Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este o frumoasă şi veche biserică din lemn unde astăzi slujeşte un tânăr preot. Locaşul sfânt veghează asupra vieţii şi morţii în satul Osoi din judeţul Cluj de circa 200 de ani. Aşezat pe o coastă de deal, este locul unde i-a fost adus trupul neînsufleţit şi i s-a ţinut slujba de înmormântare lui Maftei Pop (1804-1952), românul trecut în acte ca decedat la 148 de ani (vezi foto). Iată ce a povestit femeia care l-a găzduit în ultima noapte de înainte de a trece în lumea umbrelor. Maria Sabou, martora acelui eveniment, avea pe atunci 12 ani. Ea a văzut seara cum Maftei s-a culcat liniştit ca un prunc, afară, în poiata animalelor, iar dimineaţa, cei din familia sa, ce îl găzduia de ceva vreme, l-au găsit rece. Mai bine de un secol distanţă, badea Maştei, cum îi ziceau localnicii, condusese la groapă sute de săteni, fiind singurul bărbat parcă evadat în timp ce trăise evenimentele satului în lunga lor desfăşurare, contemporan cu străbunii, dar şi cu stră-strănepoţii satului, care şi ei aveau să se ducă la un moment dat. Iar Pop a rămas ca un martor al lui Dumnezeu pe pământ până în martie 1952. Rozalia Ciupe mai aminteşte că Maftei îşi dădea seama că e rău să fii singur: „Aveam eu doi fraţi holtei (neînsuraţi). Şi el zicea: Însuraţi-vă, să aveţi şi voi o mamă, adică mama soacră”, povesteşte femeia. Se săturase singur, fără familie, într-un loc străin. Dar până la urmă s-a învăţat şi l-a considerat ca al lui, însă dorul de rude nu s-a ostoit. Chiar dacă a trăit singur, moş Maftei a fost condus pe ultimul drum de tot satul. „Eu despre „Maştei” aflasem că era din Valea Loznii. 140 de ani am ştiut că a avut. A murit la vecina mea, în poiată. Oamenii satului i-au cumpărat sicriu, l-au schimbat de haine. L-au aranjat, tuns bărbierit. Cum au putut. L-au îngropat cu preot, creştineşte”. Locul său de veci e situat în curtea unui sătean. Nenea Mihai mi l-a arătat. „Uite aici e îngropat”, în grădină la Nicolae Ciupe. Însă crucea n-a mai rezistat, a putrezit. Dar am reperat locul şi l-am fotografiat. Acolo veniseră oamenii care au ţinut să-l însoţească pe ultimul drum pe „nemuritorul din Osoi (Cluj)”.
Istoricul locaşului sfânt unde a fost adus trupul neînsufleţit al românului de 148 de ani
Pentru că despre Moş „Maştei” am mai vorbit, vă vom descrie biserica din satul său, un obiectiv deosebit de important ce merită atenţia în mod separat. Iată ce frumoasă poveste are acest locaş. Aşezată în partea de nord a localităţii, a fost construită în anul 1800 din lemn de stejar şi acoperită cu şindrilă. Totul s-a realizat la îndemnul unuia dintre săteni şi prin contribuţia credincioşilor. În 1821, pe vremea lui Tudor Vladimirescu, pe când preot era Lup Pop, biserica a fost zugrăvită, intrând de atunci în folosinţă până în zilele noastre. În tinda locaşului am văzut plăcuţa ce a rămas până astăzi şi pe care este inscripţionat faptul că toate acestea s-au petrecut în timpul împăratului Franz Iosif al Austro-Ungariei. Între anii 1823 şi 1836, aici a slujit preotul Ioan Popovici, care venise din Moldova. Între 1837 şi 1939, paroh a fost Vasilică Pop, care în cele din urmă a trecut la religia greco-catolică şi a plecat din sat. În continuare, iată, pe ani, slujitorii celor sfinte ce s-au perindat la „cârma” bisericii de lemn din Osoi. Grigore Pop (1839 - 1875) a câştigat dragostea neţărmurită a sătenilor şi prin faptul că a construit o şcoală în 1851, lăcaş care ulterior (în 1881) a fost dărâmat de fiul său. Pantelimon Pop (între 1883 şi 1924) a fost primul preot ce a avut grijă decenii la rând de longevivul Maftei Pop, care ajunsese în localitate sosind din comuna Lozna, o regiune învecinată, astăzi situată pe teritoriul judeţului Sălaj. Tot parohul a fost cel care i-a determinat pe enoriaşi să strângă bani şi să cumpere în anul 1903 o casă cu grădină frumoasă în centrul satului. Câteva din camere au fost utilizate drept săli de clasă pentru învăţământul confesional, celelalte fiind utilizate ca locuinţă de învăţătorul din sat. S-a ajuns însă în situaţia ca în anul 1896 au trecut la religia greco-catolică 19 familii. În anul 1930, biserica a fost acoperită cu şindrilă de brad. Preotul Ioan Pintea a venit aici în 1942 şi, cu ajutorul sătenilor, a reuşit ca în 1950 să acopere cu tablă turnul bisericii. Cinci ani mai târziu a separat casa parohială de şcoală. În 1956, „plaga sectarismului”, cum se zicea la acea vreme, a ajuns şi în satul Osoi: cinci familii au trecut la penticostali.
Revenind la „Nemuritorul” Maftei Pop trebuie să amintim faptul că preotul care a ţinut slujba şi s-a ocupat de toate necesare îngropării creştineşti a acestuia în curtea unui sătean a fost Ioan Pintea, un slujitor al celor sfinte, destoinic, datorită căruia Maftei Pop a avut parte de un respectabil ceremonial de înmormântare, ca un adevărat erou al satului şi chiar al României. Pentru că e posibil să fie chiar singurul pământean ce are trecut în actul de deces ca vârstă a trecerii în nefiinţă 148 de ani!
Citeşte şi: A băut, a fumat, a trăit 148 de ani. Secretele românului care deţine recordul naţional de longevitate
NEMURITORUL DE LA CLUJ. Românul ce a trăit 148 de ani. Record naţional de longevitate dovedit prin acte
