Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Veneţia – patrimoniu al umanităţii. Veneţia, insulă plutitoare! Veneţia strigând după ajutor! Veneţia care-şi pune masca de fiecare iarnă. Veneţia îndrăgostiţilor. Mii de definiţii pentru cea mai admirată dintre toate cetăţile lumii... Pentru zece zile, oraşul din lagună, în plin "Carnaval al simţurilor", trăieşte şi (puţin) româneşte. • VIDEO
EVENIMENT ● În "Carnavalul simţurilor", România şi-a început spectacolul
Pentru zece zile, Cetatea Lagunară are obrazul ascuns sub mască. E Carnaval. E bucurie. E... senzaţie. Mai multe senzaţii! Căci toate simţurile sunt în alertă. E festivalul simţurilor!
Veneţia este a turiştilor. Apoi, a vânzătorilor ambulanţi: negustori "din lagună" care-şi aduc salatele cultivate pe Insula Erasmo, napolitani care vând "piati tipici" şi neguţători ilegali de rasă africană. Sunt apoi veneţienii. Care-şi văd de treburile lor zilnice, fără a se amesteca în mulţimea de cască-gură. Printre ei, aproape fără să se observe că nu au "buletin de... Veneţia" (apropo, de câteva zile, pe Canal Grande, s-a inaugurat o nouă linie de vaporetto, destinată numai localnicilor, pentru a nu mai fi atraşi în "turbionul" turiştilor), sunt cei câţiva români care lucrează la Institutul Român de Cercetare Culturală şi Umanistică "Nicolae Iorga". Adică, la Palazzo Correr. Adică, la "Casa di Romania". S-au adaptat atât de bine locului, încât, în corespondenţele noastre, semnează simplu: "Veneţienii". Puţină lume ştie că, de fapt, ceea ce se întâmplă astăzi în Lagună, prezenţa României ca invitat de onoare al Carnavalului, li se datorează în bună măsură. Au prezentat Primăriei Veneţiei încă din luna august a anului trecut ideea de a aduce în Cetatea Dogilor, în cel mai mediatizat festival al lumii, arta şi artiştii români. A fost o coincidenţă mai mult decât fericită aceea că Primăria oraşului lagunar a decis să iniţieze un nou proiect, care vizează invitarea, în fiecare an, a câte unei ţări, ca oaspete de onoare, iar România să inaugureze această serie.
După ce vineri, 25 ianuarie, a fost vernisată Expoziţia "Apa şi lutul", organizată de Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", în saloanele Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Palazzo Correr, unul dintre membrii Institutului a fost invitat să reprezinte ţara noastră în "cortegiul istoric" de duminică (paradă a costumelor şi măştilor, care precede întotdeauna "Zborul îngerului").
VIVALDI ŞI ENESCU. Chiar dacă începutul a fost mai lent, Carnavalul veneţian "al românilor" a ajuns să se vadă, să se audă şi în stradă, acolo unde mulţimea turiştilor devorează, practic, orice ofertă culturală. Concertul orchestrei de cameră "Philarmonia" din Bucureşti – amânat de sâmbătă, când primăria Veneţiei a decretat o zi de doliu citadin în memoria a doi muncitori decedaţi în portul Marghera – a fost susţinut luni seara, pe scena în formă de calotă, amenajată în Piaţa San Marco. Aflaţi la prima lor prezenţă în cetatea lagunară, muzicienii români au încântat audienţa. Poate şi pentru că repertoriul lor a fost adaptat locului şi momentului. Repertoriul a cuprins şi câteva piese celebre din creaţia compozitorului Antonio Vivaldi, veneţian prin naştere şi educaţie, supranumit de concitadinii săi şi "Preotul roşu" ("Il Prete Rosso"), datorită faptului că, înainte de a fi muzician, îmbrăcase haina preoţiei şi... avea o claie de păr roşu. Au fost interpretate, de asemenea, piese muzicale de Corelli, Mozart, Respighi. Nu a lipsit nici creaţia lui George Enescu, acordurile muzicii sale învăluind, încet, în noapte, Piaţa San Marco şi întreaga cetate.
Pentru zece zile, Cetatea Lagunară are obrazul ascuns sub mască. E Carnaval. E bucurie. E... senzaţie. Mai multe senzaţii! Căci toate simţurile sunt în alertă. E festivalul simţurilor!
Veneţia este a turiştilor. Apoi, a vânzătorilor ambulanţi: negustori "din lagună" care-şi aduc salatele cultivate pe Insula Erasmo, napolitani care vând "piati tipici" şi neguţători ilegali de rasă africană. Sunt apoi veneţienii. Care-şi văd de treburile lor zilnice, fără a se amesteca în mulţimea de cască-gură. Printre ei, aproape fără să se observe că nu au "buletin de... Veneţia" (apropo, de câteva zile, pe Canal Grande, s-a inaugurat o nouă linie de vaporetto, destinată numai localnicilor, pentru a nu mai fi atraşi în "turbionul" turiştilor), sunt cei câţiva români care lucrează la Institutul Român de Cercetare Culturală şi Umanistică "Nicolae Iorga". Adică, la Palazzo Correr. Adică, la "Casa di Romania". S-au adaptat atât de bine locului, încât, în corespondenţele noastre, semnează simplu: "Veneţienii". Puţină lume ştie că, de fapt, ceea ce se întâmplă astăzi în Lagună, prezenţa României ca invitat de onoare al Carnavalului, li se datorează în bună măsură. Au prezentat Primăriei Veneţiei încă din luna august a anului trecut ideea de a aduce în Cetatea Dogilor, în cel mai mediatizat festival al lumii, arta şi artiştii români. A fost o coincidenţă mai mult decât fericită aceea că Primăria oraşului lagunar a decis să iniţieze un nou proiect, care vizează invitarea, în fiecare an, a câte unei ţări, ca oaspete de onoare, iar România să inaugureze această serie.
După ce vineri, 25 ianuarie, a fost vernisată Expoziţia "Apa şi lutul", organizată de Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", în saloanele Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Palazzo Correr, unul dintre membrii Institutului a fost invitat să reprezinte ţara noastră în "cortegiul istoric" de duminică (paradă a costumelor şi măştilor, care precede întotdeauna "Zborul îngerului").
VIVALDI ŞI ENESCU. Chiar dacă începutul a fost mai lent, Carnavalul veneţian "al românilor" a ajuns să se vadă, să se audă şi în stradă, acolo unde mulţimea turiştilor devorează, practic, orice ofertă culturală. Concertul orchestrei de cameră "Philarmonia" din Bucureşti – amânat de sâmbătă, când primăria Veneţiei a decretat o zi de doliu citadin în memoria a doi muncitori decedaţi în portul Marghera – a fost susţinut luni seara, pe scena în formă de calotă, amenajată în Piaţa San Marco. Aflaţi la prima lor prezenţă în cetatea lagunară, muzicienii români au încântat audienţa. Poate şi pentru că repertoriul lor a fost adaptat locului şi momentului. Repertoriul a cuprins şi câteva piese celebre din creaţia compozitorului Antonio Vivaldi, veneţian prin naştere şi educaţie, supranumit de concitadinii săi şi "Preotul roşu" ("Il Prete Rosso"), datorită faptului că, înainte de a fi muzician, îmbrăcase haina preoţiei şi... avea o claie de păr roşu. Au fost interpretate, de asemenea, piese muzicale de Corelli, Mozart, Respighi. Nu a lipsit nici creaţia lui George Enescu, acordurile muzicii sale învăluind, încet, în noapte, Piaţa San Marco şi întreaga cetate.Îngerul
"Zborul îngerului", a marcat duminică mai multe premiere. Este pentru prima dată când îngerul e bărbat, când e o persoană de culoare şi, în fine, când în locul unui sportiv de performanţă a fost ales un învingător al prestigiosului Grammy Award. Rapperul Coolio a ajuns să joace rolul îngerului veneţian după ce... "l-a întrecut la puncte" pe boxerul Mike Tyson. Gura târgului (veneţian) spune şi de ce n-a fost Tyson îngerul din acest an: boxerul cerea 200.000 de euro pentru cele două minute de zbor deasupra Pieţei San Marco. Ideea de a schimba tradiţia a aparţinut directorului agenţiei organizatoare a evenimentului, Marco Balich, supranumit deja de presa venetă "uraganul". Singurul moment major al Carnavalului care a rămas în seama mai vechiului animator Bruno Tosi a fost Festa delle Marie. În rest, Agenţia de evenimente condusă de Balic a organizat un "Carnavale fantasmagorico", ale cărui soluţii regizorale se potrivesc mai bine temei din acest an: cele şase simţuri. Surprizele şi "premierele" vor continua în toate zilele Carnavalului. E spectacol! E "Sensation"!
