Astăzi e ziua ta: Dumitru Haşegan

Directorul Institutului de Ştiinţe Spa­ţiale Dumitru Haşegan a împli­nit ieri 67 de ani. La mulţi ani!

"Să privim spre ţările dezvoltate!"
"Încă un moment aniversar. Deşi m-am «obişnuit», totuşi este un prilej să mă opresc şi să pri­vesc înapoi şi, foarte important, înainte. Privind îna­poi sunt mulţumit şi mă gândesc la 3 ani cruciali din viaţa mea: 1967, 1969 şi 1990.

1967 - Angajarea la Institutul de Fizică Atomi­că din Bucureşti-Mă­gurele. Din acel moment mi s-a deschis minunata lume a cercetării ştiinţifice şi am avut toate condiţiile să mă dezvolt pe această cale, în special prin participarea, încă de la început, la colaborări internaţionale. Am lucrat pe două direcţii: fizică nucleară în care, lucrând în colabo­ra­re internaţională la Institutul Unificat de Cer­cetări Nucleare, Dubna-Federaţia Rusă, am fost coautor la descoperirea experimentală a unui nou mod de dezintegrare naturală: emisia spontană de nuclee grele. A doua direcţie, cercetarea spaţiului cosmic. Prin participarea la Programul INTERCOSMOS, am fost Co-Investigator la experimente realizate pe orbite circumterestre la bordul a şapte sateliţi artificiali şi trei staţii spaţiale cu echipaj uman, inclusiv Investigator Principal/Coinvestigator la cinci experimente din programul ştiinţific al cosmonautului român Dumitru Dorin Prunariu.

1969 - Anul căsătoriei cu soţia mea, Livia. De-a lungul timpului am avut şansa unei vieţi de familie calde şi sigure, care mi-a asi­gurat echi­librul necesar, inclusiv pentru creşterea celor două fete. Azi, una dintre ele, Monica-Ioana, după terminarea doctoratului în fizică în USA, are un postdoc în Canada, iar cealaltă, Teodora-Corina, tocmai a terminat doctora­tul în antropologie, tot în USA.

1990 - Anul alegerii ca director al actualului Institut de Ştiinţe Spaţiale de la Măgurele. Folosind experienţa acumulată anterior, am reuşit să rea­li­zez şi să implementez o strategie care a dus la creşterea şi re­cu­noaş­te­rea institutului ca partener semnificativ în colaborările internaţionale în care ISS este partener - atât la CERN-Geneva, GSI-Darmstadt şi alte mari experimente eu­ro­pe­ne la sol, cât şi la misiuni spaţiale ale Agen­ţiei Spaţiale Europene. De­si­gur că atin­gerea acestui punct a im­pli­cat eforturi enorme, de la cons­truc­ţia co­lectivelor de cercetare până la asi­gurarea bazei materiale necesare ac­ti­vităţii la nivelul cerut de re­prezen­tarea institutului, implicit a ţă­rii, pe baze egale cu partenerii străini.

În prezent sunt Investigator Prin­ci­pal al primului experiment ro­mâ­nesc care se va realiza la bordul Sta­ţiei Spaţiale Internaţionale. Ex­pe­ri­mentul a fost selectat de Agenţia Spa­ţială Europeană - ESA, care şi fi­nan­ţează segmentul spaţial. Segmentul de sol, cu tot ce implică de la re­a­li­za­rea fizică la teste, este finanţat de un program special al ESA - Programul pentru Ţările Europene Colaboratoare, PECS. Prin acordul dintre ESA şi NASA, experimentul va fi lansat cu Naveta Spaţială ENDEAVOUR (STS-134) la sfârşitul anului 2010 de la Kennedy Space Centre, Florida, USA.

Sunt întrebat care ar fi primele trei lucruri pe care le-aş face dacă aş fi ministrul Educaţiei şi Cercetării. Întâi aş ridica ochii din «cercul în­gust» al României şi aş privi spre ţările dezvoltate, unde aş vedea că educaţia şi cercetarea sunt piloni esenţiali pentru dezvoltarea ţărilor (a se vedea deciziile USA, Germaniei şi Franţei în perioada de criză). Apoi, m-aş decide să fiu DOAR managerul domeniilor şi m-aş «bate» pentru a asigura condiţiile necesare func­ţi­o­nă­rii lor, de la legislaţie co­res­pun­zătoare la finanţare. Şi, în sfârşit, aş avea încredere în comunităţile de specialişti şi aş da autonomie maximă să se gestioneze singure, de la strategie (în cadrul strategiei naţionale) la finanţare şi funcţionare."