Iau de la handicapaţi ca să facă economii la buget

Un ordin aberant dă frâu liber comisiilor de evaluare pentru a lua îngrijito­rii unor persoane cu handicap care chiar au nevoie de asistenţi personali.

Guvernul Boc, aflat în goana după economii şi pus pe strâns bani la buget, mai face nişte victime. Comisiile de Evaluare a Persoanelor cu Handicap fac exces de zel şi, de teamă să nu mai fie acuzate că dau certificat de handicap unor persoane care nu ar trebui să beneficieze, taie în carne vie şi acolo unde n-ar trebui. La Iaşi, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap a "avansat în grad" mai mulţi tineri cu autism, privându-i de însoţitor personal. Asta pentru că ordinul 762/1992/2007 face aceste încadrări în funcţie de IQ, iar multe dintre persoanele cu autism au un coeficient de inteligenţă mediu sau peste medie, dar nu se pot încheia singuri la şireturi.

Sebastian are 20 de ani şi e unul dintre autiştii trecuţi de la gradul I de handicap la gradul II. Deşi e autist dintotdeauna. Şi, pentru că nu a putut urma terapie la timpul potrivit, aşa va rămâne toată viaţa. "Anul trecut, la Comisia de evaluare a fost încadrat la handicap accentuat, fără drept la în­soţitor. Nu ştiu de ce, pentru că sta­rea lui nu se îmbunătăţeşte. El nu ştie să cumpere ceva, dacă îi e foame, nu poate fi lăsat o clipă singur", explică mama lui Sebastian, dr. Georgeta Stoica. Frica femeii este că, atunci când bunica băiatului nu va mai fi, nu-şi va putea permite să angajeze un îngrijitor pentru băiat, mai ales că nu există niciun centru în care să-l poa­tă duce. "Mama mea, bunica lui, era însoţitoarea lui. Are 76 de ani şi abia mai răsuflă, e la capătul puterilor cu el. Acum o săptămănă s-a smucit de lângă ea pe stradă şi a băgat mâna pe geamul întredeschis al unei maşini. E obsedat de lumină şi ştie că pe plafonul autoturismelor e un beculeţ. Voia să aprindă beculeţul în maşina aia. Dar în spatele maşinii era proprietarul care l-a tras de pe geam şi a în­ceput să-l lovească în faţă crezând că e un hoţ. L-a umplut de sânge. Cum să laşi un astfel de copil, chiar da­că nu mai are 18 ani tot copil e, sin­gur?", povesteşte revoltată Georgeta Stoica.

Gina Popa, mama unui băiat de 22 de ani, autist, spune că a trecut prin acelaşi calvar al schimbării în­ca­dră­rii lui Ionuţ. Tânărul a fost diag­nos­ticat până la 18 ani cu autism infantil şi epilepsie. După 18 ani i s-a dat un cod de boală, prin urmare diag­nosticul de autism s-a pierdut pe drum, nefiind recunoscut ca afec­ţiune după această vârstă. Ionuţ e in­ter­nat la un centru din Galata, Iaşi şi mama lui a aflat că la ultima eva­lua­re a fost "avansat" de la handicap grav la handicap accentuat. "Nici mă­car nu mi s-a explicat de ce, cum s-a făcut această trecere, pentru că starea copilului e neschimbată. Răs­punde la anumite comenzi, dar e in­ca­pabil să se integreze sau să se descurce singur. Am vrut să mă lă­mu­rească domnul doctor de la comisie, domnul dr. Radu Vrabie, dar dumnealui nici n-a vrut să audă. Am ajuns până la ANPH, la Bucureşti, şi cei de la Institutul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap au vorbit cu dumnealui. Lui Ionuţ i s-a făcut atunci o reevaluare, dar copilul doar a stat pe scaun, nu i s-a pus nici o întrebare, nimic. Comisia s-a uitat doar pe hârtii. Pentru că aveam o scrisoare medicală redactată incomplet, în dimineaţa acelei zile au dat tot grad II de handicap pentru Ionuţ. După ce le-am dus scrisoarea medicală cum trebuie, la prânz Ionuţ a fost reîncadrat la gradul I de handicap. În aceeaşi zi, fără să i se pună vreo întrebare", precizează Gina Popa. Femeia spune că s-a luptat pentru Ionuţ, nu pentru bani, mai ales că băiatul fiind în centru nu bene­ficiază nici un însoţitor, ci pentru că este un drept al copilului ei şi de teama unor legi viitoare care i-ar lăsa copilul pe drumuri, în ideea că se descurcă. Şeful comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap, dr. Vrabie, nu a putut fi contactat.

Carmen Gherca, preşedinta Asociaţiei Naţionale pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România - fi­liala Iaşi (ANCAAR) şi mama unui băieţel autist, spune că ordinul 762 este simplist şi face mult rău persoanelor cu autism. "Autiştii pot avea un IQ peste medie, dar vor avea nevoie de ajutor toată viaţa pentru că, chiar dacă ştiu să spună frumos la comisie cum îi cheamă şi cât fac 1+1, nu vor putea niciodată trece singuri strada sau să aprindă aragazul să-şi încălzească mâncare. Sunt exemple celebre cu autişti care, deşi ştiau formule matematice complicate, nu puteau să-şi lege şireturile la pantofi", explică preşedinta ANCAAR. Aceasta subliniază faptul că cei din comisiile de expertiză analizează doar nişte acte şi legi şi din acest motiv mulţi autişti au rămas fără dreptul de a bene­ficia de asistent personal sau însoţitor. De curând, la ANCAAR Iaşi au început să sune părinţi disperaţi şi din alte judeţe ale ţării, oameni care se confruntă cu aceeaşi problemă. "O mămică din Botoşani mi-a spus la telefon zilele trecute că fiica dumneaei, autistă, a împlinit 18 ani. Deşi până acum a avut gradul I de handicap, acum, la comisia de evaluare pentru adulţi, i s-a dat gradul II. Mama, care era asistent personal, trebuie să se ocupe de ea în continu­a­re, deci nu-şi poate lua serviciu. Din cauza hotărârii comisiei, acum nu va mai fi remunerată în niciun fel. Nu mai vorbesc de faptul că fiecare părinte se întreabă ce se va întâmpla cu copilul lor când ei nu vor mai fi să aibă grijă de el", spune Gherca.

De la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului (DGASPC) Iaşi ni s-a spus că astfel de situaţii apar în cadrul controlului demarat la nivel naţional. Şi că, pro­babil, cei cărora li s-a schimbat în­cadrarea aveau diagnostice care nu corespundeau gradului respectiv. "Bi­neînţeles, cei care sunt nemul­ţ­u­m­iţi pot depune contestaţii la Autori­ta­tea Naţională pentru Persoane cu Han­dicap (ANPH). Astfel de schim­bări s-au făcut pe baza documentelor de la dosar, se întâmplau şi înainte ast­fel de schimbări. Procentul unor ast­fel de reîncadrări la nivelul Iaşiului nu e mare, sub 10%", a precizat pur­tă­­torul de cuvânt al DGASPC Iaşi, Ti­beriu Bantaş. Acesta a adăugat că astfel de controale sunt menite să eli­mi­ne situaţiile în care persoane să­nă­toase beneficiază de certificat de han­dicap. Şi că principiul conform că­ruia mai bine scapă zece vinovaţi de­cât să fie pedepsit un nevinovat nu se aplică pe perioadă de criză. "S-au des­coperit cazuri ilegale, de orbi cu per­mis de conducere. Din cele 2.500 de persoane surde, oarbe şi cu retard min­tal pe care le-am declarat la Po­li­ţie, am înţeles că 500 au fost des­co­perite cu permis. Când îi încadrăm la un grad de handicap, nu-i întrebăm dacă au carnet sau nu, ei trebuie să declare la poliţie când îşi reînnoiesc permisul", explică Bantaş.  Ordinul 762/1992/2007 exclude si­tua­ţia particulară a persoanelor cu au­­tism. Mama lui Sebastian, tânărul de 20 de ani, spune că se gândeşte cu teamă la ziua când nici ea, nici mama ei nu vor mai fi să aibă grijă de băiat. "Co­pilul meu va rămâne mai rău ca un câine. Fără noi, nu va mai trăi mult, pentru că nu se va putea descurca. Un câine s-ar descurca singur pe stra­dă, el nu", spune Georgeta Stoi­ca aproa­pe plângând. Şi Carmen Gherca, cea al cărei copil se va confrunta la un moment dat cu comisia de eva­lua­­­re pentru adulţi, adaugă că în­ţe­le­­­ge decizia Guvernului de a controla do­sarele persoanelor cu handicap pen­tru a-i descoperi pe cei care nu au dreptul să beneficieze de certificate. "Credeţi-ne, nu e cazul persoa­ne­­­lor cu autism. Copiii noştri, căci şi du­­­pă
18 ani tot copii sunt, au permanent nevoie de medicamente, tera­pie, socializare, supraveghere. Chiar da­­că în ochii unora sunt doar nişte han­­­dicapaţi şi atât", subliniază aceasta.


Cum se fac încadrările conform Ordinului 762/1992/2007
● Handicap grav: IQ mai mic de 21, întârziere mintală profundă, minimă dezvoltare senzitivo-motorie, reacţionează la comenzi simple, îndelung executate, au nevoie de asistenţă permanentă, fiind incapabili de autoconducţie şi autocontrol. Necesită asistent personal.
● Handicap accentuat: IQ curpins între 21 şi 34, întârziere mintală accentuată, adaptarea la situaţii noi nu se realizează conform vârstei cronologice, persoana are un ritm de dezvoltare lent, blocaje psihice. Sunt capabili să efectueze sarcini simple sub supraveghere, au nevoie de servicii simple de sprijin şi se pot adapta la viaţa de familie, comunitate.