Un preşedinte luat de apă

Cu un tupeu năucitor, şeful statului inversează rolurile: el este cel supărat pe sinistraţi şi le cere socoteală

"Nu vă mai ascult, pentru că minţiţi! Am încheiat discuţia!" Aşa s-a răstit preşedintele României la o femeie din Săuceşti, care îndrăznise să-i spună că nu mai are încredere în primarul localităţii. Dacă electoratul ar fi fost la fel de intransigent cu mincinoşii, cariera politică a lui Traian Băsescu ar fi fost de mult şi definitiv terminată.

Cu un tupeu năucitor, şeful sta­tului inversează rolurile: el este cel supărat pe sinistraţi şi le cere so­co­teală! Ce-au căutat în calea apelor? Şi de ce nu şi-au asigurat casele? Nu au bani? Să se ducă la muncă, nu să ceară pomană de la buget! Lefurile sunt mici? Păi nici nu merită mai mult! Şi să se hotărască odată, vor salarii mari sau diguri? Sigur, deocamdată nu au nici una, nici alta... Amănuntul i-a scăpat probabil preşedintelui.

I-au mai scăpat şi alte mici detalii. Cum ar fi faptul că de vină pentru ca­litatea slabă a învăţământului ro­mâ­nesc nu este biata profesoară din Dorohoi pe care a apostrofat-o tăios, re­co­mandându-i să renunţe la "ţă­ţisme". Femeia tocmai îi amintise că pro­misa majorare cu 50% a lefurilor ca­drelor didactice s-a transformat, ca într-un celebru banc cu Radio Erevan, într-o reducere de 25%. Traian Bă­sescu detestă minciunile. Mai ales când sunt ale lui şi se întorc să-l bân­tuie. Zilele astea ar trebui să-l bântuie şi alte promisiuni din campanie. De pil­dă, aceea că va face din dezvoltarea rurală o prioritate a mandatului său. Că, împreună cu Guvernul impus de el, va crea la ţară locuri de muncă şi oportunităţi de afaceri. Că va valorifica uriaşa resursă umană captivă agriculturii de subzistenţă. Acum însă, preşedintele pare să nu îşi mai asume nici o responsabilitate în acest sens. Le-a repetat nervos si­nis­­traţilor că nu e treaba statului că ei o duc prost. Să se dezveţe odată să mai aştepte ajutor, chiar în caz de ca­la­mitate: "Este ultimul an când se dau materiale pentru refacerea ca­se­­lor. La anul, dacă nu ai casa asigu­ra­tă, nu vă mai întreabă nimeni nimic."

Identificându-se din ce în ce mai mult cu însuşi statul român, Traian Băsescu a început să perceapă orice critică la adresa autorităţilor ca pe un afront personal. Maestru în găsirea promptă a ţapilor ispăşitori, preşedintele are acum opţiuni foarte limitate, de vreme ce nu poate accepta vreo urmă de vină nici pentru el, nici pentru Guvern, nici măcar pentru primarul din Săuceşti... Vinovaţii trebuie găsiţi cât mai departe de pârghii­le puterii. Presa "mogulilor", care sabotează încrederea populaţiei în administraţie, rămâne, ca de obicei, suspectul de serviciu. Dacă n-ar fi ziariştii ticăloşiţi, probabil că oamenii nici nu şi-ar da seama că le-a luat apa agoniseala. Noutatea absolută o constituie însă blamarea victimelor. Şeful statului s-a dus să-i certe pe sinistraţi că trăiesc într-o ţară profund dis­func­ţi­o­nală. Având în vedere că şi lor le datorează, probabil, mandatul, s-ar putea să aibă niţică dreptate.