Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cel mic, Andrei are trei ani. Se pregăteşte pentru grădiniţă. Matei, la şase ani, deja se găteşte de şcoală. Emilian (8 ani), Paula (11 ani), Iuliana (14 ani) şi Mihaela (17 ani) sunt elevi în clasele a II-a, a V-a, a VIII-a şi a XII-a la şcoala din Roznov. Cristina (16 ani) învaţă la Colegiul “Petru Rareş” din Piatra Neamţ. Silvia (19 ani) este studentă în anul I la Facultatea de Pedagogie, Estera (21 de ani) în anul III la Facultatea de Farmacie, iar Gabriela este în anul IV la Medicină, în Iaşi. Cel mare, Cornel a absolvit un profil economic, tot la Iaşi, iar Ligia (25 de ani) a terminat Facultatea de Arte. Ultima, Rebeca, deja doamnă, cea mai mare dintre copiii familiei Popa, are deja pruncii ei, pe Iustina şi Teofil. Este şi singura căsătorită, fiind soţie de preot. Are de gând să dăruiască mulţi nepoţi celor doi părinţi, Eugenia (48 de ani) şi Neculai (52 de ani). De altfel, nici mama şi tata nu se opresc aici. Vor face copii atâţia cât va vrea Dumnezeu. “Dacă ne mai gândim la vreun prunc? Dacă dă Dumnezeu, ce ne-ar împiedica! Şi nu ne oprim la un număr anume. Nu, ce rost are! Dacă era să avem gânduri din astea, o făceam mai devreme!”, spune Neculai Popa, capul familiei.
Cea mai frumoasă carieră este aceea de a fi mamă
Vin din părţile Neamţului. Roznov. Cu preotul în frunte, ţinându-se de mână, păşesc cu sfială pe asfaltul proaspăt. Praful grădinii, ţărâna dezvelită, e mediul mult mai familiar pentru numeroasa familie de agricultori. Pentru că Neculai şi Eugenia se ocupă cu agricultura, ajutată de cei treisprezece copii ai lor. Domnul Neculai Popa, inginer de profesie, odată cu colapsul post-revoluţionar al industriei, a ales calea să lucreze pământul şi să-şi hrănească pruncii săi cu roadele grădinii. Distinsa sa doamnă, Georgeta a ales să rămână în sânul familiei şi să înţeleagă că pentru o familie binecuvântată cea mai frumoasă “carieră” este aceea de a fi mama copiilor săi. Pentru faptul că îşi duc viaţa cu demnitate şi credinţă, neacceptând niciun fel de ajutor de la semenii săi ce au încercat de mai multe ori să-i sprijine, Patriarhia Română i-a onorat cu două înalte distincţii: Ordinul Sf. Constantin Brâncoveanu pentru Neculai şi Crucea Maria Brâncoveanu pentru Eugenia. Sute de mii de români i-au aplaudat la Iaşi deunăzi.
“E mai uşor să ai mulţi copii decât unul sau doi”
I-am întrebat cum s-au descurcat şi cum se descurcă cu atâţia copii. Mi-au răspuns cu seninătate că le-ar fi fost mai greu dacă ar fi avut mai puţini. Singurul impediment remarcat de tatăl Neculai este că se trezeşte mai devreme şi se culcă mai târziu decât un părinte obişnuit. “N-am de ce să mă plâng, trebuie să mă scol dimineaţa mai devreme şi să mă culc seara mai târziu. E o activitate mai intensă. Dacă eşti sănătos, totul e uşor, Doamne fereşte de o boală!”, mi-a spus Neculai Popa. Cum au fost cei 25 de ani cât a trecut de la naşterea primului copil? “Cu ajutorul lui Dumnezeu le-am trecut pe toate, nu putem zice că a fost aşa uşor, pentru că sunt şi încercări şi greutăţi, dar nu putem spune că a fost greu. Am fost o familie unită şi le-am trecut pe toate. Suntem bucuroşi că suntem daţi exemplu. Noi fiind alături de biserică şi avându-l pe Dumnezeu aproape am trecut cu bine peste toate”, a spus Eugenia Popa, mama copiilor. Fiind mereu cu copii mici prin preajmă ea n-a reuşit să ajungă până acum la Iaşi la sărbătorile oraşului. I-am rugat să le dea un sfat celor care, cu un copil sau doi, se plâng că e greu. “Când ai trei copii, e mai uşor decât cu doi. Când ai patru, e mai uşor decât cu trei şi tot aşa. Ştiu persoane care au avut mult mai puţini copii şi au avut mult mai multe greutăţi decât noi…Sfinţii sunt ajutorul nostru, credinţa nu este o proteză, este o putere; aşa cum sunt politicenii cu consilierii, aşa suntem noi cu sfinţii, rugându-ne la ei, ne ajută să ne descurcăm”, a mai spus Neculai Popa.
Surplus de bani din munca pământului
Familia Popa se descurcă foarte bine din munca pământului, de pe cele câteva hectare pe care le cultivă la Roznov. “Din agricultură ne întreţinem, banii nu sunt suficienţi, ci chiar sunt mai mulţi decât trebuie”, spune roznoveanul, şi asta dacă scade toate cheltuielile obişnuite cu şcoala, întreţinerea la facultăţi, drumurile, hrana. “Dumnezeu când îţi dă un lucru de făcut, îţi dă mai întâi puterea şi mijloacele necesare. Nu îţi cere mai întâi să urci Golgota! Trebuie să îndrăzneşti, să te laşi în mâna lui Dumnezeu. Cei care s-au încrezut în Domnul nu au dat faliment, ei tot au ieşit biruitori şi împliniţi la sfârşit”, completează bărbatul, care este de părere că în România nu numai agricultura te ajută să supravieţuieşti, ar putea-o face şi industria, el fiind, cum am mai spus, inginer care nu mai practică meseria. “Industria trebuie repusă pe picioare. Alături de agricultură, ele să fie aripile cu care România să zboare din nou”, a adăugat la final vrednicul părinte Neculai Popa.
Copiii Popa, cu o mână pe sapă şi cu alta pe mapă (a şcolilor pe care le urmează)
Se poate spune că familia Popa e o parte din România tăcută, România profundă. Sunt un fel de Brâncoveni ai zilelor noastre. Când au aflat câţi copii au, autorităţile locale, inclusiv cele bisericeşti din părţile locului, şi nu numai, au îndrăznit să le ofere sprijinul. “Nu este ceva să ne lipsească. N-am acceptat ajutor niciodată. A venit şi biserica acum câţiva ani şi am spus să dea la cei care au nevoie şi nu pot să muncească…Dacă ne ajută şi copiii la agricultură? Cum să nu, fiecare îşi face partea lui, la tot ce e nevoie. Cei mici mai mult în joacă, au şi ei grădina lor, cei de vârsta liceului sunt baza”, a spus părintele erou Neculai din Roznov. ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a fost impresionat de povestea lor. “În ciuda multor lucruri exterioare reprobabile, naţiunea română se arată o naţiune creştină. Duhul civilizaţiei, în toate componentele sale, se arată astfel manifestat…Această familie, în ciuda vremurilor care sunt şi în ciuda greutăţilor care ne ating pe fiecare, reuşeşte să rămână dreaptă, cu toţii verticali în faţa istoriei muncind un petec de pământ. Două hectare de teren. Nu întind mâna nici la autorităţile locale, nici la organismele bisericii. Şi cu braţul şi mintea lor demonstrează un adevăr, că acest lucru în cele din urmă este posibil. Şi ne întrebăm cum a reuşit Constantin Brâncoveanu să fie un şef de stat atât de harnic şi destoinic, un diplomat abil, un iubitor al românilor din afara graniţelor. Răspunsul nu poate fi decât că a avut o credinţă de cremene în Dumnezeu. Nimic altceva decât credinţa puternică în Domnul, participarea lor la viaţa parohială, implicarea tinerilor din familie în organizaţiile creştine de tineret, au dat celor doi părinţi Neculai şi Georgeta forţa să răzbată în lume, să arate că acest lucru este în cele din urmă posibil. Cei mai mulţi dintre românii care nu au copii sau au un singur copil zic: e prea grea viaţa, suntem prea săraci, avem prea multe lucruri de făcut, nu ne putem permite să avem mai mulţi copii. Însă Dumnezeu a binecuvântat această zonă a ţării, prin slava numelui său, cu familii cu mulţi copii. De aceea i-am cerut PF Daniel, Patriarhul României să binecuvânteze acordarea celor două ranguri bisericeşti acestei familii. Le urez să se bucure de mulţi nepoţi, care deja au început să vină”, a spus ÎPS Teofan. Mulţi ani trăiască, i-au cântat în cor miile de credincioşi prezenţi la Sărbătorile Iaşului.
Cincisprezece porumbei pe cerul Iaşului
I-am urmărit după ce au coborât de pe scenă. Îmbrăcaţi în costume populare, parcă coborâseră din frescele lui Tonitza de la mănăstirea Durău. Le lipseau doar opincile. Încolonaţi, ca la şcoală, îl urmau pe preotul lor din localitatea Roznov. Au stat cuviincioşi la rând să se închine. Apoi au plecat cu capul plecat spre casă, adulmecând parcă încă de pe acum înălţimile munţilor, scrutând zarea senină, pământul ce urmează să-l lucreze din urmaşi în urmaşi, în vecii vecilor. Nu e o exagerare, pentru familia Popa din Roznov, un stol de porumbei albi au străbătut cerul Iaşilor. Coincidenţă sau nu, erau cincisprezece, atât cât numără şi părinţii cu pruncii lor din munţii Neamţului.
