Marea traversada – Atlanticul

Duminică, 23.11, echipajul Phoenix, format din Marius, Bogdan şi Cătălina Albu, a ajuns la Insula Gran Canaria, în oraşul Las Palmas. Are o suprafaţă de 1.500 de km pătraţi şi o populaţie de 720.000 de locuitori. Oraşul Las Palmas se afla în partea de N-E pe o peninsulă numită La Isleta.

După ce euforia noului loc ne-a trecut, am început etapa de planificări. Am făcut liste cu ce avem de rezolvat la barcă, ce trebuie să achiziţionăm: hublouri noi, cap de tangon, funii, scripeţi, etc. Marius credea că putem rezolva majoritatea problemelor pe care le aveam (motorul, vinciul de ancora) în Las Palmas. Din păcate, criza a lovit şi aici. Multe magazine care existau în 1997 s-au desfiinţat de mult. Mai sunt câteva magazinaşe care au ceva piese, dar majoritatea lucrurilor trebuie comandate şi aduse de pe continent.

Toate astea ne-au pus pe gânduri. Marius şi Bogdan au reuşit să lipească dinghile. Au folosit un adeziv foarte bun şi după 24 de ore bărcuţa noastră de serviciu arăta ca nouă.

Între 29.11 şi 6.12 am făcut o scurtă vizită acasă. Bogdan a rămas la barcă să sufere cu dieta Oshawa. Am reuşit să ne vedem şi familiile, foarte pe scurt. De Sfântul Nicolae am revenit la barcă.

Săptămâna care a urmat a fost una foarte agitată. Marius şi Bogdan au încercat să mai rezolve câte ceva la barcă. Am comandat două hublouri, am cumpărat funii şi alte câteva piese. Am socializat cu vecinii de ancoraj. Am fost invitaţi pe un yacht englez cu o familie numeroasă: mamă, tată, două fete, un băiat, un câine. Am întors şi noi invitaţia la o cină vegetariană: ghiveci de legume cu mămăligă. Ne-am reîntâlnit cu o familie de navigatori francezi, soţ şi soţie. Îi cunoscuserăm în Malaezia în 2003 şi am mai navigat împreună până în Marea Roşie.

La 12 decembrie, Bogdan şi-a luat zborul după două luni de şedere pe Phoenix. Am rămas doar doi în cuibuşorul nostru de nebunii.
Oraşul e gătit de sărbătoare: palmieri împodobiţi cu instalaţii colorate, brazi stilizaţi în marile pieţe. E o frenezie a cumpărăturilor de zici că se vor închide magazinele pe vecie.

Între timp au sosit şi hublourile comandate în Spania. Marius a reuşit să schimbe hubloul din prova pe unde luam apă la fiecare val. În sfârşit, o problemă rezolvată! De la o pereche de călători italieni, pe care i-am cunoscut aici, am aflat că în Brazilia, locul unde urma să ajungem după ce traversam Atlanticul, situaţia nu e chiar aşa de roz.

Nu se poate sta mai mult de 3 luni; nu permit autorităţile. Nu se poate repara mare lucru acolo. Nu poţi lăsa barca nesupravegheată; există pericolul să nu mai găseşti mare lucru în barcă. După trei negaţii de acest fel am ajuns la o concluzie: schimbăm planul, dar ne ţinem de proiect. Marius a studiat timp de două zile cărţi, hărţi şi apoi a grăit: în loc să navigăm spre sud, adică Recife, vom naviga spre nord, respectiv Trinidad-Tobago. Aceste insule se află în partea de N-E a Americii Latine.

În Trinidad se poate ridica barca, se pot face reparaţii. Pentru motor, reparaţiile le vom face în Saint Martin, la vechiul loc de muncă al lui Marius. În luna mai vom traversa din nou Atlanticul, cu oprire în Insulele Azore şi Madeira, întorcându-ne din nou în Canare. De aici vom relua proiectul: taversarea Atlanticului, Insulele Capului Verde, Recife şi restul. Performanţa noastră va consta în faptul că vom traversa oceanul de trei ori.

Tot făcând şi desfăcând planuri a venit şi Crăciunul. Am petrecut cu prietenii italieni.

La 26 decembrie am ridicat ancora. Am umplut tancurile şi canistrele, în total 250 de l de motorină. La ora 15:30 ne-am dezlegat de la pontonul de carburant şi am plecat. Ne aştepta o mare încercare: traversarea Atlanticului pe distanţa de 2.900 de mile. Pentru Marius este a treia oară, pentru mine e o premieră absolută. O zi de navigaţie decurge cam aşa: după-amiază la ora 5 servim ultima masă. Marius se culcă şi eu rămân de cart. În jurul orei 19:00 se trezeşte Marius. 

 

Mai stăm la un pahar de vorbă şi în jurul orei 20:00-21:00 merg eu la culcare. Intru de cart la 2 a.m., când schimb cu Marius. Până la 6:30-7:00 rămân de veghe. Se trezeşte Marius şi din nou mă culc pentru o oră, două. Pe la 9:00 începem programul comun. Facem cafeaua, luăm micul dejun. În funcţie de cum se simte, Marius se mai culcă o oră. Citim, scriem, ascultăm muzică. O dată la 12 ore Marius ia poziţia. Verifică astfel ruta şi cât am înaintat.

28.12, calm plat desăvârşit. Navigăm cu motorul. Marius a instalat sculele de pescuit. În jurul orei 13:30 se aude alarma de la mulinetă. O doradă de 3 kg de toată frumuseţea ne îmbunătăţeste meniul. Am curăţat peştele şi l-am împărţit: capul şi coada merg la borş, jumătate prăjim, cealaltă jumătate o facem într-o zi chinezărie. Avem asigurată masa pe trei zile.

29.12, un fel de vânt îşi face apariţia. Marius tot speră că alizeul se va instala până la urmă. Înaintăm cu trei noduri pe o hulă cu valuri mari şi foarte lungi. Vântul a căzut de tot. Toate se leagănă în barcă; velele şi scripeţii pocnesc făcând un zgomot infernal. Pornim din nou motorul. Pregătesc borşul de peşte. Am zarzavat din belşug, pătrunjel verde. A ieşit foarte bun. După apusul soarelui ne uităm la un film. La 21:30 vântul se înteţeşte: 15-18 noduri.

30.12, după 3:30 vântul creşte la 20 de noduri. Marius schimbă de drum stabilind cursul pentru Tobago. Hula este puternică. Este inconfortabil, dar nu avem de ales. Odihna e pe sponci. În oricare pat am sta ruliul ne plimbă de colo-colo. Singurul loc mai bun e cuşeta de la masa de navigaţie, pe care o capitonăm cu perne. Am pregătit ultima bucată din doradă: prăjită cu sos de soia şi usturoi şi garnitură de orez. Porţia mea a fost compromisă de un val care a intrat prin hublou.

Joi, 31.12, ultima zi din an. Avem vânt constant de 18-20 de noduri şi un cer acoperit de nori. Înaintăm cu 5,5-6 noduri. În 5 zile am parcurs 622 de mile. După ora 15:30 scot carnea de vită cumpărată în Las Palmas şi o porţionez. Vom avea friptură la masa de Revelion. Bem pe îndelete două sticle de vin roze. Ascultăm muzică românească. Ne simţim bine în ciuda faptului că suntem în mijlocul oceanului. Pe la 8 ne culcăm.

Punem ceasul să sune la ora 23:00. Scoatem şampania, pregătesc paharele. La ora 12:00 ciocnim în cinstea noului an. Marius ia poziţia: la început de 2010 ne aflăm la 20 grade, 40 minute N şi 024 grade, 05 minute V. Vedem un vapor care trece în pupă. Chem în radio şi ne facem urări la început de an.

1.01.2010, Sfântul Vasile. Primim colindători: delfinii vin cu semănatul. Vântul a mai slăbit, înaintăm cu 6 noduri, mult mai echilibrat. Nu mai pornim motorul. Trebuie să facem economie la motorină.

2.01, punem balonul să mai câştigăm un nod. Eu fac plajă, Marius schimbă uleiul de la motor, umple tancul cu motorina din canistre. Vedem balene în depărtare. Facem duş cu apă dulce. Se adună din ce în ce mai multă apă în santină. De trei ori pe zi Marius e nevoit să o scoată. O să avem ce repara în Trinidad. Poziţia de la prânz indică un record de încetineală: 46 de mile în 24 de ore. După ora 16 vântul se întăreşte; dăm balonul jos. Marius derolează focul mare pe tangon în tribord.

Derolează şi focul mic în babord unde este şi randa. Phoenix şi-a deschis aripile în bătaia vântului. O doradă mică ne îmbunătăţeşte meniul. A urmat o săptămână de navigaţie aproape constantă. Aveam alternativ două zile de furtună şi una ceva mai blândă. La 6 ianuarie am mai văzut un vapor. La 8 ianuarie am început dieta Oshawa. Timp de 10 zile mâncăm numai orez fiert, bem apă şi ceai. Ne dezintoxicăm. Am citit foarte mult, am studiat limba spaniolă şi am vizionat filme; să mai treacă foamea şi poftele.

Până aproape de Tobago am navigat aproape constant. Duminică, 17.01, vântul a mai slăbit. E ultima zi de dietă. Nu pot mânca mai mult de două porţii de orez pe zi. Cea mai mare neplăcere este apa din santină pe care Marius trebuie să o scoată şi de câte şase ori pe zi.

 

Epilog
Luni, 18.01, se vede Insula Tobago. E soare şi fumos. E o zi mare pentru noi. Ajungem după 24 de zile de navigaţie să vedem din nou pământ. Eu adaug la palmares încă un ocean după Oceanul Indian.
La ora 12 ancoram într-o baie mărginită de o plajă cu palmieri. Se aud păsări cântând. Cred că am ajuns în rai. Sperăm să avem parte de zile frumoase. Merităm după tot efortul. Pe curând!