CNADNR nu munceşte, dar greşeşte de 90 de milioane de euro

România nu are autostrăzi, dar are regi ai asfaltului şi programe naţionale de infrastructură. România nu are legislaţie pe măsură, dar are pretenţii de ţară europeană. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR) se face că lucrează cu bani europeni, dar plăteşte bani de la buget pe greşeli de milioane de euro. În şapte ani de fonduri ISPA, companiei i s-au cerut despăgubiri de peste 87 de milioane de euro! Beneficiarii sumelor ge­neroase sunt constructorii. Banii nu sunt daţi pentru lucrări. Milioanele de euro sunt doar speculaţii pe  "întâmplătoarele" greşeli tehnice ale CNADNR. Sumele sunt grandioase şi de asemenea neimpozabile! Conform Codului Fiscal românesc, banii ceruţi în astfel de cazuri de constructori sunt catalogaţi ca "despăgubiri" şi nu sunt "taxaţi" de stat.

Jurnalul Naţional vă prezintă culisele unei afaceri de succes, derulate pe proiecte europene. Beneficiarii sunt toţi cei implicaţi, de la angajaţii companiei până la avocaţi sau constructori. Singurii care pierd sunt românii plătitori de taxe. Totul porneşte de la clauzele Federaţiei Internaţionale a Inginerilor Consultanţi (FIDIC), clauze ce impun ca disputele apărute între părţi (n.r. – companie şi constructori) să fie soluţionate de Comisia de Adjudecare a Disputelor (CAD). Comisia emite de cele mai multe ori decizii prin care constructorilor li se recunosc sume fabuloase. Pentru a schimba astfel de soluţii trebuie să se ajungă în faţa instanţelor internaţionale de arbitraj, unde cu greu se pot modifica deciziile iniţiale. Se întâmplă exact ca în cazul înaintării unui recurs în instanţele româneşti, unde în 95% din dosare este păstrată soluţia instanţei de fond. Bineînţeles că, în astfel de cazuri, în care miza o reprezintă banii statului, nimeni nu vrea să schimbe nimic. Din specularea greşelilor CNADNR în implementarea proiectelor cu bani europeni, toată lumea are de câştigat. Astfel, constructorul vine cu sume incredibil de mici şi câştigă o licitaţie. Acesta ştie că CNADNR este o "vacă bună de muls", care are proiecte slabe, dar şi angajaţi pe măsură, care se ocupă cu implementare proiectelor şi care fac, la rândul lor, multe greşeli. Mai departe, consultantul câştigă la rându-i un anumit procent din sumele suplimentare cerute de constructor.

De cele mai multe ori, respon­sabilii din companie, dar şi funcţionarii care se ocupă cu implementarea proiectului răspund greşit la cererile constructorului sau nu răspund deloc. Astfel, în mod intenţionat, constructorului i se servesc direct şi fără emoţii despăgubirile de milioane. Bine­înţeles că, în schimbul tăcerii sau al întârzierii răspunsurilor, au şi ei, funcţionarii, partea lor din sumele solicitate de constructor. Apoi, membrii CAD, care sunt şi ei oameni, trebuie plătiţi pentru serviciile lor. În fine, avocaţii constructorilor au şi ei de câştigat. Ei intermediază la rândul lor procente din sumă sau câştigă pur şi simplu sume importante din procesele CNADNR. Singurii care pierd sunt românii de rând, noi cei care ne înghesuim să ne plătim impozitele pe care le topesc ulterior "băieţii deştepţi" din companie. Gurile rele vorbesc că procentul plătit ca şpagă urcă până la 20%-30% din sumă. Până la urmă sunt bani pentru toată lumea! Constructorul este fericit că primeşte nişte bani nemunciţi şi neimpozabili. Tot ce trebuie să facă este să prindă CNADNR cu un proiect slab. Ulterior, pe bună dreptate, îi face companiei o notificare de claim, iar de aici banii pot intra în buzunarele tuturor sub diverse forme. Fie se creşte preţul contractului în Consiliul Tehnico-Economic în schimbul unui procent mai mic, fie se ajunge la Comisia de Adjudecare a Disputelor, şi banii se împart între "specialiştii" CNADNR, care se fac că se apără, consultanţi şi constructori. Fie după decizia CAD se "negociază" o sumă agreată dinainte atât de comisia de negociere a CNADNR, cât şi de constructor. Dovada acestor afaceri profitabile şi neimpozabile sunt nenumăratele vile şi vacanţe exotice pe care şi le permit săracii şefi bogaţi ai companiei. Acest sistem care funcţionează de ani în şir nu se va modifica atâta vreme cât sunt sume fabuloase în joc. Soluţia o reprezintă schimbarea modelelor de contract care nu sunt adaptate la legislaţia românească. De altfel, în 2008 a existat o astfel de propunere venită din partea Direcţiei Juridice a CNADNR, fără nici un rezultat însă.

Neadaptarea legislaţiei la pretenţiile europene şi greşelile companiei au fost cuantificate de-a lungul anilor în facturi generoase. Proverbul românesc cine nu munceşte nu greşeşte nu este valabil şi în cazul CNADNR. Compania nu munceşte, dar greşeşte de milioane de euro. 

Dacă CNADNR nu a învăţat să îşi rezolve problemele cu legislaţia, au învăţat constructorii cum să o folosească. Claim-urile (n.r. – pretenţii) obţinute prin decizii ale Comisiei de Atribuire a Disputelor (CAD) sunt de ani întregi afaceri de succes. Nu există lucrare pe contract ce se încadrează la claim-uri care să nu fi fost speculată. În spatele acestor afaceri, noi, românii, plătim însă şi casele internaţionale de avocatură. După ce CAD acordă claim-uri de zeci de milioane de euro în favoarea constructorilor, CNADNR trebuie să se apere la curţile internaţionale de arbitraj, procese care costă destul de mult, de ordinul milioanelor de euro. Jurnalul Naţional a cerut CNADNR totalul sumelor plătite pe claim-uri din 1990 până în prezent. Nu a fost posibilă o astfel de cuantificare, astfel că au fost calculaţi anii 2003 – 2010. "Valoarea totală a disputelor pentru care anreprenorii au solicitat decizia CAD în cadrul contractelor ISPA, în perioada 2003-2010, este de aproximativ 87.335.728 de euro, aceştia având în plus şi diverse alte revendicări necuantificate ca valoare totală", a precizat biroul de presă al CNADNR. În urmă cu câteva zile, Jurnalul Naţional a arătat că pentru varianta ocolitoare a Sibiului, un astfel de claim poate scoate din bugetul companiei 11 milioane de euro. Suma reprezintă jumătate din va­loarea lucrării plătite de statul român. Mai departe, numai reabilitările de drumuri naţionale realizate din fonduri ISPA au scos din buget milioane de euro. Spre exemplu, în urma pretenţiilor solicitate de constructor pentru reabilitarea DN 1, porţiunea dintre Braşov – Şercaia, valoarea claim-urilor plătite de companie a fost de aproape 5.000.000 de euro. Porţiunea imediat următoare a DN 1, între Şercaia şi limita judeţelor Braşov şi Sibiu, a costat statul român alte 2.300.000 de euro, fără TVA.

Aproape 2.600.000 de euro s-au dat pentru aceleaşi claim-uri pe DN 1, în apropiere de Vestem. Patru decizii ale CAD în privinţa lucrării de lărgire pe patru benzi a DN 5 obligă CNADNR la plata a alte 2.000.000 de euro. Compania nu a plătit încă aceste sume, disputa soluţionându-se în instanţele internaţionale de arbitraj. Pentru reabilitarea DN 6, secţiunea Craiova – Drobeta Turnu-Severin, Craiova – Filiaşi CAD a emis patru decizii prin care CNADNR trebuie să plătească constructorului aproape 23 de milioane de euro. Compania se judecă în instanţă pentru această sumă. Peste 400.000 de euro ar trebui să plătească CNADNR pentru un alt sector al aceluiaşi DN 6. Aproape 6 milioane de euro au cerut constructorii pentru alte două secţiuni din DN 6. Pentru Bahna – Mehadia, CAD a emis cinci decizii prin care constructorul este îndreptăţit la plata sumei de 4.300.000 de euro, iar pentru secţiunea Mehadia – Domaşnea, CAD a emis trei decizii prin care impune CNADNR la plata a 1.500.000 de euro.