Nu suntem în topul universităţilor

Nici în acest an nu avem măcar o universitate în top 500, întocmit de Academic Ranking of World Universities. Nici statele din vecinătate nu se pot lăuda prea mult cu prezenţa în acest top, cu excepţia Ungariei, Poloniei, Cehiei şi Sloveniei.

În timp ce noi încă ne uităm de departe la clasament, China are anul acesta 22 de universităţi în acest top, fiind şi pe locul al doilea în lume ca Produs Intern Brut (PIB). Bineînţeles, pe primul loc a rămas, pentru al optulea an consecutiv, Universitatea americană Harvard.

Reprezentanţii studenţilor din România nu sunt foarte încântaţi de aceste clasamente, deoarece, spun ei, studiul are la bază criterii care nu se potrivesc foarte bine mediului universitar din ţara noastră. "Fenomenul de ranking sau clasare a universităţilor tinde să ia amploare pe scena instituţională din România, dorindu-se a se materializa în diferite topuri ale universităţilor evaluate pe baza unor criterii externe, în care studenţii se regăsesc prea puţin şi care nu contribuie la dezvoltarea profesională a acestora. Implicaţiile acestui fenomen sunt predominant de natură ştiinţifică, lăsându-se la o parte abordarea socială a statutului de student sau a proceselor de asigurare a calităţii, atât de importante pentru un învăţământ de calitate.

Se poate ajunge, aşadar, în situaţia în care universităţile se vor îndepărta de la misiunea declarată, setându-şi priorităţi specifice criteriilor de clasament tip ranking", este poziţia oficială a Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR). Studenţii mai spun că rankingurile şi clasamentele sunt componente ale marketizării învăţământului superior, în care forma capătă o importanţă mărită în detrimentul fondului.

Acest top 500 al universităţilor din întreaga lume a fost întocmit pentru prima dată în 2003 şi a fost de la început dominat de universităţile din Statele Unite ale Americii, anul acesta fiind opt universităţi americane în Top 10 şi 54 în Top 100. Între universităţile americane, prima europeană este Cambridge, din Marea Britanie, aflându-se anul acesta pe poziţia a cincea. Dintre vecinii noştri, Ungaria are două universităţi în top, respectiv Eotvos Lorand şi Universitatea din Szeged, între poziţiile 301-400, iar Polonia, Cehia şi Slovenia sunt reprezentate cu câte una. Pe locurile fruntaşe se află universităţile din Marea Britanie, Franţa, Elveţia, Belgia, Olanda, Italia sau Grecia.

În legătură cu absenţa României din acest top 500, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) nu se poate exprima în nici un fel, pentru că cei care au realizat clasamentul nici nu i-au contactat, nici nu s-au bazat pe vreo evaluare făcută de agenţie universităţilor din ţara noastră. "Nici nu ştim care sunt criteriile care stau la baza acestor clasamente", spun reprezentanţii ARACIS. De asemenea, nici Ministerul Educaţiei nu a fost contactat pentru realizarea clasamentului Academic Ranking of World Universities.

În timp ce marile universităţi ale lumii sunt în competiţie, cele româneşti se confruntă cu rectificările bugetare, cu fonduri din ce în ce mai puţine pentru cercetare, cu scăderea burselor studenţeşti, cu diminuarea salariilor profesorilor şi cu nemulţumirile legate de schimbările legislative.

"Pe viitor, România trebuie să-şi propună intrarea în aceste topuri. Românii nu iau în seamă criteriile internaţionale, fiecare publică pe unde poate, însă paşii s-au făcut, pentru că în perioada 2007-2008 s-au dat bani frumoşi pe cercetare şi toţi erau obligaţi să publice în reviste sau la conferinţe de tip ICI. Dacă americanii iau în considerare ideea de a avea absolvenţi care au primit Premiul Nobel, suntem destul de departe", spune Anton Hadăr, liderul federaţiei sindicale din învăţământul superior "Alma Mater". El mai explică şi faptul că distanţa faţă de aceste clasamente internaţionale se poate explica şi prin situaţia dezastruoasă a cercetării, nu doar din cauza lipsei fondurilor, dar şi a competiţiilor.

"În ultimul an şi jumătate, România a distrus tot ceea ce începuse în mandatul anterior, a distrus cercetarea. În România nu mai sunt competiţii pe cercetare de un an şi jumătate. Eu mă şi mir cum mai rezistă institutele de cercetare, pentru că neavând oferte şi competiţii prin care să obţină contracte sau proiecte, un institut nu poate rezista. Iar un procent de 0,2% din PIB alocat cercetării este de neconceput", mai spune Hadăr. În plus, un profesor din Statele Unite ale Americii are un salariu de până la 20 de ori mai mare decât unul de la noi, iar pentru un student se alocă, de asemenea, cu de 10-20 de ori mai mult în SUA şi în unele state europene, la noi suma alocată fiind sub 1.000 de euro anual.

Manifestaţia "diplomelor-degeaba"
Un semnal de alarmă privind calitatea învăţământului superior din România şi relevanţa diplomei de absolvire a tras şi Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR), printr-o manifestaţie organizată vineri, 20 august 2010, pe plaja din Costineşti. Reprezentanţii studenţilor au mărşăluit, exprimându-se într-un mod original, cu tocă pe cap, cântând "Gaudeamus igitur" şi împărţind trecătorilor diplome pe care, în loc de "Diplomă de licenţă", a fost scris "Diplomă Degeaba", absolvent al "Academiei de Înalte Studii Academice" cu Titlu de "Semidoct". "Toate aceste denumiri vor să transmită un mesaj puternic: problema cu care studenţii români se confruntă în România este aceea că diploma de studiu nu mai reprezintă decât o hârtie, bilet de intrare pe piaţa muncii, fără a releva competenţele reale ale studentului", explică reprezentanţii ANOSR.

Manifestaţia studenţilor a început la ora 17:00, în faţa Complexului Corsa, urmând ocolirea lacului şi traversarea falezei din Costineşti. Studenţii s-au oprit pe plajă, în apropierea Obeliscului, la cortul ANOSR, moment în care pentru a transmite voinţa studenţilor de a scăpa de astfel de diplome fără valoare în România, le-au înecat ritualic, neavând autorizaţie din partea Primăriei pentru a le arde, aşa cum aveau de gând. Acţiunea s-a încheiat cu un stand-up comedy pe tema întregii acţiuni. "Nu a fost un protest, ci o formă de exprimare liberă prin care atragem atenţia asupra problemelor din învăţământul superior", spune Cristina Fiţ, vicepreşedinte ANOSR. Studenţii spun că diplomele pe care le primesc după absolvirea unei facultăţi ar trebui să însemne mult mai mult decât o simplă atestare a faptului că cineva are studii universitare, pentru a fi încadrat pe un anumit post la angajare.