George Maior:"Au fost multe momente în care SRI a greşit"

Jurnalul Naţional: Conceptul de siguranţă naţională sună foarte abstract şi este invocat de multe ori. V-aş ruga să-l traduceţi într-un limbaj ceva mai omenesc.
George Maior: Conceptul de se­curitate naţională este un concept in­tegrator, care vizează toate ame­nin­ţă­rile, riscurile şi vulnerabilităţile pe care un stat le poate avea din punct de vedere al securităţii naţionale. Iar acestea sunt multiple şi vizează ches­ti­uni care merg de la securitatea fizică a cetăţenilor, mă refer la ameninţări te­roriste până la aspecte de crimă or­ga­nizată, trafic de droguri, trafic de ar­mament, corupţie sistemică, fe­no­me­ne care pot afecta factorii funda­men­tali de pluralism ai unui stat de­mo­cratic. Asta ca să facem diferenţa fa­ţă de situaţia dinainte de 1989. Mai pu­­tem vorbi de securitatea economi­că a unui stat, adică capacitatea statu­lui de a face faţă unor crize sistemice din acest punct de vedere. Iată o pa­letă largă de vulnerabilităţi, care au co­res­pondent în diversele legi şi sunt de­­fi­nite precis, pentru care SRI se ma­ni­festă ca un sistem imunitar al sta­tu­lui şi societăţii, adică pentru a pu­tea pa­ra şi preveni aceste riscuri şi a crea acea stare care să ofere securitate la ni­vel individual, de cetăţeni, sau de stat.


Teoretic, diferenţa dintre abordarea conceptului de siguranţă na­ţi­o­nală într-un climat democratic şi un climat totalitar este foarte clară. Practic, e de presupus că fac­to­rul politic şi mai ales puterea vor avea întotdeauna tentaţia de a în­căl­ca limitele noţiunii de securitate na­ţională sau măcar de a se juca cu li­mit­ele. Inclusiv de a transforma serviciile de informaţii în instrumente proprii. A existat această tentaţie şi în cazul SRI?
Categoric nu, pentru că pe de o par­te există mecanisme legale, şi aici este diferenţa faţă de situaţia de di­na­in­te de 1989. Astăzi aceste me­ca­nis­me legale prevăd un control, şi nu e vorba numai de un control la care ne re­ferim de multe ori doar abstract, adi­că controlul parlamentar. E vorba de un control juridic extern şi intern în servicii, şi aici mă refer, ca o dife­ren­ţă netă faţă de situaţia de dinainte de ’89, la faptul că noi nu putem introduce un mandat de siguranţă na­ţi­o­na­lă în practică decât prin decizie ju­de­că­torească, ceea ce în trecut nu exista. Înainte de '89 ofiţerul avea el în­suşi capacitatea de a lua acea ho­tă­râre şi a de a o pune în practică, chiar la nivel teritorial. Vă daţi seama ce di­fe­renţă majoră. Există şi controlul gu­vernamental, pentru că orice infor­ma­ţie pe care o transmite serviciul este verificată, dacă vreţi, în ansamblul serviciului. Ele rămân evidenţiate în arhive, evidenţiate în documente, nimeni nu şi-ar putea permite ca într-o anumită situaţie, peste 5 sau 10 ani să se descopere că asemenea lucruri au fost făcute cumva ilegal. De fapt, legalitatea este singura umbrelă de protecţie a noastră, ca ofiţeri de informaţii. Nu mă re­fer la mine, ci la serviciu în sens larg. Spre deosebire de magistraţi, de exemplu, care au prevăzută o anumi­tă imunitate în legile ţării, noi nu avem aşa ceva, decât această um­bre­lă, pe care dacă nu o folosim cu cea mai mare prudenţă şi minuţiozitate, suntem extrem de supuşi rigorilor legii. Acum sau mai târziu.


Care este diferenţa dintre fi­lo­sofia dumneavoatră de a conduce SRI şi cea a predecesorilor dumneavoastră, cum ar fi Virgil Măgu­reanu?
Nu aş vrea să fac comparaţii cu foştii directori.


Vorbesc de filosofie, nu de persoane.
Vă pot spune că faptul că anul acesta împlinim 20 de la înfiinţare. Am marcat acest eveniment, mai discret, este adevărat, dar am subliniat atunci un lucru: diferenţa netă între această instituţie nouă şi vechea instituţie a Securităţii, care era o instituţie ce folosea mijloace specifice servicii­lor de informaţii, pentru un scop ne­ga­tiv, prezervarea unui regim, şi un serviciu de informaţii ca al României care este membru în UE şi NATO şi care trebuie să acţioneze pentru un scop pozitiv până la urmă, care se referă la securitatea naţională şi prosperitatea, siguranţa cetăţenilor. Deci, o diferenţă netă dintre această instituţie şi o altă instituţie, care exista înainte de 1989. Pe parcursul evo­lu­ţi­ei serviciului, am spus acest lucru, inerent s-au făcut anumite greşeli. Şi chiar mi-am exprimat pu­blic regretul că aceste greşeli au existat, dar nu a fost uşor să creezi o nouă instituţie, să o adaptezi unor cerinţe democratice şi în cele din urmă profesionale, mult mai sofisticate decât în perioada anterioară. Pentru că ne confruntăm într-o lume a globalizării cu noi riscuri interdependente, cu noi ameninţări. Toate aceste lucruri au avut un parcurs anevoios în servicu.


De când sunteţi director, au fost multe momente în care SRI a greşit?
Da, pentru că suntem într-o lume în care nu poţi obţine informaţia total şi au fost elemente pe care nu le-am putut detecta din timp şi care, nu neapărat din punct de vedere al materializarii unei ame­ninţări, dar din punct de vedere al po­si­bilităţii noastre de a fi informat adecvat şi de a transmite cu­noaş­tere pentru decizie au fost pierdute.


O eroare a SRI poate însemna o schimbare de destin pentru cineva. Politic sau fizic.
Da, aici, într-un asemenea serviciu eşti sub acest spectru permanent. Dacă greşeşti, se va vedea imediat. Au fost asemenea greşeli şi ni le asumăm. Bine că nu a fost vorba de chestiuni care să afecteze direct, fizic, cetăţenii. Acest lucru nu s-a întâmplat vreodată.


Într-unul dintre rapoartele anuale recente ale SRI, se vorbeşte despre existenţa unei ameninţări la adresa siguranţei naţionale create de agregarea unor cercuri de afa­ceri şi grupuri de interese. În presă, ime­diat a fost asociată această frază cu ostilitatea preşedintelui Băsescu faţă de anumite cercuri de afaceri, de­semnate prin sintagma de noto­ri­e­tate "moguli". La ei v-aţi referit şi dumneavoastră?
Nu vreau să particularizez. Vreau să spun că nu are nici o legătură o ase­menea interpretare cu realităţile pe care le urmărim strict din punct de vedere al securităţii naţionale. Evident că în orice stat există cercuri de interese sau afaceri care pot afecta securitatea acelui stat: prin acţiuni de corupţie la nivel sistemic, prin cre­a­rea de monopoluri care privează sta­tul de anumite beneficii financiare, prin acţiuni de lobby intern şi ex­tern care pot pune într-o lumină ne­ga­tivă statul respectiv. Din acest punct de vedere am menţionat acel lu­cru în raport. Nu comentez despre moguli.

continuarea interviului în ziarul de mâine