poti spune si nu. Multi adolescenti ii respecta tocmai pe cei care au curajul sa fie ei insisi, sa nu le pese ce spun altii, chiar cu riscul de a fi persiflati sau luati peste picior. Si prietenii tai sunt tentati sa ia droguri, sa fumeze, sa bea si sa faca sex pentru aceleasi motive pentru care si tu esti tentat s-o faci: le este teama sa fie «altfel». Trebuie sa ai puterea sa fii tu insuti. Acesta este modul in care iti poti arata barbatia. In iubirea curata dintre doi tineri exista ceva gingas si sfant. Esenta iubirii partenerului tau sta in certitudinea ca se poate increde in tine. Aceasta incredere este oarecum o icoana a increderii pe care crestinii o au in providenta divina. Increderea in taria ta de caracter, in barbatia ta, in iubirea adevarata a alesului, sau a alesei inimii tale, il fac pe celalalt sa-si lege viata de tine. Vrea sa-i apartii pana la moarte. Nici nu-ti poti da seama cat de deceptionat este celalalt cand isi da seama ca omul in care si-a pus nadejdea este stapanit doar de pofte instinctuale. Erai socotit ca om galant, pur si demn. Si cand colo te dovedesti obsedat de placeri minore. Prin atitudinea ta reusesti sa distrugi in sufletul celuilalt imaginea frumoasa pe care si-o facuse despre tine. Se darama ceea ce ar putea fi temelie puternica pentru o viitoare casatorie."