Criza: cine a pierdut, cine a câştigat

În timp ce criza îşi face de cap prin lume, unele ţări au scăpat de griji

După stabilizarea crizei, unii au început să se descurce mai bine decât alţii. De la ţări la corporaţii, ritmul de ieşire din criză e diferit, în funcţie de punctele forte şi vulnerabilităţile fie­căruia. Jurnalul Naţional vă pre­zin­tă care sunt câştigătorii şi care sunt pierzătorii crizei. Astăzi, faza pe ţări. Surprizele apar exact de unde te aştepţi mai puţin.

SUA, Uniunea Europeană şi Ja­po­nia, cele mai stabile şi mai puternice economii, bastioane ale securi­tă­ţii banilor, sunt printre cele mai lo­vi­te. UE are de-a face cu ravagiile da­to­riilor statelor din flancul sudic al zo­nei euro, Grecia, Portugalia, Spa­nia, Italia. La polul celălalt, Japonia suferă din cauza aprecierii yenului, ceea ce scumpeşte exporturile. Pe lângă mult-lăudatele China şi India, o serie de alte state se dovedesc adevăraţi performeri ai crizei, cum ar fi Coreea de Sud şi Brazilia.  

AUSTRALIA. Beneficiară a uno­ra dintre cele mai variate resurse na­tu­rale din lume, Australia se bucură din plin de recuperarea economiei mon­diale. Principala sa piaţă de ex­port a resurselor este China, ceea ce a ferit-o de criză. Australia a avut creş­tere economică în ultimele cinci trimestre consecutive. Cum economia sa are o evoluţie constantă şi stabilă, dolarul australian a crescut cu 27%. Reserve Bank of Australia, banca centrală a ţării, estimează o creş­tere de 4% până la finele lui 2012.

CANADA. Economia canadiană a urcat cu 6,1% în primul trimestru al anului faţă de cele 4,9% înregistrate în ultimele trei luni din 2009, potri­vit datelor oficiale. În acest an va creşte cu 3,5%, potrivit unui sondaj comandat de guvernul acestei ţări printre analiştii privaţi. Estimarea este chiar mai optimistă faţă de cea anterioară de 3,1% sau faţă de cea de 2,6% pe care este fundamentat bugetul. Resursele energetice sunt principalul suport pe care se bazează ţara. În plus, băncile au avut o supraveghere mult mai bună decât a celor din SUA, astfel că situaţia lor a fost diametral opusă celor americane. Canada a fost singurul stat din G7 care a înregistrat o creştere a locurilor de muncă până în martie, potrivit Dow Jones. Deşi pachetul de stimulare fiscală a dus la un deficit-record de 47 de mi­liarde de dolari canadieni anul trecut, acesta este doar puţin peste 3%.

BRAZILIA. Condusă de Luiz Ina­cio da Lula, Brazilia apare acum ca una dintre învingătoarele crizei. Eco­nomia sa a crescut cu 9% în pri­mul trimestru faţă de primele trei luni din 2009. Brazilia a performat chiar mai bine decât estimarea medie de 7,6% a economiştilor. Petrolul, Amazonia şi uriaşele zăcăminte ale ţării sunt principalele puncte tari. Gigantul de stat Petrobras a ajuns una dintre cele mai mari companii petroliere din lume, acţiuni la el deţinând inclusiv miliardarul George Soros. Numai Petrobras are un plan de investiţii de 220 de miliarde de dolari până în 2014. În plus, miliardarul autohton Eike Batista, cel mai bogat brazilian, deţine prin holdingul EBX o avere de 27 de miliarde de dolari şi unele din­tre cele mai mari companii mi­nie­re, petroliere şi energetice din ţară, res­pectiv MMX Miner, OGX Pe­tro­leo & Gas Participacoes SA şi MPX Energia.

CHINA. Beneficiară a celei mai mari rezerve valutare din lume, 2 trili­oa­ne de dolari, China a navigat cel mai uşor prin criză. Anul acesta, Ban­ca Mondială vede cea mai mare eco­no­mie asiatică urcând cu 9,5%, după ce a avut creştere de 11,9% în primul tri­mestru. Băncile, majoritatea de stat, au continuat să dea credite, iar ce­rerea internă şi mâna de lucru ief­ti­nă au ajutat China să ajungă unul din­tre cei mai importanţi actori de pe Glob. Anul trecut, China a depăşit Ja­ponia şi a ajuns a doua economie mon­dială, dar şi cea mai mare piaţă auto. Totuşi, nici China nu e lipsită de pe­ricole: supraîncălzirea economiei, creş­terea mare a preţurilor la terenuri in­dică un început de bulă imobiliară. Adiacent, China are de înfruntat furia comunităţii internaţionale, deoarece ţine yuanul la un curs fix faţă de dolar. Atât SUA, cât şi UE au acuzat China că prin această strategie încearcă să-şi subvenţioneze ilegal exporturile. La un yuan apreciat, acestea sunt mai scum­pe, deci mai puţin competitive. Pro­fitând de scăderile mondiale de anul trecut, giganţii energetici chinezi au cumpărat companii din întreaga lu­me. Sinopec a investit 8,8 miliarde de dolari în Addax Petroleum, China Na­tional Petroleum (CNPC) a injectat 4,4 miliarde de dolari în Ve­ne­zuela şi 3,3 miliarde într-o subsidiară a KazMunaiGaz.

INDIA. Pranab Mukherjee, mi­nis­trul de Finanţe indian, vrea o creş­te­re a economiei de 8,5% în anul fiscal 2010-2011 şi ţinteşte o creştere de mi­nimum 10% în anii următori. Aproa­pe două treimi din exporturile in­diene sunt făcute către America de Nord, Europa şi Japonia. Ţara se spri­ji­nă pe trei coloşi industriali, Tata, Re­lliance şi Mahindra. Tata chiar s-a extins în Occident, după ce a cum­pă­rat mărcile Jaguar şi Land Rover din Marea Britanie, de la Ford. ArcelorMittal este cel mai mare grup siderurgic mondial. India este ţara externalizării de servicii şi un com­petitor pe măsură pentru Sillicon Valley prin centrele de lângă Ban­galore.

COREEA DE SUD. Banca Centrală a Coreii a mai ridicat o dată estimarea privind creşterea economică pentru acest an de la 4,6% previ­zio­naţi în decembrie 2009 la 5,2%. Coloana vertebrală a ţării este Hyun­dai, care pro­du­ce de la oţel la nave ma­ritime până la autoturisme şi elec­tro­nice. Ad­i­ţio­nal, ţara este leagănul al­tor companii foarte competitive: Dae­woo, LG, Samsung, STX (şan­tie­re navale) şi Posco, grupul siderurgic favorit al mi­liardarului Warren Buffett.
DE LA CRIZĂ LA CREŞTERI PE HÂRTIE
Dacă o serie de state au avut creşteri economice solide, altele au înregistrat progrese, dar totul se rezumă doar la date statistice pe hârtie, în timp ce problemele lor se înmulţesc. Acestea sunt SUA, UE, Rusia şi Japonia.

UNIUNEA EUROPEANĂ. Dacă în cazul SUA era de aşteptat să aibă "zdruncinături" în reluarea creşterii economice, Uniunea Europeană (UE) este o victimă neaş­teptată a crizei. În toamna lui 2008, după falimentul Lehman Brothers, euro ajungea la 1,6 dolari pe o unitate, iar acum este undeva la doar 1,2 dolari. Şi asta deoarece zona euro s-a dovedit foarte fragilă, în vreme ce majoritatea statelor nou-aderate din estul Europei au probleme financiare grave, unele primind chiar sprijin de la FMI, precum România, Ungaria, Letonia. În estul continentului, mai multe state au probleme şi chiar proteste de stra­dă (Ungaria, România, ţările baltice), în timp ce Po­lonia a fost chiar singurul stat membru UE care a în­re­gistrat creştere economică. Primele semne de slă­bi­ciune ale zonei euro au apărut la începutul acestui an, speculatorii atacând Grecia. Sta­tul elen a minţit UE la aderarea la zona euro şi a as­cuns datorii de 300 de miliarde de do­­lari. Grecii au ară­tat şi ei cu degetul către Italia, iar problema s-a rostogolit mai departe. Portugalia şi Ir­lan­da au ajuns şi ele în vizor. În final, presiunea s-a ac­cen­tuat şi pe Spania, ţara care a avut un mare boom în imobiliare până la criză, şi Italia, şubrezită de datorii. Grecia este ajutată de FMI şi UE cu un pachet de 110 miliarde de euro, în vreme ce pentru celelalte state cu probleme s-a constituit un fond de 750 de miliarde de euro. Analiştii se aş­teap­tă ca euro să ajungă la paritate cu dolarul.

RUSIA. Pe hârtie, datele sale arată foarte bine. Datoria publică va ajunge la 14% din Produsul Intern Brut până în 2015, a anunţat luni Alexei Kudrin, ministrul de Finanţe rus. Tot până în acel an, Rusia vrea să nu mai aibă deficit deloc. Economia rusă ar putea creşte cu 4,5% în acest an, însă recuperarea va avea "zdruncinături", spune Banca Mondială. Rusia este cel mai mare exportator de energie din lume, dar economia sa este prea dependentă de petrol şi gaze. Dacă preţul barilului de ţiţei fluctuează la nivel mondial, economia rusă prinde guturai. Banca Mondială notează că Rusia este "sensibilă" şi la şocurile de ieşiri de capital. Investitorii au scos peste 100 de miliarde de dolari din Rusia în vara lui 2008 din cauza războiului din Georgia. Rusia trebuie să investească sume colosale în exploatările petroliere şi gazifere greu accesibile din Arctica pentru a menţine producţia. Situaţia devine şi mai problematică, având în vedere că băncile nu dau credite, iar majoritatea oligarhilor au sărăcit foarte mult faţă de nivelul de acum doi ani.

JAPONIA. Deşi yenul este una dintre monedele de si­guranţă ale lumii, industria japoneză suferă din cauza aprecierii acesteia faţă de restul monedelor. Yenul a urmat cursul invers faţă de moneda sud-coreeană.
Po­pulaţia ţării îmbătrâneşte, iar companiile sale suferă. Japonia are datorii publice de două ori mai mari decât propriul produs intern. Noul premier japonez, Naoto Kan, a spus că, în ritmul actual, Japonia poate ajunge la incapacitate de plată. Autorităţile vor să mărească o taxă pe vânzări pentru a echilibra bugetul.

SUA. Nu în ultimul rând, pe listă sunt SUA. Statul este într-o poziţie aproape imposibilă din punct de ve­dere al finanţelor, dar este susţinut de faptul că dolarul este monedă de referinţă a lumii. SUA au trecut de 13 tri­lioane de dolari datorie publică, aceasta acontând cam 90% din PIB. Deşi industria începe să-şi revină ca urmare a pachetelor masive de stimulare, alte zone sunt în continuare vulnerabile, cum ar fi sectorul imobiliar, cel de la care a plecat criza mondială. De asemenea, ţara poartă de mai mulţi ani două războaie costisitoare, în Afga­nistan şi în Irak. Preşedintele Barack Obama a cerut ţărilor europene să nu retragă pa­che­te­le de stimulare a economiilor. Asta deoarece măsura ar lăsa dolarul vulnerabil din cauza marilor datorii şi deficite ale ţării. Şomajul este la niveluri de peste 10%, ca şi deficitul. Una dintre cele mai mari probleme ale ţării este imensul deficit comercial în schimburile cu China. Săptămâna aceasta, China a anunţat, surprin­ză­tor, că va permite aprecierea monedei sale. Acum mingea este în terenul americanilor, forţaţi să devină mai competitivi şi să-şi reducă datoriile.


ROMÂNIA A DECLANŞAT GENOCIDUL SOCIAL
Autorităţile române au luat cele mai dure măsuri pentru mic­şo­ra­rea deficitului bugetar din Euro­pa, ceea ce a stârnit un val de fu­rie populară, scrie Financial Times (FT) în ediţia de ieri.

Măsurile de austeritate din România sunt du­re chiar şi după standardele UE: reducerea cu 25% a salariului pen­tru cei 1,4 milioane de angajaţi din sectorul public, conce­die­rea a 200.000 de bugetari şi re­du­ce­rea cu 15% a pensiilor şi ajutoa­re­lor de şomaj, potrivit AFP. Într-o ţară neobişnuită cu protestele de masă, măsurile de austeritate - descrise de social-democraţii din opoziţie drept "genocid social" - au declanşat o furtună de furie populară, care a ameninţat chiar să detroneze Guvernul, mai scriu ziariştii britanici. România trebuie să scadă salariile şi pensiile pentru a rămâne într-un deficit de 6,8% negociat cu FMI. "Cancerul" din bugetul Ro­mâ­niei arată că am fi ajuns la un deficit de peste 9% din PIB dacă nu s-ar fi luat aceste măsuri, potrivit au­to­ri­tă­ţi­lor.

Ro­mâ­nia nu va re­veni pe creş­tere eco­nomică în acest an, cea mai op­timistă estimare fiind o scă­de­re economică de 0,5%. În 2009, ţara noastră a avut un deficit de 7,3% din PIB. Veniturile au scăzut cu 5,4% faţă de 2008, însă partea care dă fri­soa­ne autorităţilor este creşterea cheltuielilor cu 1,4% într-un an de criză. Potrivit INS, economia românească a scăzut cu 7,2% anul trecut faţă de 2008.