Filmul din Balcani, oglindit în Dunăre

Cineaştii au stat la taifas, între 5 şi 12 septembrie.

Producţii cinematografice din ţări ale Europei de Sud-Est au constituit, timp de o săptămână, programul primei ediţii a Festivalului degustătorilor de film şi artă culturală, încheiat sâmbătă, ediţie care a avut ca semn distinctiv "Balcanii". S-a dorit un eveniment cinematografic dedicat acestei zone pentru a arăta "diversitatea culturală şi punctele comune ale popoarelor din regiune".

Desfăşurat pe malul Dunării, în Portul Cultural Cetate, festivalul a reunit producţii cinematografice din România (chiar dacă mulţi cineaşti români consideră că România nu e o ţară balcanică), Bulgaria, Grecia, Albania, Croaţia, Macedonia, Serbia, Turcia. Aici, arta cinematografică s-a îmbinat perfect cu arta culinară.

Lungmetraje de ficţiune, documentare şi scurtmetraje au rulat în trei spaţii de proiecţie. Participarea românească a fost însemnată; au venit cineaşti care şi-au prezentat filmele: producători, regizori, actori, distribuitori. Lor li s-au alăturat reprezentanţi ai ţărilor invitate, nelipsind criticii de cinema, cei care de multe ori dau tonul sau schimbă cursul discuţiilor în cadrul evenimentelor cinematografice. Au fost, de fapt, nişte "taifasuri" cu privire la filmele produse în Balcani, urmate, de fiecare dată, de cina cu specificul culinar al ţării care a ţinut hangul la taifas.

Printre astfel de conversaţii familiare am remarca pe cea dedicată oraşului Sulina, pentru că au existat în festival trei producţii cinematografice inspirate din trecutul şi prezentul acestui loc atât de deosebit şi foarte cunoscut cândva: lungmetrajul de ficţiune românesc "Europolis", regia Cornel Gheorghiţă şi documentarele "Porto Franco", regia Anca Damian (România) şi "Europolis", regia Kostadin Bonev (Bulgaria). Filmul cineastului bulgar (el a avut în festival şi un lungmetraj - "Corespondent de război") a impresionat audienţa. A făcut un film care a pus în lumină trecutul frumos al Sulinei, trăgând un semnal de alarmă despre ceea ce nu trebuie uitat, despre ceea ce este astăzi aici - nepăsarea. Personajele filmului sunt oamenii locului. Te minunezi cum un regizor din altă ţară, care nu cunoaşte limba română, a reuşit să facă un film documentar excepţional despre trecutul şi prezentul unui oraş, vorbind generaţiilor de astăzi despre Sulina - Porto Franco, despre autorul romanului "Europolis", Jean Bart (pseudonimul literar al lui Eugeniu P. Botez), cel care, aşa cum remarcă un interlocutor în acest documentar, cu un an înainte de a muri (1933) a spus că din Sulina se va alege praful, iar profeţia lui s-a împlinit.

Documentarul lui Kostadin Bonev a fost prezentat la mai multe festivaluri în lume, fiind şi premiat. În curând va fi difuzat la Televiziunea bulgară. Bonev a spus că după prezentarea filmului "Europolis" la un festival din Austria, mulţi austrieci şi-au manifestat dorinţa să viziteze Sulina, oraşul în care, pe vremea Comisiei Europene a Dunării, se vorbeau 27 de limbi. Aici începea Europa, veneau emigranţi din toată lumea. Ideea filmului i-a venit după ce un prieten i-a vorbit despre cimitirul din Sulina. S-a dus şi l-a văzut şi apoi s-a apucat de lucru. Este un documentar care merită arătat şi la Televiziunea română. Găseşti în acest film foarte multe motive de a regreta trecutul acestui oraş. Găseşti oamenii lui de astăzi, rătăciţi parcă într-un trecut ce îi ţine departe de viitor.

Sâmbătă a avut loc o discuţie cu cineaşti din Bulgaria, Albania, Turcia, Macedonia şi România, la care s-a pus în discuţie "poziţionarea cinematografiei din Balcani în contextul internaţional". Unii au mărturisit că participarea la acest festival este pentru ei foarte importantă, căci au putut să se cunoască mai bine, să vadă filme care nu se distribuie în cinematografele din ţările lor. Totodată, au recunoscut că România este la ora actuală în Balcani cea mai bună în domeniu.

Timp de şapte zile, invitaţii la festival au tot fost îndemnaţi de organizatori - Constantin Fugaşin, de la Asociaţia Film România, şi Mircea Dinescu, de la Portul Cultural Cetate: "Poftiţi la film..."; "Poftiţi la masă...".