In justitia comunista era multa demagogie

Generalul de justitie Ion Panaitescu, presedintele Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, e familiarizat cu justitia militara de dinainte de 1989. Panaitescu ne-a explicat mecanismele juridice ale regimului comunist si motivele pentru care romanii erau condamnati la moarte.

# Jurnalul National: Cum era justitia pana in 1989? Populara, sinistra, echitabila, cum ati caracteriza-o?
Ion Panaitescu: Eu am sa fac referire doar la magistratura militara. Am fost magistrat militar din 1987 si am prins numai cativa ani de justitie comunista. Atunci, ca si acum, in calitate de judecator, cautam sa aplic legile in vigoare la acea data in raport cu persoanele sau faptele care erau aduse in fata judecatii. E foarte greu sa generalizezi, sa afirmi ca toata justitia si ca toti magistratii comunisti au facut lucruri odioase.


# Nu vorbim de magistrati, ci incercam sa teoretizam referindu-ne la justitie.
Sigur ca da. In raport cu reglementarile europene este simplu sa constati ca justitia comunista avea extraordinar de multe lucruri de pus la punct. Si justitia din zilele noastre inca are de recuperat si de adus la zi diferite aspecte care pot sa o faca echivalenta justitiei europene.


# Statul comunist nu semnase conventii europene referitoare la drepturile omului? Regimul comunist nu garanta si el drepturile omului?
Fara indoiala. Dar distanta dintre ce scria in Constitutie si ce se intampla in realitate era mare. Desigur, se pedala pentru a se combate asa-zisa propaganda occidentala, imperialista. V-aduceti aminte de celebrele cuvantari in care Nicolae Ceausescu invoca ideea ca tuturor romanilor le este garantat dreptul la munca, la viata, la invatatura, la asistenta medicala etc. Spre deosebire de "imperialistii" care clameaza respectarea drepturilor omului, dar care incalca sistematic aceste drepturi. Asta era versiunea oficiala si, sigur, era multa demagogie in ceea ce se spunea.


# Cel putin o diferenta, acum sigur exista, intre justitia comunista si cea de astazi: lipseste pedeapsa capitala. De cand nu mai sunt inculpatii si vinovatii condamnati la moarte in Romania?
Prin decretul Legii numarul 6 din 7 ianuarie 1990 s-a abolit pedeapsa cu moartea.


# Acest decret era o masura urgenta?
Toate actele normative elaborate in acea perioada in ceea ce priveste legislatia penala au cautat sa elimine si sa abroge acte normative specifice oranduirii comuniste prin care se incalca drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Noi am aderat la Conventia Europeana a Drepturilor Omului in 1984. Apreciez ca acest act normativ a venit in intampinarea unor exigente minimale referitoare la plasarea Romaniei pe o alta traiectorie a drepturilor omului decat aceea de pana la 1989.


# In baza caror legi, pana in 1989, erau condamnati romanii la moarte?
In baza dispozitiilor din Codul Penal, pentru anumite infractiuni cu caracter deosebit de grav, optica legiutorului de la 1969, cel care a aprobat Codul Penal al RSR, erau sanctionate cu pedeapsa capitala ori, alternativ, cea cu inchisoarea pana la 25 de ani. Am in vedere infractiunile cuprinse in articolul 157 si urmatoarele din Codul de Procedura Penala, reglementate in Codul Penal, in partea speciala in Titlul I, unele dintre ele aveau ca modalitate de sanctionare pedeapsa capitala. Ma refer la infractiunile cuprinse la sectiunea de infractiuni impotriva securitatii statului si infractiunile indreptate contra fiintei si persoanei, de omor deosebit de grav, actiuni indreptate impotriva avutului obstesc, furtul savarsit impotriva avutului obstesc si, daca avea consecinte deosebit de grave, delapidarile cu consecinte deosebit de grave, subminarea economiei nationale etc. Acele infractiuni erau sanctionate cu pedeapsa cu moartea.


# Dar nu se mergea prea departe? Ma refer aici in special la furt.
Era o dispozitie in partea generala a Codului Penal, dupa cum exista si astazi, unde se traduce intelesul expresiei "consecinte grave". De regula, se avea in vedere catimea prejudiciului, marimea acestuia. Bunaoara, in vechea reglementare, daca paguba produsa economiei nationale prin fapta sau faptele inculpatilor erau mai mari de 200.000 de lei, se aprecia ca acea fapta are consecinte deosebit de grave si incadrarea juridica ducea la aplicarea pedepsei capitale.


# Dar daca un om omora un alt om era automat condamnat la moarte?
Nu intotdeauna. Omorul deosebit de grav era pedepsit cu moartea.


# Ce inseamna omor deosebit de grav?
In reglementarea de la acea data, care seamana foarte mult cu cea de astazi, omorul deosebit de grav era omorul savarsit prin cruzime asupra a doua sau mai multe persoane, omorul comis pentru a se ascunde savarsirea unei talharii sau piraterii sau omorul savarsit asupra unei femei gravide. Aceste modalitati normative de incriminare nu erau cumulate. De la 1 ianuarie 1969, cand a intrat in vigoare noul Cod Penal, din cate cunosc, o singura persoana a fost executata pentru o alta infractiune decat cea de omor. Ma refer la "Cazul Stefanescu", cel cu vinurile. El a fost condamnat si trimis in judecata pentru subminarea economiei nationale si a fost executat. Nicolae Ceausescu comuta pedepsele cu moartea aplicate celor care savarseau alte fapte decat infractiunile contra vietii. Nu erau comutate pedepsele aplicate celor care savarseau omoruri deosebit de grave. Regula era ca ei erau executati.


# Care era cadrul legislativ al vremii care definea siguranta nationala si in baza caror articole din Codul Penal cei care savarseau actiuni impotriva sigurantei nationale erau condamnati la moarte?
Cadrul legislativ urmarea asigurarea doctrinei nationale de aparare care se aproba de catre organul de partid, Comitetul Politic Executiv si se obtineau dimensiunile securitatii nationale in conditiile date. Faptele impotriva securitatii statului erau circumscrise in Codul Penal de la articolul 155 la articolul 173. Faptele erau anchetate de organele Securitatii. Se stie ca la Ministerul de Interne exista o directie, directia a VI-a de Cercetari Penale, care instrumenta aceste cauze si care primea informatiile necesare de la celelalte directii. Acolo se finaliza ancheta si exista un procuror militar care supraveghea activitatea organelor de cercetare penala ale Securitatii, era sesizata procuratura militara, care construia rechizitoriul si erau trimisi in judecata cei anchetati.


# Directia a VI-a sugera si pedeapsa?
Ofiterii directiei a VI-a faceau referire la textele de lege incriminatorii, care prevedeau si pedeapsa. Mai trebuie spus ca toate infractiunile indreptate impotriva securitatii statului erau de competenta instantelor militare. Aceste dosare aveau un regim special de solutionare. Sedintele de judecata erau secrete, in orice caz, nepublice. Nu toti judecatorii unei instante militare solutionau acele dosare. Anumiti judecatori desemnati de presedintele instantei in urma unor criterii care nu puteau fi controlate aveau sarcina sa solutioneze aceste dosare. Intra numai procurorul care supraveghea activitatea de urmarie Penala a Securitatii. Nu intra niciodata alt procuror. Dosarul era inregistrat la Arhiva, dar statea numai la dispozitia presedintelui tribunalului. Nu era un dosar de drept comun.


# Civilii care lucrau in intreprinderile socialiste si care erau acuzati ca transmiteau secrete de serviciu sau de stat altor tari erau condamnati la moarte? Existau cazuri cand astfel de secrete nu erau, de fapt, secrete, iar persoanele erau totusi condamnate la moarte? Cat de mult conta pentru comunisti secretul?
Era o strictete desavarsita si o vigilenta neadormita din partea celor indreptatiti sa apere secretul. In aceste conditii, o activitate benigna sau inconstienta in manipularea unor informatii manifestata de catre unii dintre cei care le detineau putea duce la prezenta lor in fata instantelor militare pentru a raspunde de savarsirea unor infractiuni. Dar erau foarte putine infractiuni savarsite prin neglijenta. Existau si fapte de intentie calificate, ale unora care doreau sa se puna in slujba unei puteri straine.


# Cum era format completul de judecata de atunci?
La instantele militare din timpul regimului comunist exista institutia Asesorului popular. Completul era format dintr-un judecator si doi asesori populari, ofiteri.


# Se sugera ca astfel exista o justitie populara?
Da, in felul acesta se asigura cu masele, cu poporul. Dar se poate observa ca asesorii puteau majora judecatorul. Astfel de cazuri erau rare. Dosarele Securitatii care ajungeau la tribunal erau "beton". Ce judecator isi putea permite sa intoarca o astfel de cauza?

Continuare: In Europa, criminalii mor de batranete