Uriasul din Comorofca

Inainte de primul razboi mondial, Braila a avut o figura de legenda: Codin, supranumit si "Uriasul portului". Din relatarile profesorului brailean Vasile Zbarcea, dar ajutati si de portretul facut de Panait Istrati in nuvela "Codin", incercam sa reconstituim figura fiorosului bandit.

Codin "era un mahalagiu cam de vreo treizeci de ani, gatit in straie de sarbatoare, luxos chiar, as putea spune, un lux baroc si popular. De statura atletica si cu o infatisare impunatoare, omul statea rezemat intr-un cot si imi suradea binevoitor. Fata lui, deformata din pricina obrajilor prea muschiulosi, avea o multime de urme lasate de taieturi de brici, sangerande inca si pansate cu foite de tigara. Mustata o avea neagra si tare rasucita; parul soios de unsoare parfumata si pieptanat mitocaneste (…)

Sub toraxul sau herculean era incins cu un brau lat, de lana alba, din care iesea manerul unui cutit varat in teaca. Langa el, o palarie noua si un ciomag noduros, de corn afumat. Daca n-ar fi avut niste ochi atat de cruzi si o talie de bataus, neobisnuita, as fi zis ca aveam in fata mea unul dintre acei numerosi muncitori din port, carora li se spunea "vagonari" - crai, betivani si zurbagii in toate zilele de sarbatoare" - , asa l-a descris scriitorul brailean Panait Istrati pe talharul Codin, in nuvela cu acelasi nume. Panait Istrati l-a intalnit pe talhar in cartierul "cutitarilor" din Braila, Comorofca, la varsta de 12 ani. Codin era o legenda inca de pe atunci, facuse puscarie, era un talhar supranumit "Uriasul portului" datorita staturii sale impunatoare.

URAT SI DE TEMUT. Comorofca, mahalaua braileana in care, inainte de primul razboi mondial - intre 1866 si, posibil, 1897-1898 - , a trait Codin, era de un pitoresc semibalcanic, avand conturul, atmosfera si izul sufocant al mizeriei, o mahala obisnuita cu violurile si crimele, care, nici astazi, nu s-a pierdut de acele vremuri, cunoscuta pentru "cutitarii" ei, nascuti, parca, toti din Codin. In acest spatiu, la crasma Anghelinei, Codin a devenit o legenda. Talharul plecase de acasa, intr-un satuc aflat pe malului Ghecetului, la varsta de 13 ani, dar s-a intors la 18: "Codin a fost batut si chinuit, cand era copil (...)
Si bietul copil suferea, fiindca si parintii, si vecinii ii spuneau ca e urat. Da, era urat, avea un cap de maimuta, umflat ca un cimpoi, dar, Doamne, Dumnezeule, ce vina avea el! (...) Baiatul s-a inrait. La treisprezece ani, parintii nu mai puteau sa-l bata si veni randul lor sa fie batuti, caci Cel-de-Sus nu lasa nici o fapta fara rasplata". "Toti il urau din pricina tariei lui!" Devenise o prada pentru puterea lui, se ascundea in balti, dar "dusmanii" il cautau: "Au gasit pe unul din ei lat, cu un lighean de mate iesite din burta. Codin il simtise, era si luna plina, si a ucis, aparandu-se". Atunci, Codin a stat zece ani in puscarie. S-a intors "Ocnasul" si a devenit "Uriasul portului". Si-a facut o banda, s-a aciuat la crasma Anghelinei si si-a facut-o iubita pe Irina, o tanara de o frumusete tulburatoare, care contrasta cu uratenia lui.
Codin isi apara mahalaua cu pumnul si cutitul si nu putea fi dovedit: "Ciomegile trosneau, cutitele cadeau din maini zdrobite: alte cutite ramaneau amenintatoare, gata sa se infiga in inima sau in burta. Adversarii dezarmati se rostogoleau intr-un corp la corp inversunat. Mamele si sotiile batausilor din mahala le sareau in ajutor si loveau la nimereala". Crescut fara frica nimanui, incoltit de toti din toate partile si traind in mahalaua in care noaptea nici politistii nu cutezau sa-si faca rondul, Codin si-a facut din forta pumnului si din spaima pe care o da omului amenintarea cutitului - principii de viata.

CRIMELE. Singur, prin forta, Codin a castigat consideratia mahalalei si chiar sufletele fetelor, si-a omorat tatal, iar mamei Anastasia ii administra, periodic, cate o bataie si o trimitea pe "pietroiul" ei. "Lovit de invidia si ura oamenilor, el a tanjit dupa prietenia al carei temei sa fie onestitatea absoluta", ne-a relatat profesorul brailean Vasile Zbarcea. Codin a ucis pentru tradare, si-a omorat chiar si fratele de cruce, pe Tanase, care, pizmas pe forta sa, isi pusese in cap sa-l asasineze. L-a omorat pe Alexe, "cel care-i canta dulce", dar care tanjea dupa frumusetea iubitei lui Codin, Irina, care "daca nu i-ar fi asa frica de el, l-ar insela chiar in noaptea asta!".

SI PANAIT ISTRATI S-A NASCUT IN ACEEASI MAHALA

"Pentru Istrati, lumea nu este complet irationala, dar se contureaza exclusiv prin prisma afectivitatii si emotiei. O inima uriasa sta in centrul universului si pulseaza valorile sangvinitatii umane"
Criticul Aurel Goci, care il numeste pe Istrati "un pelerin al inimii"

Panait Istrati s-a nascut in 1884 in cartierul brailean Comorofca, mahala devenita celebra o data cu fioroasele acte banditesti ale lui Codin, dar si dupa ce scriitorul a lasat memoriei noastre nuvela "Codin". Cu studiile neterminate, Istrati incepe din 1898 o viata pe cat de grea, pe atat de aventuroasa, muncind prin docurile Brailei, pe la diversi stapani ca muncitor necalificat, calatorind apoi prin toata Europa, publicand cu succes prin revistele si pe la editurile franceze.

S-a imprietenit cu scriitorul Romain Rolland, care ii pretuia foarte mult scrisul, semnand un text-prefata cu titlul "Un Gorki balcanic", in care il elogiaza pe roman. A mai legat prietenie si cu scriitorul Nikos Kazantzakis, pe care l-a intalnit in peregrinarile sale.

Autorul unor scrieri cu personaje picaresti si de la marginea societatii a experimentat el insusi viata de mahala, singuratatea, suferinta, inchisoarea si tentativa de sinucidere. Majoritatea operei si-a publicat-o in franceza, poate de aceea George Calinescu nu-i acorda nici un rand in a sa "Istorie a literaturii". A fost nevoie sa treaca destul timp pana a fost recunoscut in literatura noastra. (Daniela Sontica)

 

CODIN SI DELOC "DUIOASA" ANASTASIA
Codin isi batea mama, pe Anastasia, in fiecare seara si o arunca noaptea in strada. Explicatia era ca Anastasia avea pamant si ca refuza sa-l vanda, sa-i dea banii lui Codin. "Zgarcita pana la dezgust", Anastasia era foarte tacuta. "Tinea vesnic ochii la pamant, ca sa adune cuie ruginite, carpe, cioburi si cutii goale de chibrituri", dar nu vindea o palma de pamant. Legenda spune ca Anastasia ii spurcase sangele lui Codin, il trimisese sa fure din vecini si din port, inca de mic, iar cand talharul a cazut la puscarie, Anastasia n-a dat un ban sa-l scape.

UN BANDIT CU INIMA DE AUR
"Duminica si zilele de sarbatoare erau cinstite cu sange mai imbelsugat, acela care tasnea dintr-o inima atinsa de varful cutitului, sau care curgea cu mate cu tot, dintr-o burta spintecata. Codin nu lipsea niciodata din mijlocul acestor "partide". Lua parte, dar in felul lui. Mai intai, el era "uriasul portului", era Codin; prin talia lui de doi metri, prin capacitatea lui de munca, prin taria lui la bataie, prin anii lui de puscarie, dar totodata si prin "intelepciunea lui morala"". Asa apare imaginea fiorosului Codin in descrierea lui Panait Istrati. Cu toate ca a fost un criminal, un om care se deda la destule violente, in cartea scriitorului Codin nu este o bruta, ci "un busbuzuc cu inima de aur", un om normal si afectuos care, ori de cate ori isi iesea din fire, avea dreptatea intreaga de partea lui. Pana lui Istrati ni-l arata chiar in momente de duiosie, daca se poate spune asa, mai ales atunci cand se imprieteneste cu copilul Adrian.

A MURIT DE MANA "CIUMEI"
Codin n-a murit nici rapus de vreun dusman, nici de holera care a bantuit, in acele vremuri, si meleagurile existentei sale. "Ciuma" ii spunea el mamei sale si era "fiul a doua rame" - parintii sai. De aceasta "Ciuma" a murit Codin. Intr-o noapte de noiembrie, Anastasia a turnat doi litri de ulei incins pe gatul fiului si l-a omorat, in timp ce dormea, convinsa ca a scapat lumea de un monstru. Apoi a incremenit la capataiul feciorului, "cu o lumanare de cinci parale in mana. Il privea cum privesti o rama. Flacara lumanarii palpaia in adierea vantului rece". Asa descrie Panait Istrati moartea lui Codin, supranumit "Uriasul portului".

 

Continuare: Talharul milos si calaul