"Barbata" care i-a salvat pe pasoptisti

Eroina nationala sau femeie de moravuri usoare care, sub aparenta unui gest eroic, a actionat doar pentru a-si salva de la pierzanie amantul?

Aceasta este intrebarea. Cu o biografie plina de hatisuri, burgheza casatorita din interes, Ana Ipatescu, a reusit cu un singur gest, in 1848, sa dejoace contrarevolutia care ameninta miscarea de eliberare initiata de pasoptisti.
ALEXANDRU NASTASE

In iunie 1848, societatea secreta "Fratia", avandu-i printre membri pe Nicolae Balcescu, fratii Golescu, Ion Heliade Radulescu, C.A. Rosetti sau I.C. Bratianu declansau revolutia in Tara Romaneasca, citind o proclamatie pentru libertate si dreptate pe campia de la Islaz, din afara Bucurestilor. In scurt timp, revolutionarii preluau puterea si formau guvernul provizoriu. Insa, cu tot sprijinul popular, revolutionarii nu s-au pus de acord cu privire la programul de guvernare. Ezitarile si neintelegerile au condus la organizarea de catre marii boieri a unei contralovituri, cu sprijinul armatei. La 19 iunie, guvenul provizoriu era arestat cu complotul coloneilor Odobescu (fost ministru al armelor) si Solomon. Norodul adunat pe strazi a batut, resemnat, in retragere. "In acel moment de disperare, dinspre Podul Mogosoaiei navaleste tanara eroina Anica Ipatescu. O faptura inalta, palida ca moartea la chip, cu ochii aprinsi si buclele aruncate pe spate. Doua pistoale incarcate sunt in mainile ei. Striga din toate puterile: "Moarte tradatorilor! Tineri, curaj, salvati libertatea!"" In acel moment, insufletiti parca de gestul femeii, oamenii iau cu asalt palatul domnesc, ii imping inapoi pe militari, patrund in palatul domnesc si elibereaza guvernul din mainile tradatorilor. Gazetele saluta gestul, se scrie chiar si o balada pentru a elogia curajul femeii. Ce se ascunde insa in spatele gestului Anei Ipatescu? Dragoste de tara si de popor, incredere in cauza Revolutiei pasoptiste sau o iubire tainica si adultera pentru unul dintre cei arestati, Nicolae Golescu?

Fiica de burghez

Exista foarte putine documente si marturii despre Ana Ipatescu. Informatii despre persoana sa apar succint in memoriile lui Ion Heliade Radulescu, Ion Ghica sau in unele note ale unor oameni ai vremii, precum Grigore Zossima, Al. Christofi, Al. Pelimon sau C.D. Aricescu. Ana Ipatescu s-a nascut in anul 1805, la Bucuresti, in mahalaua Olarilor. In fapt, numele sau era Ipatescu, asa cum rezulta din actul de casatorie din 1832. Era fiica unui negustor, Atanasie Ghiulerasa carcserdarul. Mic dregator domnesc si comandant de subunitate de cavalerie usoara, tinea o cafenea si se ocupa si cu negustoria, izbutind sa faca avere. Mama sa se numea Catinca si mai fusese casatorita, inainte de a se cununa cu tatal Anei, avand si doi copii din prima casatorie. Parintii s-au despartit, tatal sau recasatorindu-se cu o burgheza, Safta. Mama vitrega i-a facut zile fripte tinerei, intre altele refuzand sa o lase sa mearga la scoala. Cu toate dificultatile, Ana a reusit sa termine scoala normala la Bucuresti, spre deosebire de sora sa mai mica, Margioala. Tanara a plecat de acasa in 1827, casatorindu-se un an mai tarziu cu Ivancea Dimitriu, zis "Ulieru", un arendascare s-a grabit sa puna mana pe zestrea sotiei. Casatoria s-a desfacut in 1831, din cauza "mizeriilor zilnice" pe care i le facea sotul. La despartire, acesta a facut tot posibilul sa ramana in posesia zestrei Anei. In acelasi an - 1831 - a murit si tatal sau. Moartea acestuia i-a adus Anei alte probleme: unul dintre fostii argati ai acestuia a deschis un proces incercand sa puna mana pe averea defunctului. Au urmat doua lungi judecati care o amenintau sa ramana pe drumuri, saraca lipita.

Casatorie din interes

La numai un an de la aceste evenimente, Ana se va casatori cu Nicolae Ipatescu, functionar la Departamentul Vistieriilor. In familia Ipatescu era o ambianta favorabila maselor largi, ambianta in care s-a integrat si Ana. Numeroase amintiri despre acele vremuri, publicate ulterior, arata relatia ca o casnicie din interes, iar pe eroina, ca pe o femeie de moravuri usoare, o parvenita interesata doar de averea si pozitia in societate a sotului. Cronicile timpului si unele manuscrise ale epocii o arata pe Ana interesata de activitatile sotului, fiind nelipsita de la sindrofiile la care acesta participa in calitate de functionar al statului si, dupa 1840, de reprezentant al Vistieriei Statului. Unii istorici sunt de parere ca Ana l-a insotit pe Ipatescu si la intalnirile societatii secrete "Fratia", unde i-a cunoscut pe cativa dintre viitorii participanti la Revolutia din 1848 si membri ai viitorului Guvern provizoriu. Aceste vizite, foarte dese, ar putea oferi o cu totul alta interpretare evenimentelor din 19 iunie 1848: gestul femeii nu a fost motivat de un simtamant patrotic, ci de o iubire pamanteana pentru unul dintre revolutionarii arestati si sechestrati in palatul domnesc. Cercetatori din cadrul Academiei Romane si Muzeului National de Istorie: "Intr-adevar, cel vizat se pare ca era Nicolae Golescu. Domn pamantean, chipes si cuceritor, a fermecat-o pe tanara burgheza. Povestea de amor dintre cei doi, desi nu apare in documente sau insemnari, a starnit valuri in Bucuresti. Golescu a fost adevaratul motiv al razvratirii ei, nu cauza Revolutiei pasoptiste..."

Radiografii in presa vremii

Gazetele romanesti si cele din strainatate au salutat deopotriva, in numeroase articole, fapta Anei Ipatescu. "Algemeine Zeitung" din Augsburg (cotidian bavarez foarte raspandit in tarile in care se vorbea limba germana) relateaza evenimentele de la 19 iunie din Bucuresti: "Chiar acum, la orele 2, tumultul cuprinde strada principala. S-a facut incercarea de a se aresta intregul guvern provizoriu, dar a esuat total. O eroina a impuns multimea catre palat si, tradatorii fura prinsi, iar revolutia valaha a fost salvata". "Le Siecle" (jurnal parizian) scria pe 22 iulie, in articolul "Scrisoare din Bucuresti": "Ieri, la douasprezece si jumatate, o alta revolutie sangeroasa a izbucnit aici, dar, din fericire, poporul a inabusit-o. Odobeasca, fostul sef al militiei nationale, si Solomon, colonel al celui de-al 3-lea regiment de infanterie, au atacat, in fruntea a 400 de soldati, pe membrii guvernului care se aflau reuniti, pentru a-i lua prizonieri; dar poporul se aduna in graba, in jurul unei tinere eroine care rupse randurile soldatilor si se napusti spre palat. Multimea intra si-l aresta pe Odobeasca. Solomon fugi. Soldatii declarara ca nu vor mai trage niciodata asupra fratilor lor si ca fusesera inselati".
"Amicul poporului" - o gazeta romaneasca din Pesta: "(...) o femeie asa de barbata ca Anetta Ipatescu e vrednica ca nu numai de toti romanii, ci de toata lumea civilizata sa fie celebrata".
"Allgemeine Osterreichische Zeitung" (jurnal austriac) scria la 20 iunie 1848: "Poporul devenise manios, trebui insa, deoarece nu avea arme, sa bata in retragere. Multora le pierea treptat curajul si incepura sa se indoiasca de cauza poporului suveran, temandu-se ca libertatea, dobandita cu putine zile in urma, va fi pierduta. Altii mai curajosi incepura sa construiasca baricade, pentru a continua lupta inegala. Disperarea ajunsese de acum la un grad inalt, cand o eroina parca se napusti din nori, venind pe Podul Mogosoaiei cu doua pistoale in mana. Ea striga din toate puterile: "Moarte tradatorilor! Tineri, curaj, salvati libertatea!". Aceste cuvinte ale tinerei eroine - care este sotia unui functionar, numele ei fiind Ana Ipatescu - electrizeaza masele. Se da asaltul (...). Valahii s-au dovedit a fi eroi adevarati". Unele gazete straine au scris chiar de "ranirea mortala" a Anei Ipatescu, cautand sa faca din gestul acesteia un exemplu care sa stimuleze si alte cugete, de pe alte meleaguri

CV
A trait intre 1805 si 1875. A fost fiica de burghez si a urcat ierarhia sociala printr-o casatorie de interes, cu Nicolae Ipatescu. S-a facut remarcata prin gestul de la 19 iunie 1848, cand a condus multimea adunata in fata palatului domnesc si a infrant contralovitura pe care boierimea din Tara Rom‰neasca o pregatise impotriva revolutionarilor pasoptisti. Nu se cunosc aspecte ale vietii sale de dupa Revolutie.

Alte eroine din timpul

Revolutiei de la 1848

• Elena Varnav, eroina moldoveanca. La 24 de ani "au purtat steagul libertatilor Moldovei la anul 1848" si apoi "au trait in obscuritate", dupa cum sta scris pe o placa de mormant de la Iasi.
• Ecaterina Varga, eroina transilvaneana. Rupandu-se de clasa ei de mica nobila, a aparat, prin lupta, interesele motilor din Muntii Apuseni, ridicandu-i la razmerita, in anii premergatori Revolutiei de la 1848; supranumita "Doamna Motilor", a fost arestata in 1847 si intemnitata. A iesit in 1851 din inchisoarea de la Alba-Iulia, zdrobita sufleteste si trupeste, asa cum se intamplase si cu Avram Iancu, dupa o condamnare pentru "agitatie darza la inselare"; a incercat sa poarte jalba oamenilor in capitala imperiului austriac pentru ca apoi, refuzata, sa conduca o ceata de 30 de munteni.
  

  Vazut-ati o femee, in zioa de tradare,
  In zioa razbunarii,
  atunci cand fiecare
  Jura sa se omoare ai
  Patrii vanzatori?
  Vazut-ati, zic, femeea, cu
  trup de amazoana,
  Cu bratul de arama, cu
  inima romana,
  Cu fata-nflacarata, cu
  ochi scanteietori

  Citește pe Antena3.ro

  

  Ciuperca otrăvitoare cu dinți sau palmierul-fantomă. Cum arată cele mai ciudate plante și ciuperci descoperite în 2024

  Sburand intr-o trasura,
  ca bomba tunatoare?
  Pe ulitile toate strigand
  in gura mare:
  "La arme, frati, la arme;
  caci, vai!, suntem
  tradati!"

  Si mainile-armate la
  ceruri le inalta,
  Ca cum ar vrea sa-i ceara
  a Romaniei viata,
  Si gloria-i trecuta, si anii-i
  fortunati?

  E Ea! Este Anetta, Jan
  D’Arc-a Romaniei,
  Ce numai cu cuvantul, in
  epoca sclaviei,
  A palmuit tiranul in fata
  lui scuipand.

  Asa! e o Romana, o brava
  Eroina,
  Ce sfida ferul mortii
  s-alearga de foc plina,
  O lume spaimantata la
  arme-ncurajand.
  In negre imbracata, simbol
  de intristare,
  Ca fulger prin multime, ea
  zboara-n nerabdare,
  In fiecare mana tiind
  arme de foc.
  Parea a fi Arhanghel
  d-eterna razbunare,
  Mergand sa pedepseasca
  Sodoma-n rasculare
  Si fii neascultatori sa-i
  arza la un loc.

  La glasul ei alearga
  multimea-electrizata,
  Copii, batrani, tot omul,
  cu mana intr-armata,
  Urmeaza pe Eroul, pe
  bratul lor purtat -
  De brate erculeene
  trasura-nconjurata
  De suflete viteze, Viteaza
  escortata,
  Soseste, sare, sboara si
  eat-o la Palat.
  Oda Anei Ipatescu, aparuta in "Pruncul Romanesc", iunie 18

  CONTINUARE: Doamna de fier a scenei