Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La marginea Clujului există o zonă în care englezii vin să filmeze documentare de speriat Vestul, ONG-urile experimentează proiecte de integrare socială, autoritățile ascund în barăci comunități de romi alun¬gate din centrul orașului, iar romii acuză autoritățile de discriminare. Este formată din două cartiere, Dallas și Cantonului, așezate pe malul gropii de gunoi de la Pata Rât și care trăiesc din ce aruncă restul orașului.
Meseriile de bază ale cartierului
Locuitorii din strada Cantonului trăiesc în locuințe-container date de primărie sau în barăci mici, din lemn, izolate cu pături sau covoare. De cele mai multe ori, familii cu mulți copii dorm în unu sau două paturi. Majoritatea sunt „culegători”, și groapa de gunoi este totul pentru ei: ,,Aici trăim, de aici ne îmbrăcăm, de aici mâncăm noi și copiii noștri”, ne spune o mamă. „Suntem frați gemeni cu șobolanii”, explică unul dintre veteranii carti¬erului. Cerșetoria și prostitutia sunt alte două activități care aduc venituri celor de aici. ,,Viitorii infractori! Deja foarte multe fete practică prosti¬tuția, este trist și rușinos”, comentează bătrânul din strada Cantonului. Dar există și oameni care muncesc: din spusele localnicilor, din totalul de aproximativ 400 de oameni care locuiesc în cartier, 99 au un loc de muncă.
Prea săraci ca să ajungă la școală
„Sărăcie lucie, fiecare se descurcă cum poate” – descrie situația o femeie cu nouă copii. Ajungem la capitolul școală și loc de muncă. Aflăm astfel că fiul său cel mare, în vârstă de 21 de ani, nu muncește altceva în afară de colectarea deșeurilor de la groapa de gunoi, iar copiii nu au mai fost la școală de săptămâni bune:
,,Cu ce să îi îmbrac? Uite geaca asta le-a adus-o tatăl lor ieri, din gunoaie, bineînțeles”. Clujul este anul acesta Capitala Europeană a Tineretului.
Lecții despre nedreptate
O soluție pe care toată lumea o crede viabilă este educația. Zis și făcut! În zonă operează deja ONG-uri care au ca scop exact acest lucru, educația copiilor! Autoritățile locale, de asemenea, au luat măsuri. Perspectiva părinților, însă, este puțin mai diferită. Majoritatea copiilor de aici care merg la școală sunt înscriși la o instituție pentru elevi cu nevoi speciale – deși este greu de crezut că puștanii pe care i-am văzut bătând mingea prin Canto¬nului suferă de insuficiențe locomotorii sau psihice. Pe lângă asta, o mamă a doi copii ne-a povestit un episod sugestiv: ,,Băiatul meu a căzut și și-a rupt umărul și, când a mers la învățător să se învoiască pentru a merge la medic, acesta i-a dat două capace peste cap și l-a trimis în bancă. Ajuns acasă, copilul a început să vomite, am chemat salvarea și am ajuns cu el în spital”.
Statul - minunea care rezolvă totul
Un loc de muncă de la stat e în continuare un lucru văzut ca fiind ceva logic. De fapt, este soluția unanim acceptată și declarată de locuitorii de pe strada Cantonului: „Să vină autoritățile, să ne dea de lucru, ca să ne putem crește copiii”.
Pe droguri, încă de la 13 ani
Cuvintele „dealer” sau „droguri” sunt mult mai cunoscute puștanilor în comparație cu „Eminescu” sau „literatură”. O mamă ne povestește frământându-și mâinile: ,,De la 13 ani știu deja de dealer și droguri, nu o dată copiii mei au venit din oraș drogați. I-am bătut, i-am luat cu frumosul, însă nimic nu merge. Cel mare a avut o criză urâtă ultima dată și mi-a promis că se lasă. Acum cei doi au grijă unu de altu, se urmăresc unu pe altu, ca nu cumva unu din ei să se drogheze”.
Sursa foto Saul Pop
