x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Reportaj fără vestă antiglonţ

0
Autor: Andreea Tudorica 15 Mai 2008 - 00:00
Reportaj fără vestă antiglonţ


"De nouă ani, Iugoslavia nu mai are pace. Se strecoară printre războaie, dar nu vrea să recunoască. Nu vrea să se lase doborîtă. Îmbină pacea şi războiul aşa de bine, încît nu mai ştii să faci diferenţa".



RĂZBOI ● Jurnalul, martor la bombardarea Serbiei de trupele NATO
"De nouă ani, Iugoslavia nu mai are pace. Se strecoară printre războaie, dar nu vrea să recunoască. Nu vrea să se lase doborîtă. Îmbină pacea şi războiul aşa de bine, încît nu mai ştii să faci diferenţa".


Aşa începea una din primele relatări ale reporterilor Jurnalului Naţional trimişi în Serbia în aprilie 1999, la scurt timp după începerea bombardamentelor NATO asupra sîrbilor. Narcisa Iorga (reporter) şi Radu Vioreanu (fotoreporter) au fost singurii ziarişti români din presa scrisă care timp de 18 zile au fost martorii acestui război. Au plecat din Bucureşti la 9 aprilie 1999, exact în Vinerea Mare.


"PAŞTELE SUB BOMBE". În noaptea Învierii este bombardat Pancevo, la 20 km nord de Belgrad. "Bombele cad, avioanele vin şi pleacă. Sîrbii rămîn aici. Precum Hristos pe cruce. Poporul sîrb are soarta lui Hristos. La ora 21:00 s-au auzit sirenele. În dimineaţa zilei de Paşte, la ora 6:30, s-au auzit din nou. Semn că pericolul aerian a încetat. Ceva mai devreme ca de obicei. Ar trebui să se mulţumească cuiva pentru acest «gest creştinesc»?"

"În Piaţa Republicii din centrul Belgradului, în fiecare zi la ora 12:00, sute de oameni se adună pentru a răspunde cîntînd şi dansînd figurilor înnegurate care le trimit rachete şi bombe. În seara de Paşte, pe Podul Brankov belgrădenii cîntau şi dansau, fluturînd steaguri naţionale. Mîinile se încălzeau de la oul ţinut în căuş. La ora 20:00 iar se aud sirenele."


"BOJE MOI. OVI SU LUDI!" – "DUMNEZEUL MEU, ĂŞTIA-S NEBUNI!". O bubuitură puternică, înfundată. Apoi zgomot de avion. Apoi alarmele maşinilor. "De fiecare dată cînd se aude o bubuitură în acea zonă, belgrădenii se întreabă dacă a fost lovit podul. Podul peste Rîul Sava a devenit sufletul acestor oameni. Face legătura între oameni. În fiecare seară la ora 19:00 belgrădenii îşi dau întîlnire pe pod. Semnul omniprezent este acum ţinta: ouă cu ţinte, tricouri cu ţinte, şepci cu ţinte, pînă şi prezentatoarele de televiziune au în piept, lîngă microfon, o insignă cu ţintă. În noaptea de
13-14 aprilie alarma a pornit cu aproape patru ore mai tîrziu. Pentru prima oară în trei săptămîni de bombardament. Lumea deja intrase în panică. Culmea! Să te miri de ce nu sună alarma".


"SÎNT UCIŞI OAMENI ŞI APOI SE CER SCUZE". 55 de morţi şi 16 răniţi s-au înregistrat în urma bombardamentului de la Grdelicka, atunci cînd a fost lovit un tren de călători. NATO şi-a cerut scuze pentru eroarea comisă. "Tinerii au ieşit la plimbare. Băieţii nu mai vorbesc despre fete, ci despre avioane NATO. Fetele nu mai ciripesc despre rochiţe, ci despre cutare sau cutare militar. Mai vedem încă «o stea» şi încă «o stea». Înseamnă Pancevo şi Novi Sad. Ne urcăm pe bloc şi vedem lumini pe cer. Antiaeriana întinde perdele peste tot. Se aud avioane. Departe. Rachetele se văd ca nişte globuri portocalii. Antiaerianele, ca nişte artificii, ceva mai roşiatice. Rareori globurile portocalii se sparg, semn că rachetele au fost lovite de antiaeriană. Sîntem surpinşi de un blitz deasupra capetelor. Două detonaţii. La scurt timp vedem în orizont o flacără mare. Rafinăria de la Pancevo a fost lovită din nou... Uite, uite, zicem toţi, parcă am înnebunit. Nu ştim încotro să ne uităm."


"ŞAH LA PREŞEDINTE".
"Prima clădire din beton care a fost construită în Iugoslavia a fost distrusă în cîteva secunde. Clădirea, cunoscută sub numele de «Uşce», a devenit un fel de «casă a presei», găzduind redacţiile a opt posturi de radio şi televiziune, peste 20 de firme şi bănci, precum şi antena de emisie a postului de televiziune Canal B, care emite în întreaga Iugoslavie. În noaptea de 21 spre 22 aprilie, la ora 3:15, patru proiectile ale aviaţiei NATO au lovit clădirea. La nici 300 de metri, peste drum, se află cel mai mare şi mai modern hotel din Belgrad, Hyatt, unde sînt cazaţi aproape toţi ziariştii străini acreditaţi la Belgrad. În apropiere se află multe blocuri de locuinţe de 15 etaje."


RTS – UN URIAŞ MORMÎNT. În noaptea de 22-23 aprilie televiziunea naţională RTS este bombardată. În urmă rămîne un uriaş mormînt. "Pentru prima oară în piaţa centrală a fost linişte. Liniştea a înlocuit concertul. Un marş tăcut spre televiziunea bombardată. 18 morţi şi 17 răniţi grav. Flori şi lumînări pentru ziariştii morţi. NATO anunţă continuarea atacurilor asupra RTS, care se încăpăţînează să emită."

"Aş putea spune că de aici, din Belgrad, nu de la Londra, nici de la Washington, eu văd asta ca pe o crimă cu premeditare. Ziariştii sîrbi însă nu spun decît atît: «Ce-o fi, o fi!». Aici, în Belgrad, nu mai ştii să faci diferenţa dintre starea de pericol şi cea de normalitate. De ziua lor, belgrădenii au ieşit pe străzi şi la terase într-o primă zi însorită de multă vreme. Oamenii încearcă să trăiască ca şi cum nu lor li s-ar întîmpla nenorociri în fiecare zi."

Între timp, Jurnalul Naţional trimite încă un reporter în zonă. Fotoreporterul Gabi Boholţ ajunge în tabăra de la Ulcinj, unde erau cazaţi 1.530 de refugiaţi albanezi. Cei mai mulţi, copii şi bătrîni. La cîteva zile de la plecare, Gabi trimite un fax în redacţie, după ce i-a fost imposibil să ne contacteze telefonic sau prin mijloace electronice: "Astăzi am făcut un fotoreportaj cu înmormîntarea singurului civil din zona Podgorica. Am însă probleme cu transmisia, deoarece a căzut Internetul. Mîine incerc să ajung într-o tabără de refugiaţi albanezi. Acolo, în zona aeroportului bombardat, au fost arestaţi patru ziarişti şi echipele de filmare TV care au pătruns. Trebuie să nu dăm de bănuit că sîntem ziarişti. Mi-e o frică să nu-mi confişte aparatul... De unde plătesc eu 3-4.000 de dolari? Cred că dacă păţesc aşa ceva mă înrolez în prima linie! Atenţie! Liniile telefonice nu mai funcţionează. Incercaţi să mă contactaţi la tel. 003816070025."


18 ZILE LA BELGRAD.
Ultimul reportaj. Concluzii. Impresii la cald. Ce au văzut, ce au trăit, ce au simţit pe pielea lor.
Narcisa Iorga: "Mă uimeşte poporul acesta. Tăria de a nu îngenunchea în faţa morţii. Curajul de a-i înfrunta pe cei de atîtea ori mai puternici decît ei. N-am auzit pe nimeni spunînd că ar fi timpul să cedeze. Am auzit însă mulţi spunînd că vor merge pînă la ultimul, pentru că ştiu că au dreptate. Dreptatea aceasta, spun ei, o au de la Dumnezeu, nu o aşteaptă de la Occident. Şi-au dat seama că sînt singuri pe lume".

Radu Vioreanu: "Ceea ce arată într-adevăr starea de război în Belgrad sînt podurile care au început să dispară, televiziunile bombardate şi mai ales vuietul sinistru al alarmelor antiaeriene care perturbă somnul belgrădenilor. Cu toate acestea, oamenii, deşi ştiu că se află în război, îl ignoră, ducîndu-se la concerte pe poduri care ştiu că pot fi bombardate, lucrînd în televiziuni care ştiu că pot fi bombardate şi ducînd o viaţă absolut normală, chiar dacă zi şi noapte deasupra oraşului se aude zgomotul inconfundabil al bateriilor antiaeriene".


"Arkan îi aşteaptă la sol pe militarii NATO"

La 5 aprilie Jurnalul Naţional publică în exclusivitate un scurt interviu cu Arkan, cel mai de temut comandant al trupelor paramilitare sîrbeşti, supranumite "Tigrii", care au acţionat în războiul din fosta Iugoslavie. Din acest interviu am extras următoarele declaraţii ale liderului paramilitar:

  • Jurnalul Naţional: În ce situaţie aţi interveni în Kosovo?
Arkan: Atunci cînd NATO şi-ar trimite trupe terestre.

  • Vă temeţi de NATO?
Da. Pentru că NATO ne atacă. Rachetele sale ne bombardează zi şi noapte şi e normal să ne temem de bombe. (...) În lupta de pe teren se va vedea cine este mai puternic şi nu aşa cum se întîmplă acum: atacuri aeriene venite din toate părţile. Aici, jos, se va da adevărata luptă. Iar noi vom lupta pînă la ultimul. Îi aşteptăm.

Arkan a fost asasinat la 15 ianuarie 2000, la ora 17:05 în holul hotelului de lux "Intercontinental" din Belgrad.


Nu rataţi!
În numărul nostru de mîine, povestea capturării gangsterului Bebe Carabină.


Citiţi şi:
JURNALUL NAŢIONAL DE 15 ANI
Jurnalul Naţional împlineşte 15 ani de viaţă. 15 ani de istorie a României, scrişi cu cerneală tipografică pe hîrtie de ziar. Vă prezentăm, în serial, marile lovituri de presă marca Jurnalul Naţional.


20 august 2006 ● Cum s-a lepădat Emil Constantinescu de Regele Mihai
Monarhistul a devenit republican în trei zile
La 20 august 1996, Jurnalul Naţional a stîrnit un iureş politic preluînd un interviu acordat de Emil Constantinescu revistei Micro Magazin, revistă de limbă română ce apărea în Statele Unite ale Americii. Interviul fusese luat în timpul unei vizite pe care candidatul de atunci al CDR la Preşedinţie o făcuse în comunităţile româneşti Los Angeles, Chicago şi New York.

REGLARE DE CONTURI ● Un scandal imens, care a "afumat" imaginea guvernării CDR-iste
Ţigareta II, contrabandă pe Aeroportul Otopeni
Aprilie 1998, primăvara în care Armata, M.I. şi serviciile secrete au fost implicate într-un scandal imens, care a ricoşat şi în clasa politică: Ţigareta II. Atunci, Jurnalul Naţional a relatat zi de zi amănuntele acestei afaceri extrem de încîlcite. Aflaţi, de multe ori, cu un pas înaintea anchetatorilor, reporterii noştri au dezvăluit informaţii spectaculoase pe care autorităţile le-ar fi dorit ascunse pentru totdeauna.

PRESIUNE ● Ortacii din Valea Jiului conduşi de Miron Cozma voiau să ajungă în Bucureşti
Epopeea "Mineriadei" din ianuarie 1999
Ianuarie 1999, luna în care România s-a aflat în pragul dezastrului. Ieşiţi din bezna galeriilor, minerii din Valea Jiului s-au răzvrătit împotriva Guvernului şi au fost la un pas de a arunca ţara în haos. Au fost zile şi nopţi dramatice, în cursul cărora reporterii Jurnalului Naţional s-au aflat în "linia întîi" a evenimentelor, martori ai dezastrului de la Costeşti, dar şi ai "Păcii de la Cozia".


Citeşte mai multe despre:   special,   nato,   jurnalul,   national,   aprilie,   belgrad

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Afisari: 4440


Mai multe titluri din categorie

Un pensionar care nu-și recunoaște semnătura a încheiat protocolul Înaltei Curți cu SRI

Un pensionar care nu-și recunoaște semnătura a încheiat protocolul Înaltei Curți cu SRI
Galerie Foto Protocolul de cooperare dintre SRI, Parchetul General și Înalta Curte de Casație și Justiție, încheiat în 2009, poartă semnătura și ștampila președintelui Instanței Supreme, judectorul Nicolae Popa, deși...

La 100 de ani, vede viitorul României într-o lumină mai bună decât mulți alții

La 100 de ani, vede viitorul României într-o lumină mai bună decât mulți alții
Galerie Foto Continuăm astăzi seria de interviuri-document cu cei care au împlinit sau împlinesc în 2018 venerabila vârstă de 100 de ani, români care s-au născut odată cu România Mare şi care sunt martorii vii ai...

Adrian Vasilescu: Anul acela a fost greu. Chiar foarte greu

Adrian Vasilescu: Anul acela a fost greu. Chiar foarte greu
Galerie Foto “Acum 25 de ani eram redactor șef la Curierul Național”. Echipa redacțională o formau două grupuri distincte de jurnaliști: unii cu experiență și cu notorietate în presa românească; alții tineri și...

Autonomia Ținutului Secuiesc, pe românește

Autonomia Ținutului Secuiesc, pe românește
Galerie Foto După ce în episodul trecut al serialului nostru am vorbit cu reprezentanții maghiarilor din Ținutul Secuiesc care şi-au exprimat punctul de vedere referitor la autonomie, astăzi e rândul unor exponenţi ai...

Copiii fac primii paşi din instinct

Copiii fac primii paşi din instinct
(De ce e greşit să forţezi mersul copiilor) Iubirea de copii îi îndeamnă pe părinţi să fie foarte atenţi cu dezvoltarea micuţilor, apar chiar îngrijorări privind eventuale întârzieri în primii paşi,...

Premierul Italiei care a rupt alianţa cu Hitler

Premierul Italiei care a rupt alianţa cu Hitler
Majoritatea presei s-a mirat că Jurnalul a făcut un interviu cu prinţul Badoglio, în exclusivitate. Cine era frumosul italian de circa 45 de ani, interlocutorul nostru în interviu? Am profitat că prinţul Badoglio...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (6)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (6)
Galerie Foto La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

“Irlandezul din Carpaţi”, din Guvernul lui Cioloş, în afaceri cu statul lui Dăncilă

“Irlandezul din Carpaţi”, din Guvernul lui Cioloş, în afaceri cu statul lui Dăncilă
Galerie Foto Un fost consilier din Guvernul Cioloş derulează, printr-una dintre companiile la care este asociat, contracte cu statul. Şi nu este vorba despre un simplu consilier, ci despre celebrul personaj cunoscut sub numele de ...

Președintele, făcut KO de CCR. O nouă decizie devastatoare

Președintele, făcut KO de CCR. O nouă decizie devastatoare
Galerie Foto Opinia Comisiei de la Veneția, cerută de președintele Klaus Iohannis asupra legilor de modificare a legilor Justiției, nu poate fi valorificată în cadrul examenului de constituționalitate a legislației adoptate d...

Fidelitatea poate reprezenta uneori adevărata victorie asupra timpului

Fidelitatea poate reprezenta uneori adevărata victorie asupra timpului
Galerie Foto Continuăm astăzi seria de interviuri-document cu cei care au împlinit sau împlinesc în 2018 venerabila vârstă de 100 de ani, români care s-au născut odată cu România Mare şi care sunt martorii vii ai...

Cât câştigau românii acum un sfert de secol

Cât câştigau românii acum un sfert de secol
Valoarea salariilor s-a prăbuşit încă din primul an al tranziţiei, atingând în 1993 58,9% din valoarea din 1990, iar în anii 1997-1998 nivelul cel mai scăzut: 56-58% din nivelul din 1990. Căderea a fost...

Andreea Marin a destăinuit prima dată cum i-a murit mama în braţe la Jurnal

Andreea Marin a destăinuit prima dată cum i-a murit mama în braţe la Jurnal
O altă invenţie de succes a Jurnalului a fost ediţia de colecţie. La momentul în care cariera în televiziune a Andreei Marin  urca ameţitor ,Jurnalul a scris “Jurnalul Andreei Marin”, prima scriitură...

1993. Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (5)

1993. Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (5)
La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

Teatrul pentru copii – o lecție timpurie despre bucurie

Teatrul pentru copii – o lecție timpurie despre bucurie
Galerie Foto Actrița Gabriela Ioniță consideră că teatrul îi ajută pe copii să se dezvolte armonios și frumos în procesul lor de maturizare artistică și umană. ”Fără copii teatrul ar pierde din bucurie, din emoția...

De ce vor secuii autonomia

De ce vor secuii autonomia
Galerie Foto România împlinește un veac de la Marea Unire, dar evenimentul nu e un motiv de bucurie pentru toți cetățenii ei. Comunitatea maghiară se simte din ce în ce mai puțin reprezentată de București și cere...
Rezultate EVALUARE NAȚIONALĂ 2018. Cum se calculează media de admitere în clasa a IX-a
Serviciul de email marketing furnizat de