x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Cine plăteşte împrumutul de la Fondul Monetar?

Cine plăteşte împrumutul de la Fondul Monetar?

de Ilie Serbanescu    |    11 Aug 2009   •   00:00

Când, mai deunăzi, a reiterat angajamentul cabinetului său pentru reforme structurale precum în sistemul salarial public sau în educaţie, premierul Boc a găsit cu cale să precizeze că, din împrumutul extern mamut de 20 de miliarde de euro, doar 5 miliarde de euro sunt luate efectiv de către guvern, sugerând că, în consecinţă, doar pentru aceste 5 miliarde de euro va plăti contribuabilul dobânzi. Grosul împrumutului, a insistat dl Boc, a fost contractat la FMI şi aceşti bani vor merge fără excepţie la BNR ca să elibereze rezervele minime obligatorii către posesorii lor: băncile comerciale. Dl Boc, care a sucit-o între timp cu direcţionarea banilor şi către Ministerul de Finanţe, a pasat însă şi atunci problema de fond: de unde va rambursa până în 2015 BNR cele 13 miliarde de euro care vor veni în principiu de la FMI, precum şi dobânzile aferente? Să fie cumva treaba doar a BNR?!

Poate aşa ar fi, dacă Banca Naţională n-ar fiinţa în România şi deci nu s-ar finanţa, ca orice instituţie publică, pe seama economiei din România. Căci, evident, din cer nu vin bani la dispoziţia Băncii Naţionale. Când Banca Naţională îşi constituie rezerve în valută, ca bani albi pentru zile negre, o face preluând valută de pe piaţă şi dând în schimb lei, chiar dacă leii pe care îi dă sunt tocmai de ea emişi. Nu-i rău ca, din motive de securitate naţională, această valută să ajungă la Banca Naţională, dar este evident că, dacă n-ar fi fost culeasă contra lei de către Banca Naţională, ar fi fost folosită de altcineva din piaţă.

Exploatând conjunctura economică din ultimii 10 ani, Banca Naţională a reuşit să strângă o rezervă valutară consistentă, în normele internaţionale, adică la concurenţa a 5-6 luni de importuri. Jumătate din aceasta era însă constituită din rezerve minime obligatorii în valută ale băncilor comerciale. Şi, potrivit acordului cu FMI, aceşti bani, respectiv 13 miliarde de euro, vor fi returnaţi treptat băncilor. De unde va reuşi BNR să reconstituie rezerva de acum?! Sau va rămâne doar cu o rezervă înjumătăţită, sub minimul acceptat de acoperire a importurilor?!

Soarele nu prea pare să înceapă a străluci din nou pe bolta economică din România. Şi Banca Naţională nu prea va mai avea de unde să culeagă de pe piaţă noi cantităţi de valută pentru reîntregirea fostei rezerve. Cei 13 miliarde de euro de la FMI vor putea acoperi doar temporar ieşirea celor 13 miliarde de euro eliberaţi la dispoziţia băncilor. Şi se va rămâne, din cele 26-27 miliarde de euro actuali, doar cu 13-14 miliarde de euro! Reconstituirea a 26-27 miliarde de euro rezerve desigur nu se va mai pune. Şi poate şi dobânda la împrumutul de 13 miliarde de euro va fi plătită tot din ce există acum în rezerve. Dobânda respectivă este oricum mai mare decât cea pe care o obţine Banca Naţională din păstrarea unei părţi din rezerve în bănci din străinătate sau în titluri străine.

Dacă Banca Naţională încearcă să forţeze colectarea de valută pentru returnarea împrumutului de la FMI cu dobânzile aferente, nu poate face acest lucru decât reţinând valută de pe piaţă la dispoziţia sa printr-un preţ mai înalt în lei, adică printr-o devalorizare a leului. Mai mult, emisiuni noi de lei pot procura resursele pentru achiziţionări de valută, dar evident cu efectul inflaţionist corespondent. Cine plăteşte inflaţia şi devalorizarea leului: Banca Naţională sau populaţia şi mediul de afaceri?!

Până la începerea rambursărilor în contul împrumutului de la FMI, acesta costă deja, pentru că Banca Naţională nu fiinţează pe undeva prin ceruri, ci în economia din România, făcând de câteva luni pe nefericitul intermediar între banii de la FMI şi guvernul de la Bucureşti. BNR eliberează bani băncilor, ba le mai şi împrumută separat pe termen scurt, pentru ca acestea să aibă resurse spre a credita Finanţele, care, în disperarea de a păstra ceea ce nu mai poate fi păstrat în condiţiile actuale de criză (respectiv salariile şi pensiile crescute în anii trecuţi), se îndatorează în neştire, ducând barca economiei spre dezastru. Dobânzile cu care se împrumută Finanţele de la bănci sunt cu mult mai mari decât cele cu care băncile îşi procură bani de la BNR. Şi că, deci, în timp ce băncile au descoperit raiul împrumuturilor remuneratorii şi fără risc, contribuabilul la Ministerul de Finanţe achită nota de plată a dobânzilor. Este clar cine plăteşte împrumutul de la FMI!

×
Subiecte în articol: editorial