Războiul avionului prezidenţial

Sub acest semn, ar fi fost de aşteptat ca Traian Băsescu nici să nu audă despre discutarea in CSAT a propunerii de a i se pune la dispoziţie un avion rivalizănd cu cel al lui George W. Bush.

Preşedinţia Romăniei a remis presei un Comunicat prin care ia poziţie faţă de un scandal timid incă, din cauza umbririi de către senzaţionalul mediatic numit caniculă, dar avănd in sine potenţial de a lua amploare.
Scandalul ar putea fi exprimat prin sintagma: Un avion Air Force One pentru Traian Băsescu.
Vineri dimineaţă, ziarul Cotidianul a publicat pe prima pagină informaţia potrivit căreia Preşedinţia urmează să achiziţioneze două aeronave speciale dotate cu facilităţi de ultimă oră, toate la nivelul celor cu care călătoresc preşedinţii Americii sau ai Rusiei.
In sine, informaţia n-ar conţine cine ştie ce sămbure de scandal.
Romavia e o companie aflată in subordinea Ministerului Apărării Naţionale. Urmare a solicitărilor din partea Companiei, Guvernul a decis redotarea flotilei, convins, probabil, de argumentul că aparatele existente au probleme cu indeplinirea normelor europene de zgomot.
S-a socotit, probabil, că, inchiriate nu doar de preşedinte, dar şi de alţi inalţi demnitari, aparatele aflate in dotarea Companiei ar putea fi refuzate la aterizare pe unele aeroporturi. Desigur, se putea rămăne la ceea ce se intămplă acum: modificarea aparatelor existente.
Să admitem insă că, din punct de vedere financiar, era mult mai rentabilă redotarea Companiei Romavia. Cum s-ar fi procedat intr-o ţară democratică?
Fiind vorba despre cheltuire de bani publici, şi nu pentru majoritatea cetăţenilor, ci pentru şeful statului, premier şi alţi inalţi demnitari, inainte de a fi supusă CSAT, propunerea Guvernului ar fi trebuit prezentată opiniei publice. Solid argumentată de ministrul Apărării Naţionale, ba chiar şi de primul-ministru. Nu credem că ar fi lipsit argumentele convingătoare, chiar dacă populismul, cultivat chiar de Traian Băsescu, face ravagii la ora actuală.
Jurnalişti, politicieni din Opoziţie ar fi avut posibilitatea să se pronunţe.
Evident, ar fi fost şi puncte de vedere potrivit cărora priorităţile Romăniei sunt altele sau că preşedintele unei ţări precum a noastră n-are nevoie de aeronave la nivelul preşedinţilor Americii sau Rusiei.
Guvernul putea lua in considerare aceste opinii şi să renunţe la redotarea Romavia. Sau, dimpotrivă, considerănd că e necesară, să inainteze totuşi propunerea in şedinţa CSAT, asumăndu-şi desigur costurile electorale ale unui asemenea gest.
Aşa ar fi trebuit să se intămple dacă Romănia ar fi fost o ţară cu adevărat democratică.
Romănia continuă să fie insă, şi după 17 ani de tranziţie, o ţară cu o democraţie de faţadă.
Astfel că lucrurile au stat exact pe dos. Nu numai că propunerea n-a fost prezentată opiniei publice, dar, mai mult, discutarea şi acceptarea in şedinţa CSAT din 28 iunie 2007 au fost ţinute in secret.
Dacă pănă la intrarea in CSAT propunerea trebuia prezentată opiniei publice de Guvern, după adoptare ii revenea lui Traian Băsescu datoria de o infăţişa şi de a o explica.
Tăcerea preşedintelui, atăt de guraliv cănd e vorba despre decizii aducătoare de voturi, a dat liberalilor posibilitatea să atace.
Odată ştirea publicată, printr-o scurgere de informaţii venită mai mult ca sigur de la Guvern, liberalii au pornit o campanie impotriva preşedintelui, atribuindu-i in exclusivitate iniţiativa.
Li s-au alăturat PSD-iştii. Destul de timid, dacă ne găndim la rolul unui partid de Opoziţie in necesara veghe la economisirea banului public.
Venită după campania preşedintelui impotriva Legii pensiilor, acţiunea PNL, căreia i s-a adăugat cea a PSD, a devenit periculoasă pentru Traian Băsescu.
Drept pentru care Preşedinţia a dat Comunicatul de luni, 23 iulie 2007, prin care intreaga responsabilitate a iniţiativei e pusă pe seama Guvernului.
Numai că Traian Băsescu nu răspunde la o intrebare.
O intrebare simplă: De ce a fost de acord cu această iniţiativă?
Discursul cu prilejul promulgării Legii Pensiilor a pus cu tărie problema reducerii cheltuielilor bugetare din domeniul treburilor publice. Sub acest semn, ar fi fost de aşteptat ca Traian Băsescu nici să nu audă despre discutarea in CSAT a propunerii de a i se pune la dispoziţie un avion rivalizănd cu cel al lui George W. Bush.
Sau, dacă Guvernul ar fi insistat cu propunerea, ar fi fost de aşteptat ca preşedintele să iasă in faţa naţiunii şi să protesteze viguros.
Nu susţine domnia sa că e purtătorul de cuvănt al societăţii romăneşti faţă de instituţiile statului nostru de drept?
Sau, poate, mai ştii, in viziunea domniei sale, societatea romănească se dă de ceasul morţii ca preşedintele să meargă cu un avion de sute de milioane de dolari?!