x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Privaţii din Biserica Ortodoxă Română. Biserica răsculaților

Privaţii din Biserica Ortodoxă Română. Biserica răsculaților

de Alex Nedea    |    14 Iun 2016   •   18:26
Privaţii din Biserica Ortodoxă Română. Biserica răsculaților

Pentru prima dată în istorie, în rândul Bisericii Ortodoxe Române s-a petrecut o schismă. Nemulţumiţi de  abuzurile petrecute sub tutela Patriarhiei Române un grup de preoți au plecat și și-au făcut o biserică paralelă. Ulterior au afiliat-o Patriarhiei Ortodoxe din Ucraina.

Când a fost uns preot, Claudiu Vasilache a jurat să-l slujească pe Dumnezeu o viață întreagă. Fie ce-o fi! Nu avea de unde ști în tinerețea lui ce vânturi vor bate la un moment dat la vârful Bisericii Ortodoxe Române. Părintele Vasilache a început de jos, într-o parohie săracă dintr-un sat prăpădit din Moldova. Dar a reușit repede să se facă iubit de oameni, iar vestea preotului cu vorbe cu tâlc și sfaturi care ajung la inima credinciosului au depășit repede vatra satului și s-a dus hăt până la Iași, până la Suceava și până la Piatra Neamț. Veneau la el la biserică oameni din toate colțurile Moldovei, unii de la sute de kilometri.  Biserica lui mică, dintr-o parohie fără renume, devenise deodată neîncăpătoare. Iar lucrul ăsta, credea pe atunci, nu avea decât să-i mulțumească pe ierarhii lui. Lucrurile așa păreau, mai ales când primise vizita noului său șef.

„După inspecție, Preasfinția Sa a făcut o ședință la protoerie, erau acolo 100 de preoți, și a spus: singurul care a ieșit bine la inspecție a fost preotul Vasilache, pentru că l-am găsit lucrând și așa mai departe”, povestește acum părintele. Apoi însă lucrurile s-au schimbat radical. La nici doi ani de la acele laude, era deja propus pentru caterisire. E convins că i s-a tras de la refuzul de a „unge” mecanismele superioare lui. „S-a ajuns repede la concluzia că, dacă am atât de mult succes, sunt și un preot bun de jumulit. Și am primit vizita unui consilier la mine acasă care a început să îmi dea povățuiri despre cum ar trebui să fac eu ca să fiu bine văzut. Mi-a zis: «Nu ar strica totuși să te duci să dai niște bani!»”. A refuzat să dea șpagă considerând că nu are de ce să gratuleze pe nimeni.

Caterisirea. Şi povestea de după

La scurt timp i s-a cerut să plece. Cineva umblase la dosarul lui și se agățase de un pretext: fusese divorțat, iar preoți divorțați sunt la dispoziția episcopilor. Ei decid dacă sunt păstrați sau sunt alungați. Și, deși în toată țara existau preoți divorțați care chiar au fost promovați, el a fost dat afară din biserică. Ajunsese într-o situație disperată: fără serviciu, fără casă, fără posibilitatea de a asista la o slujbă. Era prigonitul episcopului și preoții se fereau să se asocieze cu el.

„După 20 de ani de preoție eram total rătăcit și nu știam cum să mă conduc spre mântuirea proprie”. Și totuși a găsit drumul. A fost greu. A trebuit să o ia de a zero. Și-a făcut o asociație religioasă și a început construcția unei mici biserici într-un sat de lângă Roman, Secuienii Noi, cu doar câteva zeci de familii. Apoi, pentru că în România BOR avea monopol, a căutat în alte țări ortodoxe pe cineva care să îl ia și pe el sub tutelă. Așa a ajuns la Cernăuți, în Ucraina, la Biserica Adevărat Ortodoxe a Kievului și a Întregii Rusii. A primit aprobarea de a face în România un vicariat, devenind vicarul Mitropoliei Cernăuților și Bucovinei de Nord pentru România. Imediat au venit la el preoți sătui de abuzurile Bisericii Ortodoxe Române, dornici să slujească la el. Și pentru că avea deja foarte multe cereri de preoți din România care doreau imediat să se afilizeze, preotul Vasilache a trebuit să se extindă imediat la rangul de Mitropolie.

Dar pentru asta a trebuit să îmbrace haina călugăriei, jurând să trăiască în sărăcie și castitate tot restul vieții și devenind astăzi Înaltpreasfințitul Mihail, Mitropolitul Bisericii Adevărat Ortodoxe a Kievului și a Întregii Rusii din România. Românii credincioși au continuat să vină la el căci din punct de vedere liturgic nu e nicio diferență majoră între Biserica de la București și cea de la Kiev: „ Singura diferență era că ei țin sărbătorile ținând cont de calendarul pe «stil vechi», noi pe «stil nou». Dar s-a găsit o soluție în Sinod și am primit acceptul ca noi să ținem calendarul după conștiință, în speranța că se vor unifica într-o zi aceste diferențe. Calendarul nu e o dogmă, calendarul e un lucru omenesc, perfectibil”, spune actualul Mitropolit Mihail.

 

 

Atacurile BOR

 

Duminică de duminică biserica lui e plină. Vin oameni din împrejurimi pentru a asculta o slujbă frumoasă și pentru a primi un sfat bun. Înaltpreasfințit sau doar preot, Claudiu Vasilache a rămas același. Oamenii zic că vorbește mai puțin despre câți bani trebuie dați bisericii și mai mult despre ce trebuie să ofere spiritual oamenii Celui de Sus. 

„Eu am colindat un sfert din bisericile din țara asta și de multe ori mi  se spune: asta costă atât, asta costă atât. Mie nu-mi place asta, biserica nu e o piață. Bisericile sunt ale noastre, ale poporului, pentru că strămoșii noștri de la Ștefan cel Mare încoace le-au făcut și sunt moștenirea lor”, spune unul din enoriașii veniți la slujba fostului părinte Vasilache. „Eu mă rog la Dumnezeu la biserică să îndepărteze mafia din Guvern, de la Președinție, din Parlament și din Biserica ortodoxă Română. Repet: și din Biserica Ortodoxă Română”, exclamă un alt bărbat.

Actualii preoți afiliați bisericii ucrainiene spun că reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române au început un atac furibund împotriva nou înființate Biserici  care le face acum concurență. Mai întâi au înființat o parohie paralelă peste drum de biserica Kievului, în fosta școală din sat. Aici ar trebui să se țină slujbe în fiecare duminică, dar în duminica în care au fost reporterii Jurnalului Național am era lacătul pus pe ușă, din lipsă de enoriași. Preotul fusese cu o zi înainte și nu a mai catadicsit si vină și la liturghie că nu ar fi avut oameni. Cu toate acestea, lângă biserica improvizată în școală se face o ditamai biserica, nou nouță, ca să eclipseze bisericuța preotului Vasilache. De parcă numărul de credincioși se face în funcție de mărimea lăcașului de cult. Investiția care are toate șansele să fie de pomană e făcută bineînțeles din bani publici, de la Guvern.

 

"S-a ajuns repede la concluzia că, dacă am atât de mult succes, sunt și un preot bun de jumulit. Și am primit vizita unui consilier la mine acasă care a început să îmi dea povățuiri despre cum ar trebui să fac eu ca să fiu bine văzut”, preotul Vasilache

 

„Eu am colindat un sfert din bisericile din țara asta și de multe ori mi  se spune: asta costă atât, asta costă atât. Mie nu-mi place asta, biserica nu e o piață. Bisericile sunt ale noastre, ale poporului, pentru că strămoșii noștri de la Ștefan cel Mare încoace le-au făcut și sunt moștenirea lor” enoriaş

Biserica Adevărat Ortodoxe a Kievului și a Întregii Rusii i-a dat aprobarea preotului Vasilache să facă în România un vicariat, devenind vicarul Mitropoliei Cernăuților și Bucovinei de Nord pentru România.

 

Ce spune legea

Legea Cultelor din 2006, care reglementează libertatea religioasă în România, reglementează cum poate lua naştere un nou cult sau cum poate fi înfiinţată o biserică privată.   Legal, un cult poate lua naştere printr-o Hotărâre de Guvern, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor. Potrivit articolului 18 din legea cultelor, „asociaţia religioasă care solicită recunoaşterea calităţii de cult va formula o cerere în acest sens la Ministerul Culturii şi Cultelor, însoţită de următoarea documentaţie: dovada că este constituită legal şi funcţionează neîntrerupt pe teritoriul României ca asociaţie religioasă de cel puţin 12 ani şi listele originale cuprinzând adeziunile unui număr de membri cetăţeni români cu domiciliul în România cel puţin egal cu 0,1% din populaţia României, conform ultimului recensământ“. Practic, cu 20.000 de semnături, orice asociaţie religioasă ar putea avea recunoaştere şi remunerare din partea statului român. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel, iar demersurile se dovedesc a fi de cele mai multe ori greu de dus la bun sfarşit

 

×