Generalul Pleşiţă a fost condus pe ultimul drum de foşti subalterni din Securitate

Pe cât de controversată i-a fost viaţa generalului Nicolae Pleşiţă, pe atât de liniştită i-a fost înmormântarea. Fostul general de Securitate a murit luni, la vârsta de 80 de ani, într-un sanatoriu al Serviciului Român de Informaţii, şi a fost înmormântat în oraşul natal, Curtea de Argeş.

Slujba de înmormântare a avut loc la Biserica Sf. Dumitru din cartierul Capu Dealului, cel mai apropiat de casa în care şi-a petrecut ultimii ani din viaţă generalul Pleşiţă. În afară de familie şi de câţiva vecini, au ţinut să-şi ia adio de la fostul şef al Direcţiei de Informaţii Externe a Securităţii mai multe cadre în rezervă, care au lucrat în subordinea generalului. Mai multe coroane de flori au fost aşezate în maşina funerară cu care urma să fie condus pe ultimul drum, în care, contrar tradiţiei, familia nu aşezase nici un tablou de-al răposatului.

Printre coroanele cu mesaje de adio din partea familiei am zărit şi jerbe din partea subalternilor de la Cluj-Napoca, de la o unitate a SRI, şi din partea generalului Iulian Vlad, care îşi exprima regretele eterne. Generalul Iulian Vlad, ultimul şef al Securităţii de dinainte de Revoluţie, a fost marele absent de la înmormântarea colegului său. În schimb a făcut parte din cortegiu generalul Gheorghe Andreescu, fostul şef al Securităţii din Vâlcea şi Argeş. Acesta a încercat să se ferească de presă şi cu greu s-a lăsat fotografiat.

La funeralii au luat parte doar câteva zeci de persoane, majoritatea, foşti colegi de Securitate, ajunşi la o vârstă înaintată. Mulţi dintre ei aveau nevoie de sprijin ca să se deplaseze, iar alţii nici măcar nu au putut să coboare din maşini. Şi mai puţini au acceptat să vorbească despre fostul lor şef. Au avut la adresa lui Nicolae Pleşiţă numai cuvinte de laudă şi au spus că tot ce s-a auzit despre el în ultimii ani au fost minciuni sfruntate.


ACCES INTERZIS ÎN BISERICĂ
Mai mulţi tineri înalţi ca brazii s-au postat în faţa intrării de la Biserica Sf. Dumitru şi nu au lăsat nici un intrus înăuntru. Au transmis că este rugămintea familiei. Pe o bancă din curtea lăcaşului sfânt se afla chiar fiul generalului Pleşiţă. Damian Pleşiţă are ceva probleme de sănătate şi a preferat să stea afară, la aer, pe toată durata slujbei. Sicriul a fost scos afară după aproximativ o oră şi aceiaşi băieţi înalţi şi bine făcuţi au făcut culoar până la carul funerar.

Coşciugul părea destul de scump, iar trupul inert al fostului general de Securitate era acoperit cu o pânză albă, din mătase. Cei aproximativ 50 de oameni au mers încet în urma cortegiului şi foştii colegi au depănat amintiri. Cimitirul se află la mai puţin de cinci minute de mers pe jos, pe un deal, de unde se văd panorama întregului oraş şi vila în care generalul şi-a petrecut ultimii ani din viaţă. Angajaţii SRI au permis accesul presei doar până la poarta cimitirului, tot la rugămintea rudelor. Generalul Nicolae Pleşiţă a fost înmormântat alături de soţia sa, care s-a stins din viaţă în urmă cu aproape trei ani.


"REGRET OMENIA LUI"
Colonelul în rezervă Constantin Ungureanu l-a descris pe generalul Pleşiţă ca un om care nu se abătea de la principiile sale: "A fost un om foarte abil, foarte corect şi principial. Eu cred că toţi colegii îl regretă. Eu regret omenia lui şi principialitatea. Era greu, să ştiţi, nu era uşor. Erau şi lucrurile altfel pe vremea aia, se punea altfel problema".

Cuvinte de laudă a avut şi colonelul în rezervă Ion Stancu: "Am lucrat împreună la Piteşti, la fosta Direcţie Regională MAI. Mi-a fost şef, nu am lucrat împreună. Era dur. Eu sunt pensionat din 1981. Am rupt relaţiile cu ei. Era un şef bun".

Şi oamenii din cartierul Capu Dealului l-au vorbit de bine pe generalul de Securitate. Chiar au povestit că nu îşi uitase prietenii din copilărie şi pe unii îi ajuta cu bani, mai ales pe cei care aveau probleme de sănătate. "Am fost colegi. Era un băiat cuminte. Am stat în aceeaşi bancă până am terminat patru clase. M-a rugat când a plecat de aicea să merg cu el, dar nu am putut. Asta e viaţa. Noi îl ştim din perioada cât a locuit aici. Şi el, şi soţia au fost oameni buni şi de credinţă. A aflat că mi-am făcut operaţie de hernie de disc şi m-a certat că nu i-am spus, ca să mă ajute. Era băiat bun. Noi eram nedespărţiţi la şcoală. Eram ca fraţii. L-a mai ajutat pe un alt prieten din copilărie, i-a dat bani pentru o operaţie la ochi", şi-a adus aminte Constantin Porceanu, ajuns acum la o vârstă venerabilă.
Ieri, 28 septembrie 2009, a încetat din viaţă fostul general de Securitate Nicolae Plăşiţă, la vârsta de 80 de ani. Era internat de circa trei luni într-un sanatoriu aparţinând Serviciului Român de Informaţii, cauza decesului fiind o comoţie cerebrală. Acesta va fi înmormântat mâine, 30 septembrie 2009, ora 11, în localitatea Curtea de Argeş, alături de soţia sa.

Nicolae Pleşiţă a fost o personalitate controversată după 1989, afirmând cu diverse ocazii că a participat la reprimarea rezistenţei din munţi şi l-a bătut pe disidentul Paul Goma.

S-a născut la 16 aprilie 1929, în localitatea Curtea de Argeş, înscriindu-se în Partidul Comunist Român la 18 ani (decembrie 1947). Era muncitor la Fabrica de cherestea "Moroieni" din localitatea natală şi preşedinte al sindicatului forestierilor. Fiind cotat ca un tânăr "de perspectivă" a fost transferat în mai 1948 la organizaţia judeţeană a Uniunii Tineretului Comunist Argeş. Făcându-se remarcat şi acolo a intrat în atenţia activiştilor Securităţii, care l-au recrutat în 1948 şi l-au transferat lucrător operativ cu grad de plutonier la Direcţia Regională de Securitate Piteşti.

Începând cu 1951 a intrat în rândurile conducătorilor de rang înalt ai Securităţii, ocupând următoarele funcţii:
şef secţie şi şef serviciu la Regionala de Securitate Arad şi Vâlcea (1951-1952);
şef secţie la Regionala de Securitate Piteşti (1952-1953); şef servicu la Direcţia Cadre a Ministerului de Interne (1953-1956); locţiitor şef serviciu la Direcţia Regionalei de Securitate Piteşti (1956-1961);
şef al Direcţiei Regionale de Securitate şi membru supleant al Biroului Comitetului Regional de Partid Cluj (30 decembrie 1961-19 aprilie 1967);
şef al Direcţiei Securitate şi Gardă a Ministerului de Interne (19 aprilie 1967-27 noiembrie 1972);
şef al Direcţiei I din Direcţia Generală de Informaţii Interne (din 27 noiembrie 1972);
şef al Serviciului de asigurare materială şi financiară al Inspectoratului judeţean de Securitate Ilfov (1972-decembrie 1973);
locţiitorul şefului Direcţiei I din cadrul Ministerului de Interne (decembrie 1973-martie 1974); secretar general în Ministerul de Interne (până în noiembrie 1975);
prim-adjunct al ministrului (8 noiembrie 1975-4 octombrie 1978) şi adjunct al ministrului de Interne (25 aprilie 1980-26 noiembrie 1984); general-locotenet de Securitate (9 mai 1977);
comandantul Şcolii militare de ofiţeri activi a Ministerului de Interne (din septembrie 1978);
şef al Centrului de Informaţii Externe (22 aprilie 1980-26 noiembrie 1984);
comandantul Şcolii de perfecţionare a cadrelor de rezervă din Ministerul de Interne (26 noiembrie 1985-22 decembrie 1989);
membru supleant al Biroului Comitetului Judeţean de Partid Cluj şi membru în Biroul organzaţiei de bază al Comitetului de Partid pe Ministerul de Interne.

A absolvit Universitatea Serală de Marxism-Leninism, a făcut un Curs de specializare de un an în Uniunea Sovietică (1958) şi a fost licenţiat al Facultăţii de Istorie a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj (1968).

Pentru "meritele" sale în reprimarea rezistenţei anticomuniste din munţi a primit în 1958 ordinul "Steaua Republicii Populare Române". A mai fost implicat şi în anchetarea cunoscutului disident Paul Goma, dar şi în reprimarea minerilor care au participat la greva din Valea Jiului din 1977 (împreună cu generalul Emil Macri).

După 1989, procurorii militari au deschis un dosar pe numele lui Nicolae Pleşiţă pentru complicitate la atentatul din 21 februarie 1981 de la postul de radio Europa Libera din Munchen, pus la cale de celebrul terorist Carlos Şacalul. Ancheta a fost întreruptă în 2000 că către instanţa militară, fiind reluată în 2004 de un tribunal civil. În martie 2009, Nicolae Pleşiţă a fost declarat nevinovat în acest dosar.