Din lungul şir al pomenilor electorale acordate cu frenezie
iresponsabilă de Parlamentul României, Legea indemnizaţiei pentru
tinerele mame mi se pare cea mai revoltătoare. Şi primejdioasă. Nu
fiindcă ar secătui bugetul mai mult decât alte măsuri populiste
similare. Ci pentru că, de fapt, le face femeilor un grav deserviciu.
Iar consecinţele economice şi sociale riscă să fie devastatoare. Dacă
legea va fi promulgată de preşedinte, de la 1 ianuarie 2009 tinerele
mame vor primi, timp de 2 ani, 85% din media veniturilor realizate în
ultimele 12 luni (dar nu mai puţin de 600 RON). Cu condiţia să stea
acasă. Cică aşa am încuraja natalitatea. De fapt, încurajăm excluderea
de pe piaţa muncii a unui segment important din populaţia activă. Nu
cuantumul indemnizaţiei constituie problema, ci perioada de acordare.
În această privinţă, România se dovedeşte mai generoasă chiar decât
statele scandinave. În Suedia şi Norvegia, concediul de maternitate
plătit nu depăşeşte 18 luni. În Finlanda şi Danemarca, el este mai mic
de 12 luni. În plus, în aceste ţări, indemnizaţia nu poate depăşi un
anumit plafon. La noi, o asemenea limită nu a fost prevăzută. Ne putem,
deci, aştepta ca după pensiile nesimţite să descoperim şi indemnizaţii
de maternitate astronomice. Nu-i greu de imaginat cum s-ar putea umfla,
scriptic, veniturile unei femei care tocmai a aflat că a rămas
gravidă. Nouă luni pot schimba simţitor media anuală. În Europa
Occidentală, concediul de maternitate plătit se calculează în
săptămâni, nu în luni. În Franţa, durata maximă este de 16 săptămâni.
În Belgia, de 15. În Germania, de 14. Nu vor aceste state să încurajeze
natalitatea? Ba da. Şi chiar o fac. Construind creşe şi grădiniţe cu
program prelungit, adoptând orare flexibile, subvenţionând unele
produse sau servicii. Fără să sacrifice însă viitorul profesional al
mamelor. Fiindcă o pauză prelungită este catastrofală într-o piaţă
dinamică. Şi nici nu este corect ca o companie privată să fie obligată
să blocheze un post timp de 2 ani. O societate care se confruntă cu un
proces accelerat de îmbătrânire şi cu o criză a forţei de muncă nu îşi
poate permite să încurajeze jumătate din populaţia sa activă să stea
acasă. Dimpotrivă. Trebuie căutate soluţii pentru ca maternitatea şi
cariera să nu mai fie incompatibile. Aceste soluţii au fost deja
descoperite. O demonstrează statisticile invocate de Vladimir Spidla,
comisar european pe probleme de muncă, afaceri sociale şi egalitate de
şanse. Acesta declara la începutul lui octombrie: "Ţările în care
procentul femeilor care lucrează este cel mai mare sunt şi ţările în
care natalitate e mai ridicată". E logic să fie aşa, de vreme ce
securitatea economică se numără printre principalii factori care
influenţează decizia de a aduce pe lume un copil. Or, securitatea
economică înseamnă, de fapt, independenţă financiară. Această
independenţă n-o poate da nici statul, nici bărbatul. Ci doar profesia.
Cum zice o veche vorbă românească: "Meseria e brăţară de aur". Legea
adoptată miercuri de Camera Deputaţilor le trimite pe românce la
schimbat pampers. În loc de şanse egale le oferă un patriarhat
sponsorizat de stat. Mesajul este anacronic şi profund misogin:
"Faceţi copii şi staţi acasă".
Evident, femeile care au deja o carieră consolidată nu vor accepta
acest cadou otrăvit. Se vor întoarce la muncă mult înainte de expirarea
concediului legal de maternitate. Riscul cel mai mare le pândeşte însă
pe tinerele aflate la început de drum, în perioada anevoiasă a formării
profesionale. Statul nu le poate promite că pauzele din CV nu vor avea,
mai târziu, consecinţe negative.