x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

(P) Cum se construia o afacere de la zero, în 1993

0
Autor: Diana Scarlat 07 Iun 2018 - 16:26
(P) Cum se construia o afacere de la zero, în 1993

Din multe puncte de vedere, anul 1993 a fost benefic pentru a începe o afacere. Piața nu era formată, cei care au găsit oportunități s-au bucurat de nevoile clienților și de lipsa concurenței, dar și de facilități fiscale. Erau și lucruri mai puțin plăcute, precum birocrația și lipsa tehnologiei de astăzi, puține variante de comunicare, însă, chiar și așa, cei care au început atunci să-și construiască de la zero un business au avut mai multe avantaje decât dezavantaje. Un bun exemplu este firma Moviplast SRL, care a intrat în 1993 pe un teritoriu aproape virgin, privit din punctul de vedere al ofertelor de ambalaje din polietilenă și care, cu o strategie de marketing și de comunicare ce astăzi pare imposibilă, dar care atunci era ceva firesc, a reușit să câștige în scurt timp foarte mulți clienți. Virgil Fira, director general Moviplast încă de la înființarea companiei, povestește astăzi cât de diferită era situația pieței, precum și legislația, comparativ cu cea din prezent.

 

Jurnalul: Cum puteți descrie anul 1993, din perspectiva oportunităților pentru începerea unei afaceri în România?

Virgil Fira: Era cu totul altă situație. Am început activitatea de producție trecând de la o activitate de comerț. Nu era concurență pe plan local și căutam să intrăm pe o piață cu produse de unică folosință. Ideea a venit simplu, identificând nevoia. Pui ceva într-o sacoșă sau într-un sac și trebuie să ai altul. Am decis să producem din polietilenă, printre altele folii, pungi, saci groși și subțiri, saci de gunoi  menajer, pungi pentru cuburi de gheață. Era nevoie de orice atunci. Lipseau cam multe. Era o perioadă propice pentru investiții. Apoi, în perioada imediat următoare, a fost scutit de impozit profitul reinvestit atât în utilaje pentru modernizări, cât și în construcții, iar astfel am reușit să ne dezvoltăm. Astăzi nu ne mai acceptă decât utilajele noi. Dacă vrei să construiești astăzi o fabrică de la zero, profitul reinvestit în construcție nu mai e scutit de impozit, de parcă în noua locație te-ai duce să-ți faci concediul. Din păcate, multe greșeli s-au făcut ulterior în legislația fiscală, iar din cauza lor suferă cei care sunt corecți.

 

Jurnalul: Cum a ajuns legislația să fie apreciată ca potrivnică celor care au afaceri în România și a celor care vor să investească de acum încolo?

Virgil Fira: Referindu-ne strict la profitul reinvestit în construcții, nu putem spune că legislația este împotrivă, dar probabil de teama celor în cazul cărora s-a constatat că încalcă legea, construindu-și, poate, case de vacanță sau cine știe ce altceva, s-a ajuns să nu se mai dea nicio facilitate celor care ridică niște construcții industriale sau constructii care să corespundă obiectului de activitate. Nu se poate, oare, deosebi o hală industrială de o vilă de vacanță?

 

Jurnalul: Care erau piedicile în 1993?

Virgil Fira: Eu îmi aduc aminte că în 1993, când am început activitatea, găseam extrem de greu un spațiu pe care să-l închiriem. Atunci întreprinderile încă produceau, încă se mai lucra, iar dacă încercam să discutăm cu un director pentru a prelua un spațiu, cei mai mulți se fereau. Le era frică să nu se spună că au ei vreun interes ascuns dacă acceptă să colaboreze cu o firmă privată. În anii următori, guvernul a scutit de impozit întreg profitul reinvestit pentru ceea ce ajuta producția, iar ca antreprenor îți permiteai să-ți faci niște planuri de viitor și să aloci mai mult pentru dezvoltare.

Chiar și cu acest ajutor, a fost foarte greu. Cu toate acestea, deși aveam dobânzi de aproape 100% la bănci, aveam curaj să facem și investiții, în timp ce acum numărul celor care investesc în producția de bunuri materiale se reduce pe zi ce trece. De ce să producem în România, când putem importa?...

 

Jurnalul: Ce trebuie să fie schimbat în legislația actuală, pentru a se încuraja cu adevărat investițiile?

Virgil Fira: Multe țări din Europa au început să reducă impozitul pe profit. În opinia mea, ar trebui să se reanalizeze scutirea de impozit pe profitul reinvestit, în ideea de a nu se limita doar la utilaje noi, să se revină la scutirea de impozit a dividendelor și să se încurajeze într-un fel dezvoltarea companiilor care produc, deoarece, din păcate, nu mai produce nimeni aproape nimic. Și, din păcate, nici sfera serviciilor nu se dezvoltă așa cum ar trebui.

 

Jurnalul: Dar avantajele evoluției care sunt, comparativ cu anul în care ați început activitatea, dacă vorbim despre avize, acorduri și, în general, birocrație?

Virgil Fira: Acum s-au mai ușurat niște lucruri. Nu mai e aceeași birocrație. Până după anul 2000, eram pur și simplu sufocați de avizele pe care trebuia să le obținem, multe fiind anuale, de controalele ce ni se efectuau din toate părțile. Pierdeam ore întregi la cozi să depunem diverse declarații, inclusiv pe cele legate de adaosul comercial practicat, adaos care, odată declarat, nu putea fi depășit.

 

Jurnalul: Cum vă făceați cunoscuți pe piață la început? Aveați nevoie de publicitate?

Virgil Fira: Aveam nevoie și atunci de publicitate. Cine înțelege o lume fără internet, ci doar cu… Pagini Aurii, înțelege și ce vreau să spun... La presă trimiteam anunțurile prin fax și primeam răspunsurile tot prin fax. Atunci, în 1993, ne-am făcut reclamă începând să informăm piața că am apărut aici, la Craiova, în Oltenia, și că oferim anumite produse. Reclama a dat rezultate. Îmi aduc aminte că imediat, în primăvara anului 1994, la ora 7.30, când ajungeam la fabrică, găseam lumea la coadă, pentru a cumpara folie pentru agricultură. Pot spune că am avut o relație bună cu presa, deși era foarte greu să te duci la fiecare redacție, să urci, dacă era cazul, câteva etaje, cu textul și câteva poze.

Nu existau computere și trebuia să găsești un desenator, să-ți facă un anunț cu text și imagine. Cu hârtiile-n mână, ștampilate, cu fotografii, cu factura, mergeai la bancă, plăteai, te întorceai cu ordinul de plată și în câteva zile îți vedeai reclama în ziar.

 

Jurnalul: Cum a fost în continuare relația cu mass-media?

Virgil Fira: A evoluat odată cu tehnica, iar totul a devenit mult mai ușor. Erau foarte puține posibilitățile de informare atunci. Dar prețurile pentru publicitate erau mult mai mici. În perioada 2006- 2007, publicitatea ajunsese să coste de zeci de ori mai mult decât în 1993, ceea ce ne-a determinat să trecem spre panotajul stradal.

 

Jurnalul: Ce anume v-a deosebit de firmele concurente?

Virgil Fira: Când nu auzise aproape nimeni de ISO, în 1997, noi am obținut certificarea ISO 9001:2001. În anul 1998 am început exporturile către Republica Moldova, iar în anul 2000 către Germania. Apoi, în 2003 am obținut certificarea de mediu, conform ISO 14001, iar în anul 2005, Moviplast SRL a fost certificată și OHSAS 18001. Puține firme au această vechime în privința certificărilor cerute de regulă de către partenerii de afaceri serioși.

 

Înființată în anul 1993, Moviplast a ajuns foarte repede în topul producătorilor de ambalaje din polietilenă din România. Ascensiunea firmei a fost determinată de permanenta preocupare pentru înnoirea tehnologiilor de fabricație și realizarea unor produse de înalt nivel calitativ, certificări ISO 9001:2008, ISO 14001:2005 și OHSAS 18001:2008.

 

Producția anului 1994, primul an complet pentru noi, exprimată în tone, o realizăm acum în trei săptămâni. Astăzi avem de opt ori mai mulți salariați și producem de 15 ori mai mult decât în 1994.

 

Moviplast prelucrează anual peste 2.200 de tone de polietilenă, din care, în prezent, aproape 40% reprezintă producția destinată exportului în Uniunea Europeană.

Citeşte mai multe despre:   afacere 1993

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 




Afisari: 965
Serviciul de email marketing furnizat de